Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 2388/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2388/R/2008 | |
Ședința publică 5 decembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop | --- - |
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Alina Rodina Tania | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul G, împotriva deciziei civile nr. 1937/A din 10 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, în dosarul nr-, privind și pe intimații, ȘI.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta contestatorului G, avocat, intimatul asistat de avocat, care îi reprezintă și pe intimații, și, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu 10 leitaxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta intimaților depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 1000 lei și concluzii scrise, iar reprezentanta contestatorului depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în sumă de 500 lei.
Nefiind cereri suplimentare de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului susține contestație în anulare așa cum a fost formulată în scris, solicită admiterea acesteia și reținerea recursului spre rejudecare cu consecința admiterii acestuia. Prezintă pe larg motivele contestației arătând că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivelor 3, 4 și 5 de recurs, nu s-a pronunțat cu privire la necesitatea casării cu trimitere în scopul efectuării unei noi expertize având în vedere că într-o acțiune de grănițuire probele sunt edificatoare; de asemenea instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs care critică hotărârea pronunțată în apel pe motiv că obiectul pricinii a fost considerat doar grănițuire deși este o acțiune complexă având ca obiect grănițuire-revendicare. Solicită cheltuieli de judecată potrivit dovezii depuse la dosar.
Reprezentanta intimaților pune concluzii în sensul respingerii contestației în anulare ca fiind inadmisibilă raportat la motivele invocate, arătând că într-o cale de retractare cum este cea a contestației în anulare instanța nu poate să se pronunțe asupra probelor. Consideră că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate, astfel că motivele prezentei contestații sunt nesusținute de aceea solicită respingerea acesteia cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.8166 din 18 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Și. S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G față de acești pârâți. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G n contradictoriu cu pârâții Și. S-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantului identificat în CF. 277 cu nr. top 580/2 și terenul proprietatea pârâților identificat în CF. 914 cu nr. top 581/1 pe aliniamentul 3-4-5-6-7-8-9-10 evidențiat în Anexa 1 raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie încheiat în luna septembrie 2005 de expertul ing., raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre. S-a respins petitul având ca obiect revendicare imobiliară. S-au compensat parțial cheltuielile de judecată.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâților și cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
Pârâții și au fost obligați să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 151 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit CF nr. 277 dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafață totală de 7453 mp. casei și anexelor identificate cu nr. top 579 și 580/2 este înscris în favoarea reclamantului G, drept stabilit prin sentința civilă nr. 5968/03.09.2001 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 5652/2001 prin care s-a admis acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu, dispunându-se perfectarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare încheiată cu privire la teren.
Dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafață de 1000 mp. identificat cu nr. top. 581/1 în CF. 914 pe care s-au notat o casă și anexe gospodărești a fost recunoscut cu titlu de moștenire și uzucapiune prin sentința civilă nr. 4370 pronunțată de Judecătoria Baia Mare la data de 13.07.2004 în dosarul nr. 7379/2003, fără ca în acel litigiu să aibă calitatea de parte și reclamantul Întrucât la data pronunțării acestei hotărâri pârâtul era căsătorit cu pârâta fiind confirmată posesia exclusivă exercitată asupra terenului identificat cu nr. top 581/1 o perioadă de mai mult de 30 de ani, în temeiul art. 30 alin.1 fam. s-a reținut calitatea pârâtei de coproprietar în devălmășie.
Pentru stabilirea liniei de hotar care delimitează proprietățile reclamantului și pârâților și s-au administrat probe, care nu au confirmat existența unei convenții a părților privind modul de delimitare a celor două proprietăți care să pună în discuție temeiurile promovării unei acțiuni în grănițuire. Confirmarea de către cei patru martori audiați a existenței unor semne naturale de hotar constând în albia unei și răchiți, precum și necontestarea limitelor de către niciuna dintre părți până la momentul în care pârâții au început lucrările de edificare a unei construcții nu se pot substitui elementelor probatorii ale actului juridic în care s-ar fi materializat eventualul acord realizat între părți.
Mai mult pârâții nu au invocat date precise privind condițiile în care s-a încheiat acea convenție sau cel puțin perioada de timp în care ar fi intervenit, considerente pentru care instanța a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 584.civ. pentru a stabilii limitele exterioare ale celor două proprietăți.
