Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2202/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2202/R/2009
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIICOT - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 256/F din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâtul intimat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor de confidențialitate.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, cons. jur., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, solicitând a fi luate în considerare la soluționarea recursului motivele invocate în cererea de recurs.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.256/F din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, a fost espinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă, ca fiind întemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, G, G, ȘI - procurori sau foști procurori în cadrul parchetelor din județul B N și ai DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC prin Procurorul general al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, - din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și, în consecință, au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15% lunar, calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 01.10.2004 la zi sau pe perioada cât au îndeplinit funcția de procuror, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să acorde și în continuare sporul de confidențialitate în procent de 15% fiecărui reclamant care mai are calitatea de procuror în funcție.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N cerere formulată de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și obligat chematul în garanție să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate.
Totodată a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de personalul auxiliar de specialitate și personalul conex.
S-a luat act de renunțarea intervenienților, și la judecarea cererii de intervenție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a figurat inițial în proces sub denumirea Ministerul Economiei și Finanțelor, însă ca urmare a adoptării OUG nr.221/2008 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, denumirea și atribuțiile acestuia a revenit Ministerului Finanțelor Publice nu este întemeiată.
Cu toate că nu sunt raporturi de muncă între acest pârât și reclamanți, se constată că prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât doar la alocarea unor fonduri necesare plății drepturilor salariale, situație în care, văzând art.19 din legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ce arată că acest minister pregătește proiectele legilor bugetare anuale, inclusiv a bugetului de stat, precum și ale legilor de rectificare, dar și atribuțiile ce revin acestui minister, prevăzute de nr.HG34/2007 privind organizarea și funcționarea acestuia potrivit căruia elaborează proiectul legii bugetului de stat, precum și proiectele de rectificare a bugetelor de stat, atribuții prevăzute anterior și de HG nr.386/2007 ce a fost abrogată prin cealaltă hotărâre de guvern evocată, precum și faptul că reclamanții sunt plătiți pentru activitatea desfășurată din fonduri de la bugetul de stat, întrucât potrivit art.131 din legea nr.304/2004 activitatea instanțelor de judecată, deci inclusiv cheltuielile de personal, este finanțată de la bugetul de stat, instanța statuează că în mod evident acest pârât are legitimitate procesuală pasivă în cauză.
În ce privește fondul acțiunii formulate de reclamanți, tribunalul reține că reclamanții, G, -, G, sunt procurori, - foști procurori, în prezent fiind pensionați, - transferați, toți desfășurându-și activitatea în parchetele de pe raza județului B-
Reclamanții, atât la data sesizării instanței, cât și în prezent, potrivit nr.OUG27/2006 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, nu beneficiază de acordarea sporului de confidențialitate. Trebuie remarcat însă că potrivit art.91 din Legea nr.303/2004 republicată, referitoare la Statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii au obligația de a respecta secretul deliberărilor și a voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției, iar art.99 lit. d din Legea nr.303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea confidențialității lucrărilor ce au asemenea caracter.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că potrivit art.16 din Hotărârea nr.328/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, acestora le revine obligația de a nu dezvălui și folosi în alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-a obținut în această calitate. Potrivit art.131 din Legea nr.304/2004 activitatea instanțelor de judecată, deci inclusiv cheltuielile de personal, este finanțată de la bugetul de stat, iar ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite pentru curțile de apel, tribunale și judecătorii.
Întrucât la nivel național, instanțele sesizate au adoptat soluții contradictorii în legătură cu acțiuni similare cu cea formulată de reclamanți în prezenta cauză, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în ședința din 15 decembrie 2008 prin Decizia nr.46/2008 din dosarul nr.27/2008 a admis recursul în interesul legii declarat și a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salarul de bază brut lunar.
