Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2179/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2179/R/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
-
GREFIER: -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 272/F din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, -, -, -, precum și pe pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc, spor confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu reclamanta intimată, întrucât nu s-a întor la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare cu această reclamantă intimată.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost solicitată la amânări fără discuții de către reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, având în vedere lipsa procedurii de citare cu reclamanta intimată.
De asemenea, se constată că la data de 23 octombrie 2009, reclamanții intimați au trimis prin fax întâmpinare.
Curtea apreciază că lipsa procedurii de citare cu reclamanta intimată s-a acoperit, deoarece prin întâmpinarea trimisă prin fax la data de 23 octombrie 2009, aceasta face referire la termenul de judecată din 26 octombrie 2009, și lasă cauza la rând.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtului recurent Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea recursurilor Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele detaliate în memoriile de recurs depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 272 din 4 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC prin Procurorul general al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR (MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE) prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-
Pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N au fost obligați să calculeze și să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica în procent de 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară și sporul de confidențialitate în procent de 15% lunar, calculat la indemnizația brută lunară, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, astfel: reclamanților, începând cu data de 01.07.2008 - la zi; reclamantei începând cu data de 1 februarie 2009 - la zi; reclamantului începând cu data de 14 mai 2008- la zi;
Pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N au fost obligați să acordeși în continuaresporul de 50 % și sporul de confidențialitate în procent de 15% fiecărui reclamant.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a fost obligat chematul în garanție să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la excepțiainvocată de pârâtulMinisterul Finanțelor Publice, care a figurat în proces sub denumirea Ministerul Economiei și Finanțelor, însă ca urmare a adoptării OUG nr.221/2008 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, denumirea și atribuțiile acestuia a revenit Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul a respins-o excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât pentru următoarele argumente.
Cu toate că nu sunt raporturi de muncă între acest pârât și reclamanți, s-a constatat că prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât doar la alocarea unor fonduri necesare plății drepturilor salariale, situație în care, văzând art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ce arată că acest minister pregătește proiectele legilor bugetare anuale, inclusiv a bugetului de stat, precum și ale legilor de rectificare, dar și atribuțiile ce revin acestui minister, prevăzute de nr.HG34/2007 privind organizarea și funcționarea acestuia potrivit căruia elaborează proiectul legii bugetului de stat, precum și proiectele de rectificare a bugetelor de stat, atribuții prevăzute anterior și de HG nr.386/2007 ce a fost abrogată prin cealaltă hotărâre de guvern evocată, precum și faptul că reclamanții sunt plătiți pentru activitatea desfășurată din fonduri de la bugetul de stat, întrucât potrivit art.131 din Legea nr.304/2004 activitatea instanțelor de judecată, deci inclusiv cheltuielile de personal, este finanțată de la bugetul de stat, instanța statuează că în mod evident acest pârât are legitimitate procesuală pasivă în cauză.
În ce privește fondul acțiunii formulate de reclamanți, tribunalul a reținut că reclamanții, -, - sunt procurori și - - specialist IT, dar care face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate potrivit art.1 pct.3 și art.7 din Legea nr.17/2006 de modificare a Legii nr.567/2004 și OG nr.8/2007.
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților prevăzute în Legea nr.50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României, respectiv art.115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr. 83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr.50/1996, în sensul că prin aceasta a fost "abrogat" art.47 din Legea 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din Legea nr.50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 72 alin. 3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art. 73 alin. 3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte" iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României.
În consecință și după adoptarea OG nr.83/2000, art.47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că, articolul 47 din Legea 50/1996 nu a fost abrogat de art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în OUG nr.177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această OUG nr.177/2002.
Nici prin OUG nr. 27/2006 nu a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar OUG nr.177/2002 (prin art.4 lit."a"), nu și dispozițiile din Legea nr.50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art.47. Cum dreptul reglementat de art.47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de OUG nr.27/2006 (fiind complementară) nu fost abrogat nici de art. 4 lit. "f" din OUG nr. 27/2006.
Dimpotrivă, prin art. 32 din OUG nr.27/2006, se prevede că magistrații beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a OUG nr. 27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 al Legii nr. 50/1996.
OG nr. 8/2007 abrogă Legea nr. 50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară (noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art.44 din OUG nr.177/2002) beneficiază și în prezent.
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare (respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate).
În sensul celor reținute s-a pronunțat și ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existența dreptului reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996, după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar interpretare a unei dispoziții legale și nu o "legiferare" și cum normele și actele de interpretare a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 și nu doar de la data publicării deciziei ÎCCJ în Monitorul Oficial al României.
Cât privește sporul de confidențialitate tribunalul reține că reclamanții nu beneficiază de acordarea acestui spor,potrivit nr.OUG27/2006 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, respectiv nr.OUG8/2007 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,cât și Legea nr.567/2004. Potrivit art.91 din Legea nr.303/2004 republicată, referitoare la Statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii au obligația de a respecta secretul deliberărilor și a voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției, iar art.99 lit. d din Legea nr.303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea confidențialității lucrărilor ce au asemenea caracter. De asemenea, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, personalul auxiliar de specialitate ale instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției și cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care au fost sesizați.