Ambele rapoarte de expertiză încheiate în cauză, atât cel redactat de către dl. expert cât și constatările d-nei expert desemnată să efectueze noua expertiză încuviințată suplimentar în cauză au constatat că terenul identificat cu nr. top.580/2 aflat în proprietatea reclamantului se învecinează cu terenul identificat cu nr. top.581/1 deținut de către pârâții și, acestea fiind cele două fonduri ale căror limite urmează a fi delimitate în acest cadru procesual.
care urmează a fi parcurs de linia de hotar a fost identificat în mai multe variante prin cele două rapoarte de expertiză și ulterior, completările d-nei expert.
Primul raport de expertiză încheiat de către dl. a identificat cele două proprietăti având în vedere limitele determinate de situația de carte funciară evidențiată în planul topografic 1:2880 redactat în urma cu circa 100 ani, concluzionând că potrivit identificării topografice a celor două parcele linia de hotar este delimitată de punctele în anexa 5 raportului de expertiză și că față de aceste repere pârâții ocupă suprafața de 90 mp. din terenul proprietatea reclamantului, suprafață pe care sunt edificate gardul și peretele din fundația casei pârâților aflată în curs de execuție.
Expertul și-a întemeiat aceste concluzii pe confruntarea limitelor celor două proprietăti relevată de planul 1:2880, cele două schițe de dezmembrare nr.1900/2001 și nr. 950/2003 ce au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantului G și a pârâtului, precum și de situația actuală în care parcelele sunt delimitate faptic de un și arbuști.
Având în vedere cele trei puncte de reper redate în planul topografic 1:2880 dar și în teren: intersecția drumului județean (nr. top 606) cu un drum de acces ( nr. top. 256), cu un alt drum (nr.top. 244) și drumul cu nr. top 590/1 care delimitează lateral terenul pârâtului în funcție de care s-a făcut suprapunerea limitelor de fapt ale proprietăților cu limitele conturate în planul topo la scara 1:2880 s-a constatat că traseul pârâului s-a modificat fără a se regăsi pe același amplasament redat în planul 1:2880. Se mai reține că schițele întocmite la identificarea terenurilor în cadrul celor două procese finalizate cu recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului și a pârâtului corespund limitelor de fapt ale proprietăților.
Noua expertiză încuviințată în cauză propune două variante ale liniei de demarcație a proprietăților, fiecare stabilite pe baza unor criterii diferite: situația de carte funciară și pretinsul traseu al liniei de hotar originare care separa cele două proprietăți până la deschiderea conflictului dintre părți determinat de începerea lucrărilor de executare a casei.
În raportul de expertiză depus la fila 174-179 din dosar s-a stabilit linia de hotar pe traseul original care urma linia de curgere a albiei pârâului care delimitează cele două proprietăți pe o întindere de 25,6, fiind identificată limita de demarcație pe aliniamentul 34569 din Anexa 1.
Linia de hotar a fost stabilită prin suprapunerea măsurătorilor din teren cu vechea hartă cadastrală a localității întocmită la scara 1:2880 luându-se în considerare ca puncte de reper intersecția a două drumuri locale evidențiate în Anexa 1 prin punctele 68,69,70,71 și 45,52,53 cu drumul județean cu nr. top.606 a căror configurație actuală corespunde celei din vechea hartă de carte funciară precum și mejda nordică a terenului proprietatea reclamantului care în punctele 78-76 se suprapune hărtii cadastrale. S-a mai retinut că reclamantul nu a contestat că pârâul delimitează proprietatea sa de cea a terțului începând cu punctele 10 până la 22 în configurația din teren, avându-se în vedere și cele două răchiți din apropierea punctelor 6 și 7 luate în considerare ca puncte naturale de hotar.
Din suprapunerea situației din teren pe cea evidențiată în cadastrală a mai rezultat că punctul de intersecție al parcelelor cu nr. top 580/2 și 581/1 cu drumul județean cu nr. top 606 notat cu A în Anexa 1 este situat la 5 față de punctul actual de intersecție al acelorași parcele notat cu 3 în aceeași anexă.
Concluzia raportului de expertiză a fost acea că situația de carte funciară nu se suprapune situației din teren, mai precis că modalitatea de delimitare a tuturor limitelor proprietăților părților nu respectă limitele parcelelor conform hărții cadastrale, concluzie care se și regăsește și în primul raport de expertiză.