Potrivit art.329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Ținând cont de Decizia nr.46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior evocată, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, tribunalul, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, urmează a admite ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către reclamanți și pe cale de consecință va obliga pârâții, să calculeze și să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 1 octombrie 2004, la zi, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective. Aceeași pârâți vor fi obligați să acorde și în continuare sporul de confidențialitate de 15% fiecărui reclamant întrucât obligațiile acestora de a păstra confidențialitatea lucrărilor și a păstra secretul profesional se menține și în continuare, fiind în consecință aplicabilă și pentru viitor Decizia nr.46/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție anterior evocată.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și T DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin plata lor lunară.
Cum data de efectuare a plății drepturilor salariale pentru personalul din parchete, din cadrul căruia fac parte și reclamanții, este 13 lunii în curs, pentru drepturile salariale aferente pentru întreaga lună precedentă, termenul de prescriere a dreptului la acțiune este distinct, pentru fiecare prestație succesivă și începe să curgă din data de 13 lunii pentru drepturile bănești aferente lunii precedente.
Acțiunea reclamanților pentru plata drepturilor restante începând cu data de 01.10.2004 la zi și în continuare, ce face obiectul prezentului dosar, deși a fost promovată la data de 29.10.2007, este în termen formulată pentru pretențiile aferente întregii lunii octombrie 2004 și nu doar pentru cele de după această dată, scadența plății drepturilor aferente întregii luni octombrie fiind 13.11.2004.
Prin urmare acțiunea a fost admisă și pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, T DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE au fost obligați să calculeze și să plătească fiecărui reclamant sumele de bani ce reprezintă sporul de confidențialitate în procent de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 01.10.2004- la zi, precum și în continuare, potrivit dispozitivului, sume actualizate cu indicele de inflație, deoarece refuzul acestora de a achita aceste drepturi bănești este evident, rezultând și din faptul că deși din data de 15 decembrie 2008 s-a statuat în sensul că acest drept este și în prezent în ființă, pârâții au continuat să se opună admiterii acțiunii. Apare astfel justificată cererea reclamanților de a solicita plata unor drepturi bănești care încă nu au ajuns la scadență.
În baza art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, sumele datorate fiecărui reclamant au fost actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a se realiza o despăgubire integrală a reclamanților, ca urmare a neexecutării lor de bună voie, la scadență.
Ca urmare a admiterii acțiunii principale a fost admisă și cererea de chemare în garanție, având calitate procesuală pasivă de a sta în judecată în prezenta cauză, astfel că, în baza art.60 Cod proc.civilă a fost obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare efectuării plăților către reclamanți, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Totodată, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -N și fiind cel care deține carnetele de muncă ale reclamanților, în baza art.7 alin.2 din Decretul nr.92/1976, a fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
De asemenea, în temeiul art.52 pr.civ. a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienții, și, și s-a luat totodată act de renunțarea acestora la judecată în baza art.246 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursurile pentru următoarele considerente:
1.Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul finanțelor Publice s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa ca formulată față de o persoană fără calitate procesuală, precum și respingerea cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului, s-a invocat lipsa raporturilor juridice dintre reclamanți și recurentă.
Susținerile recurentului referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive sunt neîntemeiate din perspectiva următoarelor argumente:
Astfel, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
MINISTERUL PUBLIC, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca MINISTERUL PUBLIC, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.
2. Prin recursul declarat de pârâtul DIICOT s-a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată, invocând lipsa temeiului legal de acordare a sporului, depășirea limitelor puterii judecătorești prin acordarea sporului, greșita obligare a sa la plata actualizată cu rata inflației a drepturilor salariale, precum și în raport de art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, lipsa temeiului legal de înscrierea a acestui spor în carnetul de muncă al salariaților.
Ulterior, acest pârât a depus o completare a motivelor de recurs, care nu vor fi luate în considerare, neîncadrându-se în termenul legal (36-44).
Curtea constată că prin Decizia nr.46 din 15.12.2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 16 iulie 2009 și pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat cu caracter obligatoriu conform art.329 alin.3 pr.civ. următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) și (2) din Codul deontologic al magistraților, și ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora,
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar."
