Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 222/R-CM
Ședința publică din 11 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții, domiciliată în T, Calea B, nr.80, -C3,.A,.4,.19, județul A și, domiciliat în comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.747/CM din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: procuratorul recurentei-reclamante, și avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.143 din data de 3.09.2008, emisă de " ", lipsind recurentul-reclamant
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă, depune la dosar concluzii scrise și adresele nr.830 și nr.831/2007, care se comunică, în copie, procuratorului recurentei-reclamante.
Procuratorul recurentei-reclamante, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Procuratorul recurentei-reclamante, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Depune la dosar note scrise.
Apărătorul intimatei-pârâte, avocat, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect, Tribunalul Argeșa omologat raportul de expertiză în varianta care face referire la adresele nr.830 și nr.831/2007. Precizează că există o diferență între salariul mediu brut și salariul brut mediu, iar pentru calcularea primelor respective s-a stabilit ca un criteriu de referință salariul de bază mediu.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2007, reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C, pentru fiecare, ca urmare a neacordării la termen acestor drepturi, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paști și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004.
La data de 30.01.2008, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat xcepția prescripției dreptului la acțiune potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, considerându-se că "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia" și a prematurității acțiunii în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de Paști și de C care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins, drept afectat de îndeplinirea a cinci condiții, respectiv: valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile si mai ales beneficiarii.
Simpla lectură a textului art.168 al.1 din, raportată la inexistența oricărei negocieri și, pe cale de consecință, a inexistenței unui acord de voință în sensul stabilirii condițiilor legale din textul indicat, relevă, la acest moment, că valoarea creanței nu este stabilită, orice sumă pretinsă neavând un temei legal (lipsă caracter lichid al creanței), modalitatea de acordare (plată eșalonată, integral, etc.) nu a fost stabilită, neexistând cunoscută o scadență a creanței (lipsă exigibilitate), condițiile de acordare nu au fost stabilite, criteriile de acordare nu sunt cunoscute (lipsă caracter cert al creanței), iar beneficiarii nu au fost stabiliți, astfel că, în ceea ce privește această ultimă condiție nu se poate afirma dacă reclamanții de față au sau nu calitatea de beneficiari; pe cale de consecință, sumele pretinse ca drept salarial nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide si exigibile, pe de-o parte, si, pe de altă parte, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai unui drept. ea ca neîntemeiată;modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate si nu raportat la fiecare subiect procesual activ in parte; inexistenta debitului conduce la inexistenta oricăror daune, așa încât urmează a fi respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
upă intrarea în vigoare a, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, iar începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art.168 alin.1 din ) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în art.168 alin.2. Pentru anul 2004, textul art.168 alin.2 din a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, iar în fiecare an părțile au procedat la "republicarea", după negocierile purtate anual, textul art.168 din fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Prin Decizia nr.3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, Comisia menționând în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003, însă, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 Decizia nr.5140/2007 intitulată "Nota asupra precizării situație primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din al ", rin p. care s-a confirmat faptul că intenția reala a părților semnatare aaf ost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 ale art.168 să fie incluse în salariul lunar de baza al angajaților, precum și că, începând cu 2003, părțile au înțeles ca art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca întreg.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile au fost modificate, întrucât s-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariate mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori, fiind prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.(1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin sentința civilă nr.747/CM/19.09.2008, Tribunalul Argeșa admis acțiunea reclamanților și obligat pârâta să le plătească drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C aferente anilor 2004 - 2006, proporțional cu timpul lucrat, conform anexelor 1 și 2 B ale raportului de expertiză întocmit de expert contabil, care face parte din prezenta hotărâre, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens se poate observa că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat ( 35, 36) s-a convenit, la pct.8, modificarea alineatului 2 al art.168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare și că prin Decizia nr.3793/18.06.2007 aceasta ar fi confirmat faptul că intenția părților fost aceea "de a include bonusurile cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 203, cât și pentru anii următori". La dosar există o adresă notată ca anexa nr.5 prin care, într-adevăr se menționează că voința comună a părților la momentul negocierilor colective a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Aceasta însă nu poartă dată certă, iar înscrierea de mână din colțul din dreapta de sus a numărului pretins al deciziei Comisiei Paritare de care se prevalează intimata nu are valoare juridică pentru a putea considera că adresa reprezintă, de fapt decizia respectivă. De asemenea, în cuprinsul ei nu se face referire la nici o decizie în baza căreia să se fi emis.