Prin urmare în această variantă nici gardul ridicat de către pârâți nu încalcă limita de demarcație a celor două proprietăți.
Completându-și argumentele d-na expert menționează că la suprapunerea situației din teren pe cadastrală nu a avut în vedere configurația actuală a drumului cu nr. top 590/1 ce trece la est de terenul aferent parcelei cu nr. top. 581/1 proprietatea pârâtului întrucât acel drum și-a schimbat configurația, în același sens fiind și concluziile d- expert.
La solicitarea reclamantului s-a dispus completarea noului raport de expertiză prin efectuarea măsurătorilor avându-se în vedere coordonatele din sistemul cadastral național, sistem care are la bază transpunerea limitelor evidențiate de vechile hărți pe baza măsurătorilor aero- la scara 1:5000 (pct. 4-4 din completarea depusă la fila 176) în timp ce vechile hărți redau detalii mai precise fiind întocmite la scara 1:2880.
În baza măsurătorilor în coordonatele din sistemul național s-a constatat că linia de hotar urmează aliniamentul 48 din Anexa 1 completării raportului, variantă în care pârâții ocupă 23,4 mp. din terenul - cu nr. top.580/2 proprietatea reclamantului. Punctele de reper avute în vedere au fost următoarele: suprapunerea poziției actuale a celor patru drumuri și a altor linii de hotar măsurate cu cadastrală precum și a punctelor 90-94 de pe limita nord-estică a terenului proprietatea reclamantului cu limita nord-estică a parcelei cu nr. top 581/2.
major al reținerii acestei variante îI constituie translația pe o distanță de 4-5, cu menținerea aproape identică a ondulațiilor, a pârâtului care împarte cele două proprietăți, opinia expertului fiind că având în vedere configurația terenurilor în în punctele 79-88 din partea superioară, translația nu se putea realiza deoarece valea nu poate curge la deal iar pe malul pârâului cresc arini care nu permit deplasări ale amplasamentului așa ușor.
Cea de-a treia variantă redată la pct. 4.3.completate ulterior la fila 190 din dosar identifică limita de demarcație a proprietăților pornind de la suprapunerea aliniamentului pârâtului în vechea situație cadastrală și configurația lui actuală. Conform acestui procedeu s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul B,C,D,A în Anexa 4, situație în care pârâtul ar ocupa suprafața de 56 mp. din parcela cu nr. top.580/2. Referirea d-nei expert că reclamantul ar ocupa această suprafață constituie o eroare materială nesusceptibilă de interpretare. Dacă în aceste variante traseul pârâului se suprapune în punctele 49-52 și 79-88 s-a constatat că există o rotatie a traseului pârâului în punctele 49-43 care reprezintă zona în litigiu și ar determina concomitent o translație spre nord a limitelor parcelelor față de mejdele actuale.
Instanța a apreciat că noua expertiză efectuată de către d-na expert este relevantă în cauză întrucât raportul de expertiză și completările ulterioare redau cu argumente atât tehnice cât și teoretice deopotrivă de clare modalitatea de identificare a fiecăruia dintre variantele de stabilire a liniei de hotar. S-a contestat de către reclamant veridicitatea concluziilor expertizei prin prisma neevidențierii portiunii de teren în formă de triunghi redată în vechea hartă cadastrală a localității, concluziile expertei fiind în sensul că nu reprezintă o parcelă cu nr. topo distinct ci semnul desenat pe linia ce separă acel triunghi de restul parcelei cu nr. top. 580/2 reprezintă un element conventional utilizat la redactarea vechilor hărti care nu semnifică altceva decât apartenența la aceeași parcelă, în speță la cea cu nr. top 581 din care s-a dezmembrat parcela cu nr. top 581/1 ai cărei proprietari sunt pârâții.
Această concluzie este confirmată și prin adresa nr. 4338/02.10.2006 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Esențiale pentru soluționarea cauzei sunt definirea și efectele acțiunii în grănițuire în cadrul căreia se reconstituie vechiul hotar dintre proprietățile învecinate, hotărârea având efect declarativ iar nu constitutiv de hotar.
Atât reclamantul cât și pârâții au dobândit dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare cumpărare a cărui încheiere s-a dispus prin hotărâre judecătorească, respectiv cu titlu de uzucapiune de către pârâții de asemenea constatată prin hotărâre judecătorească. Nici una dintre cele două hotărâri nu este opozabilă părții adverse întrucât nici reclamantul și nici pârâții s-au chemat reciproc în judecată.