De asemenea, potrivit art.16 din Hotărârea nr.328/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, acestora le revine obligația de a nu dezvălui și folosi în alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-a obținut în această calitate. Potrivit art.9 și 10 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.145/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate are obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile obținute pe parcursul desfășurării activității profesionale și trebuie să se abțină de la orice încercare de a obține date sau informații pe care nu e îndreptățit să le cunoască de acordarea vreunui spor de confidențialitate.
Întrucât la nivel național, instanțele sesizate au adoptat soluții contradictorii în legătură cu acțiuni similare cu cea formulată de reclamanți în prezenta cauză, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în ședința din 15 decembrie 2008 prin Decizia nr.46/2008 din dosarul nr.27/2008 a admis recursul în interesul legii declarat și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salarul de bază brut lunar.
Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Ținând cont de Decizia nr.46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior evocată, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, tribunalul, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, urmează a admite ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către reclamanți și pe cale de consecință va obliga pârâții, să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, potrivit dispozitivului hotărârii. Aceeași pârâți au fost obligați să acorde și în continuare sporul de confidențialitate de 15% fiecărui reclamant întrucât obligațiile acestora de a păstra confidențialitatea lucrărilor și a păstra secretul profesional se menține și în continuare, fiind în consecință aplicabilă și pentru viitor Decizia nr.46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior evocată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ C DE APEL CLUJ.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii față de acest pârât.
În motivare a arătat că această instituție nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia.
Potrivit art.20 și 21 din Legea nr.500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator de credite, această calitate având-o MINISTERUL PUBLIC.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct 8 și 9 din Codul d e procedură civilă în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea, s-a arătat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11 și art. 27 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale și că în mod greșit s-au acordat aceste sporuri și pentru viitor, adăugând la legile speciale de salarizare.
S-a apreciat că în mod nelegal s-a acordat și sporul de 15%, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești. neexistând nici un fele de discriminare între magistrați și alte categorii de personal și în mod nelegal s-a dispus acordarea sumelor actualizate cu rata inflației, în condițiile în care MINISTERUL PUBLIC nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa arătat în motivarea recursului său instanța a ignorat Decizia nr. 821/2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 1, 3, 11 și art. 27 din OG 137/2000, însă a avut în vedere Decizia nr. 46/2008 a ICCJ, decizie care însă nu a fost publicată în Monitorul oficial, iar rezolvarea problemei de drept nu poate sta la baza motivării sentinței recurate.
Prin prisma documentației de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a înțeles să atace sentința, invocând faptul că nu ar avea calitate pasivă procesuală în cauză, nefiind în raporturi de muncă cu reclamanții. Dar, pârâtul a fost chemat în judecată nu pe considerentul existenței unui raport de muncă cu reclamanții, ci pentru ca în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale pe care angajatorul este obligat la rândul său prin aceeași sentință.
Nu se poate reține, așadar, a fi întemeiată susținerea din recurs că prin sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, recurentul a fost obligat să plătească din propriul buget sumele datorate reclamanților, o asemenea dispoziție neexistând în hotărârea recurată. De altfel, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii, în acest sens a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC, în calitate de debitor al obligației stabilite în favoarea reclamanților.
De fapt, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate, în raport de pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice cum sunt în speță pârâții.
Privită prin prisma considerentelor de mai sus, se constată că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, excepția invocată fiind temeinic respinsă.
Este nefondat și recursul pârâtului MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă, și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ întrucât prin Decizia nr. 21/2009 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în recursul în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial nr. 444/iunie 2008) s-a stabilit împrejurarea avută în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței, în sensul că, dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 au supraviețuit și după emiterea Ordonanței Guvernului 83/2000, astfel că procurorii și personalul auxiliar de specialitate au drept la spor de risc și suprasolicitare.
De asemenea, potrivit Deciziei nr. 46 din 15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 329 alin.3 proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, se constată că este de prisos a mai face referire și la alte aspecte aduse în discuție de pârâți cu privire la problemele dezlegate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Sunt nefondate și criticile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ referitoare la obligarea pârâtului la plata sumelor indexate cu rata inflației, această dispoziție având ca temei prevederile art. 161 alin. 4. muncii, conform cărora, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Or, obligarea la plata sumelor datorate indexate are ca efect acoperirea pierderii suferite de angajat prin devalorizarea leului de la data scadenței sumelor și până la plata lor integrală de către debitor.
Obligarea la plata și pentru viitor a sporului este de asemenea legală și nu poate fi interpretată decât ca fiind strâns legată de funcția exercitată de magistrați și personalul auxiliar de specialitate care obligă la respectarea confidențialității. Or, doar schimbarea legii salarizării ar putea determina momentul din care angajatorul nu mai datorează sporul respectiv.
In deplină concordanță cu prevederile art. 11 alin. 2 din Decretul 72/1976 a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N s-ă efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute văzând și dispozițiile art.299 și 312. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 272/F din 04.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - -
Red./
11 ex./13.11.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
