Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2184/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2184/R/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTORI: Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
-
GREFIER: -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva sentinței civile nr. 1257 din 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, precum și pe pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1257 din 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondata exceptia autoritatii de lucru judecat și a lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Ministerul Finantelor Publice.
A fost admisă actiunea reclamantilor și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Sălaj, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, și in consecinta paratii de randul 1-3 au fost obligați sa le plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentand spor de confidentialitate in procent de 15% începând cu luna mai 2006 și pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective precum și sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetele de munca al reclamantilor.
Paratul de randul 4 fost obligat sa aloce fondurile necesare efectuarii acestor plati.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la excepția de lucru judecat, că în conformitate cu art. 1201 cod civil arată că "este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Pentru existența puterii lucrului judecat se cere îndeplinirea cumulativă a celor trei elemente: 1. aceleași părți în aceeași calitate; 2. obiectul, adică însăși pretenția formulată prin cerere și 3. cauza, adică temeiul juridic al dreptului pretins, care nu trebuie confundată cu scopul urmărit prin acțiune.
În speță cauza juridică invocată și luată în considerare de instanță nu este aceeași ca în cauza soluționată prin dosarul nr- al Tribunalului Sălaj.
Prin dosarul nr- al Tribunalului Sălaj temeiul juridic al acțiunii l-a constituit art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 pe când temeiul juridic al prezentei acțiuni îl constituie art. 21 alin.1 din nr.OG 137/2000, precum și Decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie, potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art.15 din HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004.
Pe fondul cauzei s-a constat că potrivit art. unic pct. 1 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță beneficiază de un spor lunar de 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetare aprobate.
În baza prevederilor legale menționate, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară.
Conform art. 15 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă atât categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006 cât și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2002 s-a acordat sporul de confidențialitate de până la 15% membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării banilor.
Aceste acte normative enumerate mai sus prevăd acordarea unui spor de confidențialitate către o serie de categorii de personal, excluzând fără nici un temei magistrații, care de asemenea au ca obligație profesională păstrarea confidențialității.
Astfel, conform art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și regulament.
Conform art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest statut.
Pentru prezența unei fapte de discriminare trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fie diferit. Tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă deci că judecătorii militari și membrii Consiliului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de un spor de confidențialitate de 15%, în timp de judecătorii civili, care controlează inclusiv actele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
Prin urmare reiese că judecătorii și procurorii sunt supuși unui tratament discriminatoriu în ceea ce privește dreptul la recunoaștere pentru păstrarea confidențialității unor date.
Acest fapt a fost recunoscut și de Înalta Curte de Casație și Justiție care în cuprinsul Deciziei nr. 96/15.12.2008 "Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, (6-10) că, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece acordarea sporului de confidențialitate de 15 % constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești de către Tribunalul Sălaj, întrucât legiuitorul nu a prevăzut în nici un act normativ acordarea acestui spor pentru categoria profesională a magistraților.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 819/2008 apreciind că prin aceste hotărâri se depășește puterea judecătorească. Astfel, Decizia 46/15 dec.2008 a nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii, iar drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de nici un act normativ.
Nu se pot reține nici dispozițiile OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, acestea fiind, de asemenea, declarate neconstituționale de Curtea Constituțională, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative considerându-le a fi discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a mai susținut că hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă în mod eronat de instanța de fond, iar reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată cerând plata sporului de confidențialitate ce a format obiectul dosarului -.
S-a mai arătat că, întrucât, instanța nu poate aprecia asupra menținerii în continuare a raporturilor de muncă dintre reclamanți și instanță, obligarea pârâților la plată pentru viitor apare a fi nefondată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sas olicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând în esență că, recurentul nu are calitate procesuală pasivă, excepția invocată fiind greșit respinsă de către instanță.
Aceasta întrucât între părți nu există un raport juridic de muncă, recurentul neavând calitate de angajator în raport cu reclamanții, iar dispozițiile Legii 500/2002 nu pot constitui temei al respingerii excepției.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că dreptul la sporul de confidențialitate pretins de reclamant nu este prevăzut de legislație, astfel că cererea depășește cadrul legal și nu există nici o formă de discriminare
Recursurile nu sunt întemeiate.
Astfel, în ceea ce privește dreptul reclamanților la sporul de confidențialitate, așa cum a reținut și prima instanță, acest drept a fost consacrat prin Decizia nr. 46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei obligativitate este impusă de dispozițiile art. 329.pr.civ.
Este adevărat că, prin Decizia 838/27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Numai că, însăși Curtea Constituțională în decizia de mai sus a reținut faptul că, decizia pe care o pronunță în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuțiilor consacrate de art. 329.pr.civ.
Prin aceste considerente, s-a dat valoare principiului separației puterilor în stat, recunoscând lipsa de efect a hotărârii pronunțate de Curtea constituțională asupra hotărârii pronunțate de o instanță de judecată, această instituție neavând competența de a cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești.
În raport de cele mai sus reținute, criticile formulate de pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu lipsa de temei legal a acțiunii și a depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, apar a fi nefondate.
Cât privește critica formulată de pârâți privind greșita reținere a dreptului la sporul de confidențialitate, nici aceasta nu poate fi primită, având în vedere că, așa cum a reținut și prima instanță, dezlegarea problemelor de drept judecate de în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art.329 alin.1 proc.civ.
Or, prin Decizia nr. 46/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit dreptul judecătorilor - calitate pe care o au reclamanții - la sporul de confidențialitate.
Obligarea la plata și pentru viitor a sporului este de asemenea legală și nu poate fi interpretată decât ca fiind strâns legată de funcția exercitată de magistrați care obligă la respectarea confidențialității. Or, doar schimbarea legii salarizării ar putea determina momentul din care angajatorul nu mai datorează sporul respectiv.
De asemenea, instanța de fond în mod corect a respins excepția autorității de lucru judecat, în speță fiind exclusă tripla identitate de părți, obiect și cauză cerută de art. 1201.civil, deoarece cauza ce a determinat promovarea acțiunii din dosarul - nu este identică cu cea care a stat la baza formulării prezentei cereri de chemare în judecată, având un temei diferit.
Este nefondat și recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice declarat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S având în vedere următoarele:
Acțiunea reclamanților a fost admisă față de acest pârât nu în considerarea unor eventuale raporturi juridice de muncă, raporturi ce în adevăr nu există între părți, reclamanții având calitatea de judecători, astfel că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ar fi fost nefondată.
Acțiunea reclamanților fiind admisă față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-au avut în vedere atribuțiile acestui organ de specialitate al administrației publice în legătură cu sistemul bugetar, respectiv, pregătirea legilor bugetare cât și a proiectelor de legi de rectificare a bugetului. Are în același timp, atribuții de exercițiu bugetar, printre care, conform art.2 alin.2 lit.g din HG208/2005, administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului și art.3 pct.9 din același act normativ conform căruia Ministerul Finanțelor Publice deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat tocmai să-și îndeplinească obligațiile față de ordonatorul principal de credite pentru ca acesta să poată îndeplini obligația de plată stabilită în favoarea reclamanților.
prin prisma considerentelor de mai sus, se constată că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, excepția invocată fiind temeinic respinsă.
Sentința fiind legală și temeinică, față de cele mai sus reținute văzând și dispozițiile art. 299 și 312. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1257 din 01.06.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - MĂNĂSTIREAN -
Red./
8 ex./30.10.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Cristina