In aceste condiții modalitatea de identificare a limitelor proprietăților conform schițelor ce au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară nu poate fi opusă proprietarului fondului învecinat cât timp linia de hotar nu era prestabilită.
Cele patru variante propuse în cauză nu fac decât să confirme că folosința actuală nu corespunde limitelor parcelelor evidențiate atât în vechea hartă cât și în sistemul național de cadastru, fără ca niciuna dintre părți să invoce o modificare a limitelor proprietătilor. Mai mult toti martorii audiați în cauză au confirmat că părțile folosesc terenurile în forma actuală de cel puțin30de ani fără a exista litigii între acestea sau cu alți proprietari limitrofi.
Având în vedere concluziile pe carte s-au întemeiat fiecare dintre cele trei variante propuse de către d-na expert și depozițiile celor patru martori din care a rezultat că terenurile proprietatea părților au fost delimitate din momentul în care au început să exercite folosința de acel care nu și-a modificat în mod vizibil traseul, distanța de 4-5 putând fi observată cu ușurință cu ochiul liber, precum și de răchițile identificate de expert, în temeiul art.584 civ. instanța a stabilit linia de hotar pe aliniamentul actual al pârâului evidențiat prin punctele 3-4-5-6-7-8-9 în Anexa 1 primului raport de expertiză.
Întrucât prin această delimitare a celor două fonduri pârâții nu ocupă nici o porțiune din suprafața aferentă parcelei cu nr. top 580/2 proprietatea reclamantului, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și respingând cererea față de acești pârâți precum și petitul având ca obiect revendicare.
Ulterior, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16.09.2007, Judecătoria Baia Marea dispus îndreptarea erorii materiale din hotărârea judecătorească mai sus arătată în sensul că din eroare, la stabilirea liniei de hotar, s-a inclus punctul 10 la identificarea aliniamentului, linia de hotar fiind determinată de punctele 3-4-5-6-7-8-9, iar prin încheierea pronunțată în ședința publică din 09.02.2007 prima instanță a îndreptat eroarea materială din încheierea precedentă deoarece la redactarea acesteia, s-a trecut din eroare data ședinței și data pronunțării ca fiind 16.09.2007 în loc de 16.01.2007 cum rezultă din minuta încheierii.
Prin decizia civilă nr.107 din 3 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 8166/18.12.2006 a Judecătoriei Baia Mare județul
Apelantul a fost obligat să plătească intimaților, și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că, referitor la calitatea procesuală a pârâților-intimați și, în mod greșit aceștia au fost chemați în judecată deoarece s-a probat că părinții, respectiv socrii acestora sunt proprietarii terenului revendicat de către apelant. Iar autorizația de construire a fost eliberată pe numele pârâților și a fost atacată în instanța de contencios administrativ de către apelant, acțiunea fiind respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 896/2005 a Tribunalului Maramureș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 11870/2005 a Curții de APEL CLUJ.
În ce o privește pe intimata, față de aceasta nu s-a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive, cum greșit arată apelantul în motivele de apel.
În cauză au efectuat expertize ing. și, au fost audiați martori. Aceștia din urmă au confirmat faptul că părțile folosesc terenurile în forma actuală de peste 30 de ani, fără a exista litigii între ei sau cu alți proprietari limitrofi.
Gardul construit între cele două proprietăți nu a fost contestat de către apelant decât în momentul în care pârâții au început construcția casei.
Apelantul a dorit efectuarea unei contraexpertize în cauză pentru a dovedi că suprafața de 250 mp identificată sub forma unui triunghi pe schiță este ocupată de către pârâții-intimați.
Conform hărții cadastrale existente la M s-a dovedit că suprafața de mai sus este aferentă parcelei top. 581 care este proprietatea pârâtului.
Acest număr top a făcut obiectul schiței de dezmembrare nr. 950/2003, fiind înscris inițial în CF 69.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că pârâții nu ocupă fără drept terenul revendicat de către reclamant, aceștia fiind îndreptățiți a deține această porțiune de teren.
Împotriva acestei decizii reclamantul Gad eclarat recurs la data de 19.05.2008, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și casarea hotărârii primei instanțe, precum și, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize topografice, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că instanța de fond a considerat că în mod greșit pârâții, și, nu au calitate procesuală pasivă deoarece acțiunea introductivă a avut ca obiect atât revendicare cât și grănițuire iar imobilul ce s-a construit abuziv pe terenul reclamantului aparține pârâților și.