La dosar există și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din Contractul colectiv de muncă al ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul a apreciat că nu poate să aibă în vedere nici adresa indicată mai sus și nici această notă cu privire la situația primelor din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art.31 din Legea nr.130/1999 contractele pot fi modificate de părți potrivit acordului de voință al acestora, doar pe parcursul executării lui, interpretarea și modificarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efectele până la momentul încetării contractului. În speță, înscrisurile de mai sus au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 al.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual și în contradicție cu textul clar al prevederii.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare că acțiunea este nejustificată întrucât era prevăzută o procedură prealabilă ce avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Se poate observa foarte ușor că există contradicție între această susținere și invocarea excepției prescrieri dreptului la acțiune, susținându-se că dreptul salariaților nici nu ar fi născut, una excluzând-o pe cealaltă.
Tribunalul nu a reținut acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe SNP, care este latul de la un an la altul și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrării acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 Codul muncii.
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, considerându-se de către tribunal că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate, în cazul admiterii acțiunii, în faza de executare.
Coroborând dispozițiile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 cod civil și ținând seama de faptul că acțiunea având ca obiect acordarea primei de Paște pe anul 2004 este prescrisă potrivit art.3 din Decretul nr.158/1967, tribunalul a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâtă să plătească acestora drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C aferente anilor 2004 - 2006, proporțional cu timpul lucrat conform anexelor 1 si 2 B ale raportului de expertiză întocmit de expert contabil, care face parte din prezenta hotărâre, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o în sensul că, deși potrivit practicii judiciare în spețe asemănătoare, sumele restante neachitate de către pârâtă s-au calculat la salariul mediu pe, prin sentința atacată s-au acordat sume mai mici, solicitându-se modificarea sentinței și obligarea pârâtei la plata sumelor restante stabilite prin expertiza tehnică la punctele 1A și 2A.
Recursul este fondat.
Prin decizia recurată, tribunalul a dispus plata drepturilor salariale suplimentare neacordate, aferente anilor 2004-2006, conform anexelor 1B și 2B ale raportului de expertiză întocmit de expert, referindu-se, evident la completarea raportului de expertiză din dosar, aflată la fila 156 și la anexa nr.1 aflată la fila 157 din dosar.
Prin această completare la expertiză, expertul cauzei a întocmit două variante de calcul a acestor drepturi.
În prima variantă, evidențiată în anexa nr.1 la lit.a, s-au calculat drepturile ce se cuvin reclamanților potrivit probelor administrate în cauză în condițiile art.167 Cod procedură civilă, în sensul dezbaterii contradictorii a acestora, dându-se posibilitatea administrării și dovezii contrare, ca expresie a asigurării dreptului de apărare al părților.
În cea de-a doua variantă, evidențiată în anexa nr.1 la lit.b, drepturile s-au calculat potrivit adreselor nr.830 și 831 din 05.02.2008, depuse la dosar de către pârâtă, ulterior, și cu încălcarea dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, aceste probe nefiind supuse dezbaterii contradictorii și fără a se da reclamanților posibilitatea administrării și dovezii contrare, ca expresie a asigurării dreptului de apărare al acestora.
În aceste condiții s-au încălcat principiile de administrare a probelor, respectiv principiul oralității și cel al contradictorialității, situație ce a condus la prejudicierea intereselor reclamanților-recurenți, astfel cum rezultă din cele două variante de calcul a drepturilor acestora, potrivit completării la raportul de expertiză contabilă, sumele din varianta a fiind superioare celor din varianta
Din examinarea sentinței recurate sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, nu rezultă existența altor motive de modificare sau casare a sentinței.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților și va modifica sentința recurată în sensul că se acordă drepturile salariale neacordate conform completării raportului de expertiză contabilă, varianta I-a, potrivit anexelor 1 a și 2 a (fila 156 și următoarele).
Totodată, va fi menținută în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.747/CM din 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că se acordă drepturile salariale neacordate conform completării raportului de expertiză, varianta I-a, conform anexelor 1 a și 2 a (156 și următoarele).
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/26.02.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
