Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2375/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurari sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2375/R/2008 | |
Ședința publică din 3 decembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | --- - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiudiaconescu Laura Dima | - |
- - | |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII SI cultelor, împotrivasentinței civile nr. 1607 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanții, G, G, pe intervenienții, precum și pe pârâta DE STAT C-, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat reclamanților intimați și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 decembrie 2008, prin registratura instanței, pârâta intimată C-N a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că, cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității procesuale, la adresa instanței, pârâtul recurent Ministerul Culturii și Cultelor a comunicat prin fax Ordinul nr. 2409 din 13 iulie 2007, prin care secretarul general adjunct va coordona activitatea Serviciului Juridic și a Compartimentului de control.
Curtea văzând dispozițiile art. 4 din Legea nr. 514/2003, constată că secretarul general adjunct poate să reprezinte în instanță Ministerul Culturii și Cultelor.
Curtea pune în discuție un motiv de ordine publice și anume: nelegalitatea clauzelor din contractul colectiv de muncă ce instituie sporurile puse în discuție.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1607 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, I, G, -, G, G și cererile de intervenție formulate de intervenienții în interes propriu și împotriva pârâților MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR ȘI DE STAT C-N pârâții fiind obligați să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu contravaloarea sporului de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 5% pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, raportat la salariul de bază, începând cu data de 08.02.2006 și pe toată durata valabilității contractului colectiv de muncă aplicabil.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților, G, și și intervenientului contravaloarea sporului de 15% pentru vechime neîntreruptă de 10 ani, începând cu data de 08.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă aplicabil.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, instanța a reținut că acesta are calitate procesuală pasivă fiind ordonator de credite principal.
Referitor la Ministrul Culturii și Cultelor, instanța a reținut că acesta nu are calitate procesuală pasivă, neavând nici un raport juridic de muncă cu reclamanții, astfel că a respins acțiunea formulată împotriva acestuia.
S-a reținut că reclamanții și intervenienții sunt angajații pârâtei C- și fac parte din personalul angajat în ramura cultură și cărora li se aplică prevederile Contractului Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006 - unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 5 din 4 aprilie 2006.
ontractul colectiv de muncă s-a încheiat între salariații reprezentați prin Uniunea Sindicală din Cultură (), constituită din Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România (), Federația Sindicatelor din Bibliotecile din România () și Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de () și patronatul reprezentat prin Ministerul Culturii și Cultelor ().
Potrivit art. 1 și 2 din respectivul contract, ărțile p. contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură și se obligă sa respecte în totalitate prevederile acestuia, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
Instanța a reținut din analiza respectivului ontract colectiv de muncă, că potrivit art. 44, alin. 2, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii. La art. 45.1 lit. f se prevede că personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede că personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, care face parte din acesta, conform prevederilor legale.
Potrivit prevederilor art. 41 lin. 5 din Constituția României, forța obligatorie a contractelor colective de muncă este garantată. Respectivele prevederi legale sunt reiterate și în Legea nr. 130/1996 și în Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură.
Din aceste prevederi legale instanța a constatat că reclamanții și intervenienții, ca angajați în instituțiile de cultură, sunt îndreptățiți să li se plătească respectivele sporuri începând chiar de la data intrării în vigoare a contractului colectiv, astfel că instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În rimul p. motiv de recurs critică greșita interpretare a instanței avută în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Astfel, din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, rezultă că pretențiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorând din executarea contractelor individuale de muncă (acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale) deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați, circumscrise indubitabil jurisdicției muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 282 litera (a) și (b) din Codul Muncii actual (Legea nr.53/2003), pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, salariații și angajatorul.
Din această perspectivă în mod eronat reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârât alături de de Stat C-N și Ministerul Culturii și Cultelor, fiind de neconceput existenta în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
În ceea ce privește Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând în afara cadrului procesual și urmând a se dispune scoaterea sa din cauză.
De altfel, însuși reclamantul își întemeiază în drept obiectul acțiunii pe dispozițiile art. 281,283 pct. c și urm. din Codul Muncii, prin aceasta limitându-și cadrul procesual exclusiv față de de Stat C-N cu care se află în raporturi de muncă.
Al doilea motiv de recurs, vizează art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința civilă recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la faptul că instanța de fond a dispus obligarea ambilor pârâți, de Stat C și Ministerul Culturii și Cultelor la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamanților.