Pârâții ocupă o suprafață de 285 mp. din terenul reclamantului așa cum rezultă din expertiza efectuată de ing..
În mod nejustificat instanța a respins cererea expertului, care se găsește în completarea raportului de expertiză tehnică din 03.05.2006, dar și cererea reclamantului de numire a unui alt expert topografic. Expertul a inclus în proprietatea reclamantului, proprietățile cu nr.top.578 și 580/1 care au aparținut lui fiind înscrise în CF nr.348 și niciodată nu au aparținut reclamantului. Schița de dezmembrare nr.180/1982 a stat la baza pronunțării sentinței nr.4370/2004 din dosarul nr.7379/2003 și stabilește clar întinderea și forma proprietății lui, succesorul proprietarului tabular.
Deși reclamantul a solicitat ca experții să măsoare distanța de teren dintre case, instanța nu a dispus acest lucru. Anterior construcției casei, pârâții au amplasat abuziv un gard pentru care nu au autorizație de construcție și cu care reclamantul nu a fost de acord deoarece îi încalcă proprietatea.
În drept, se invocă prevederile art.301, 304, 305 și 274.pr.civ.
La data de 23.05.2008, în cadrul termenului legal de recurs, reclamantul a depus o nouă cerere de recurs împotriva aceleași hotărâri judecătorești, prin care a reiterat motivele de recurs anterior formulate și le-a completat în sensul că a arătat că pârâții au obținut în mod nelegal sentința nr.3278/1982, deoarece reclamantul nu a fost parte în procesul respectiv, iar instanțele de fond i-au respins în mod nejustificat cererea reclamantului de numire a unui al treilea expert. O altă probă care îi era utilă reclamantului și a fost ignorată de instanțe se referea la faptul că pârâții au amplasat un gard pe proprietatea reclamantului fără a deține autorizație de construcție, autorizație care le-a fost ulterior eliberată.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.304 pct.8 pr.civ.
Pârâții intimați, și prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată
În susținerea poziției procesuale pârâții intimați au arătat că recurentul, prin cererea de recurs, reiterează motivele apelului formulat împotriva sentinței civile nr.8166/18.12.2006 a Judecătoriei Baia Mare. Intimații și sunt proprietarii terenului identificat în CF nr.914, nr.top.581/1 precum și titularii autorizației de construire nr.15/25.08.2004. Pârâții și nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea recurentului, motiv pentru care aceștia nu au calitate procesuală pasivă.
În probațiune, recurentul a depus declarația pe propria răspundere, legalizată sub nr.18914/09.10.2008 de BNP - -, prin care a arătat că nu a făcut niciodată o convenție cu pârâții cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul recurent nu a indicat în cuprinsul primei cereri de recurs temeiul de drept al acesteia motiv pentru care, în opinia Curții, critica reclamantului referitoare la soluționarea în mod greșit a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. fiind analizată din această perspectivă.
Este adevărat că obiectul acțiunii introductive formulată de reclamantul G este unul complex, respectiv revendicare și grănițuire însă, în speță, doar pârâții și sunt proprietarii tabulari ai imobilului teren înscris în CF nr. 914, nr. top 581/1, precum și, titularii autorizației de construire nr. 15/25.08.2004. Întrucât nu s-a dovedit că pârâții și ocupă vreo suprafață de teren din imobilul aflat în proprietatea reclamantului înscris în CF nr. 277 nr. top 579 și nr. top 580/2, în mod legal, tribunalul a stabilit că aceștia nu au calitate procesuală pasivă, neexistând nici o identitate între persoana acestor pârâți și persoana căreia i se poate opune dreptul material dedus judecății.
Mai mult decât atât, susținerea recurentului privitoare la faptul că această excepție a lipsei calității procesuale pasive s-a admis și în privința pârâtei este eronată deoarece atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit că această pârâtă are calitate procesuală pasivă fiind coproprietara în devălmășie a imobilului înscris în Cf nr. 914 nr. top 581/1, alături de pârâtul.
De asemenea, critica recurentului referitoare la faptul că prima instanță a refuzat în mod nejustificat efectuarea unei contraexpertize se încadrează în motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9.pr.civ.