În raport de caracterul obligatoriu al dezlegării în drept, Curtea de Apel va înlătura motivele de recurs referitoare la inexistența temeiului de acordarea sporului, precum și la depășirea limitelor puterii judecătorești.
Este irelevantă apărarea recurentului referitoare la insuficiența fondurilor bugetare pentru plata actualizată a drepturilor salariale și la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002, deoarece aspectele invocate privesc modul de executare a hotărârii și nu dreptul reclamanților la plata sporului menționat.
În fine, este reală susținerea recurentului referitoare la cuprinsul art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976, însă această dispoziție legală nu se opune înscrierii în carnetul de muncă a unor sporuri ce nu fac parte din indemnizația de încadrare, având în vedere că potrivit art. 1 alin. 2 din același act normativ " În carnetul de muncă se înscriu datele cu privire la situațiile arătate la alin. (1), precum și cele privind starea civilă, pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, recompensele și orice alte situații care, potrivit dispozițiilor legale, se menționează în carnetul de muncă".
Prin urmare, fiind un drept salarial cu caracter periodic lunar, sporul de confidențialitate trebuie înscris în carnetul de muncă, din moment ce și recompensele ocazionale sunt supuse înscrierii, fiind un deziderat legal ca acest act să reflecte, printer altele și evoluția salariului, noțiune care, conform art. 155 Codul muncii, se referă și la sporuri și adaosuri.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.
3. Prin recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJs -a invocat depășirea limitelor puterii judecătorești prin neluarea în considerare a Deciziilor nr.821 și nr.1325/2008 ale Curții Constituționale, prin lipsa temeiului legal de acordare a sporului, Decizia nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nefiind publicată în Monitorul Oficial.
Decizia nr.1325/2008 și Decizia nr.921/2008 ale Curții Constituționale se referă doar la aplicarea și interpretarea OUG nr.137/2000 care nu reprezintă decât temeiul de drept național invocat prin acțiune de reclamantă, care însă se prevalează și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.12 din aceeași Convenție și art.11 și art.20 din Constituție.
Or, în mod evident deciziile Curții Constituționale nu restrâng posibilitatea instanței de judecată de a aplica norme internaționale, care au forță ierarhică superioară legislației naționale, conform art.20 din Constituția României.
De asemenea, motivul de recurs referitor la lipsa temeiului legal de acordare a sporului fiind identic cu cel invocat de recurentul DIICOT va primi același răspuns.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.
4. Prin recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție s-a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii, invocându-se efectele Deciziei nr.821/2008 ale Curții Constituționale, inadmisibilitatea acțiunii formulate de personalul conex la care nu se referă Decizia nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, depășirea limitelor puterii judecătorești și adăugarea la lege, greșita acordare plății actualizate a drepturilor salariale și greșita înscriere în carnetele de muncă a acestui spor.
Curtea de Apel constată că motivele de recurs invocate au primit răspuns în cadrul analizei celorlalte recursuri cu excepția celui referitor la dreptul personalului conex de a beneficia de sporul de confidențialitate.
În acest sens, Curtea observă că deși Decizia nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu include expres personalul conex în sfera beneficiarilor sporului, îndreptățirea acestei categorii profesionale de a primi acest drept salarial rezultă fără echivoc din dispozițiile art.901din Legea nr.567/2004 care asimilează personalul conex celui auxiliar sub aspectul drepturilor și obligațiilor profesionale cu câteva excepții irelevante în cauză.
Prin urmare, având obligația păstrării secretului profesional conform art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 și aplicându-i-se art.9 din Codul Deontologic al personalului auxiliar, personalul conex are dreptul corelativ de a beneficia de sporul de confidențialitate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat și acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate deParchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, DIICOT din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr.256/F din 27.05.2009 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//57 ex./24.11.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Daniela Griga