Potrivit art.47 Cod procedură civilă "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză".
a contrario, atunci când obiectul pricinii nu este o obligație comună (solidară) a pârâților și când nu are aceeași cauză, cererea de chemare în judecată nu poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia nu pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
În cazul de față, instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare, interpretându-se extensiv recunoașterea formulată de Ministerul Culturii și Cultelor prin întâmpinare că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Consideră că această calitate nu este de natură a angajaab initiorăspunderea privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum stabilesc dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22 din 30.01.2002, acest act normativ fiind aplicabil deopotrivă tuturor instituțiilor publice, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora achitându-se din sumele aprobate prin buget.
Rezultă așadar că obligația de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidenta jurisdicției muncii, raportul obligațional vizează strict - conform art. 282 din Codul muncii - partenerii sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, Ministerul Culturii și Cultelor neputând fi asimilat nici unuia dintre aceștia, câtă vreme el nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamantul.
Reclamanții prin întâmpinarea de la 60-62, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 1607/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârât, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și de Stat C-N la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate și spor de suprasolicitare neuropsihică.
Temeiul acțiunii îl reprezintă contractul colectiv de muncă pe ramură - cultură, încheiat de sindicatele reprezentative și Ministerul Culturii și Cultelor, publicat în Of. partea a V-a nr. 5/4 aprilie 2006, mai precis capitolul IV al contractului respectiv art. 44 și următoarele, unde este reglementată salarizarea și alte drepturi salariale.
Potrivit art. 44 alin. 1, anterior indicat, pentru munca prestată în condițiile prevăzute de contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului individual de muncă, indiferent de natura instituției în care își desfășoară activitatea.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile, sporurile, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii.
În legătură cu sporurile, art. 45 din CCM arată că acestea se acordă, în condițiile legii și sunt cele enumerate sub literele a-
Între aceste sporuri, la litera f se regăsește sporul de fidelitate de 15% pentru personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută conform prevederilor legale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură, în principiu nu sunt lovite de nulitate, apărarea formulată de pârâtă
în acest sens fiind nefondată.
Astfel, este adevărat că, în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, iar conform art. 12 din aceeași lege contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dar, așa cum rezultă din partea introductivă a CCM pe ramură cultură, acesta a fost încheiat de mai multe federații sindicale cu patronatul (Ministerul Culturii și Cultelor), ce cuprind membrii cu diverse activități, printre care pot fi categorii care, în prezent, sau pe viitor (în intervalul pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă) să aibă reglementate, prin legi generale, unul sau mai multe din sporurile cuprinse în art. 45.
Așadar, deși contractul colectiv de muncă pe ramura cultură (pe anii 2006-2008) nu este nul (în principiu) el nu constituie temei legal pentru drepturile solicitate de către reclamanți.
Aceasta întrucât, nu există nici o dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii care să stabilească în favoarea categoriei sociale din care fac parte membri sindicatului reclamant drept la sporul de fidelitate și respectiv de suprasolicitare neuropsihică.
În lipsa unor asemenea dispoziții, aplicarea art. 45 din CCM nu este posibilă, întrucât, acest contract cadru prevede pentru bugetari, existența unor legi speciale de salarizare, care să reglementeze drepturile solicitate.
În același sens a fost reglementată salarizarea și prin art. 157 din Codul muncii, care prevede în alin. 2, că, sistemul de salarizare pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Dispozițiile art. 151din OG nr. 21/2007 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 353/2007 intră în vigoare abia la data de 01 septembrie 2008, potrivit art. - din Legea nr. 353/2007, prin urmare un astfel de temei legal, care nu a fost pus în discuție la fondul cauzei, va putea fi invocat doar pentru o perioadă ulterioară acestei date, cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și fără schimbarea cauzei juridice a acțiunii în recurs.
Față de argumentele mai sus reținute se constată că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal, iar sentința prin care a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma art. 304 pct. 9.proc.civ.
Recursul pârâtului va fi prin urmare admis, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. și urmează a se modifica sentința în sensul respingerii ca nefondate în întregime a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR împotriva sentinței civile nr. 1607 din 22.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamanților, G, G, și a intervenienților, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și DE STAT C.
Menține dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 3 ex. la data de 23.12.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiudiaconescu Laura Dima