În speță, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expert ing., expertiză care a fost contestată de reclamant care a solicitat efectuarea unei noi expertize topografice și o cercetare la fața locului, cereri care au fost încuviințate, noua expertiză fiind întocmită de expert.. Reclamantul a formulat obiecțiuni și la această nouă expertiză iar expertul a răspuns motivat la aceste obiecțiuni.
În mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 212 și art. 213.pr.civ. prima instanță a respins cererea reclamantului de efectuare a unei noi expertize, considerându-se pe deplin lămurită de expertizele administrate în cauză.
S-a apreciat că noua expertiză întocmită de expert, cu completările ulterioare, este relevantă deoarece cuprinde argumente atât tehnice, cât și teoretice, clare, cu privire la identificarea variantelor de stabilire a liniei de hotar. Din ansamblul probelor administrate s-a desprins cu certitudine faptul că pârâții nu ocupă nici o porțiune din terenul aflat în proprietatea reclamantului astfel încât susținerea acestuia privitoare la faptul că pârâții ocupă o suprafață de 285 mp din terenul lui nu s-a dovedit în cauză.
În privința legalității autorizației de construire obținută de pârâți s-a pronunțat irevocabil Curtea de APEL CLUJ prin decizia nr. 1180/2005, dosar nr. 3357/2005, acțiunea reclamantului, în contencios administrativ fiind respinsă.
Criticile recurentului referitoare la raportul de expertiză, schița de dezmembrare nr. 180/1982, amplasarea gardului, în opinia instanței, nu au putut fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1-9.pr.civ. în realitate ele vizând netemeinicia hotărârii atacate și având în vedere faptul că art. 304 pct. 10 și pct. 11.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111și pct. 112 din nr.OUG 138/2000 au fost apreciate ca fiind inadmisibile motiv pentru care nu au fost examinate.
Deși prin cea de-a doua cerere de recurs reclamantul a invocat prevederile art. 304 pct. 8.pr.civ. el nu a arătat în mod concret în ce mod tribunalul a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia motiv pentru care curtea a apreciat că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal astfel încât este imposibilă cercetarea hotărârii atacate prin prisma art. 304 pct. 8.pr.civ.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. a respins recursul reclamantului deoarece nu au fost îndeplinite cerințele art. 304 pct. 8 și pct. 9.pr.civ. și, în consecință, a fost menținută ca fiind legală hotărârea atacată.
În conformitate cu prevederile art. 316.pr.civ. raportat la art. 274 alin. 1.pr.civ. curtea a obligat recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimaților, și suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.
mpotriva acestei decizii pronunțate în recurs a formulat contestație în anulare G, solicitând analizarea acesteia prin prisma dispozițiilor art. 318 alineat 1 teza 2 cod procedura civilă, admiterea în principiu și pe fond a contestației in anulare, fixarea unui nou termen de judecată, rejudecarea recursului cu consecința admiterii acestuia, cu cheltuieli de judecata in toate instanțele. Au fost reproduse considerentele deciziei contestate și motivele de recurs invocate de recurent și contestatorul a apreciat incidența art. 318 al. 1.Pr.Civ.
În opinia contestatorului, nelegalitatea unei hotărâri având ca obiect grănițuire transpare și din incorecta stabilire a semnelor de hotar astfel încât se poate spune că nelegalitatea derivă din netemeinicie motiv pentru care încadrarea corectă este 304 pct.9 Cod proc.civ. și nu 304 pct. 11 Cod proc.civ.
Instanța de recurs a considerat inadmisibile motivele de recurs prin care tindea să se demonstreze că grănițuirea nu a fost corect realizată; instanța le-a considerat motive de netemeinicie motiv pentru care nu au fost examinate.
"Criticile recurentului referitoare la raportul de expertiză, schița de dezmembrare nr. 180/1982 amplasarea gardului în opinia instanței nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate reglementate de art. 304
pct. 1-9.Pr.Civ. în realitate ele vizând netemeinicia hotărârii atacate și
având în vedere faptul că art. 304 pct. 10 și pct. 11 Cod proc.civ. au fost abrogate prin art. 1 pct. 111 indice 1 si pct. 112 din OUG nr. 138/2000 sunt apreciate ca fiind inadmisibile motiv pentru care nu vor fi examinate. "
In realitate nu putem vorbi de legalitatea unei hotărâri de grănițuire atâta timp cât reperele în teren și limitele de hotar au fost incorect stabilite. Aceste aspecte de "netemeinicie" duc la neegalitatea hotărârii.
Apoi, instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la motivul 3 de recurs, motiv care se încadrează în dispozițiile art. 304 punct 9 Cod proc.civ. Instanța de recurs a considerat doar că respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize s-a datorat faptului că instanța a fost pe deplin lămurită.
Ce se întâmplă cu cererea doamnei expert care a propus numirea unui alt expert argumentând cu aceea că nu i s-a mai întâmplat niciodată să ajungă la concluzii diferite folosind două procedee care în mod normal ar trebui să aibă aceiași finalitate. O problemă poate fi rezolvată prin metode diferite dar rezultatul trebuie sa fie identic.Cum poate fi legală o soluție propusă de un expert care se îndoiește de variantele găsite și propune să se aibă în vedere și opinia altui specialist?
Contestatorul a considerat că instanța de recurs nu s-a pronunțat nici cu privire la motivul 4 de recurs apreciind de asemenea că este un motiv de netemeinicie când în realitate el este unul de neegalitate pentru că vizează fundamentul care a stat la baza pronunțării unei hotărâri judecătorești. Acest motiv de recurs se referea la schița de dezmembrare nr. 180/1982 care stabilește clar întinderea si forma proprietarii terenului lui - succesor al lui.Această schiță a stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 4370/2004 si ea nu a cuprins niciodată suprafața de teren în forma de triunghi pe care o revendică reclamantul contestator.
S-a formulat și critica potrivit căreia, a lineatele 3. 4 si 5 de la motivul nr. 4 de recurs au fost considerate si ele motive de netemeinicie când în realitate sunt de nelegalitate și ar fi trebuit analizate.
Prin aceste cereri recurentul a dorit să demonstreze că de fapt soluția este nelegală si că singura modalitate de îndreptare este aceea de efectuare a unei noi expertize.
Contestatorul a arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la necesitatea casării cu trimitere in scopul efectuării unei noi expertize și nu a analizat nici motivul de recurs care critică hotărârea dată in apel pe motiv ca obiectul pricinii a fost considerat doar grănițuire deși era o acțiune complexa. grănițuire-revendicare, astfel încât erau incidente disp. art. 304 punct 8 cod procedură civilă.
Atât din expertiza cât și din expertiza rezultă că pârâții folosesc o parte din terenul reclamantului, suprafețele fiind diferite în cele doua expertize.
Cu toate acestea instanța de fond cât si cea de apel a considerat ca "nu s-a dovedit că pârâții ocupă vreo suprafață de teren".
Pe de altă parte, faptul că folosința actuală nu corespunde limitelor parcelelor evidențiate în vechea hartă, cât și în sistemul național de cadastru nu poate fi un motiv care să conducă la pronunțarea unei soluții prin care grănițuirea nu este corectă, fiind vădita în detrimentul reclamantului.
Prin întâmpinare intimații, Și au solicitat respingerea ca inadmisibilă contestația în anulare, deoarece criticile au vizat greșita aplicare a legii la încadrarea motivelor de recurs invocate da reclamant. Contestația în anulare este o cale de atac de retractare și nu poate fi utilizată ca recurs la recurs, fiind astfel încălcate dispozițiile legale.
Analizând decizia contestată prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 318.Pr.Civ. reglementează contestația în anulare specială, care este o cale extraordinară de atac, incidentă pentru situațiile expres prevăzute de legiuitor: respectiv greșeală materială a instanței sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs.
Reclamantul Gad eclarat recurs și l-a motivat personal fără să indice în drept vreunul din motivele de casare prevăzut în art. 304.Pr.Civ. și în termenul de recurs a fost înregistrat un memoriu( redactat de avocat), în care a fost invocat în drept art. 304 pct. 8.Pr.Civ. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 306 al. 3.Pr.Civ. instanței de recurs îi revenea obligația de a încadra motivele de recurs, în vreunul din motivele de casare, prevăzute de art. 304..Pr.Civ. ceea ce a și făcut, analizând argumentele de fapt și drept invocate.
Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă, trebuie ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi produs din greșeală. În cazul de față nu sunt îndeplinite aceste condiții deoarece instanța de recurs a încadrat în drept criticile formulate de reclamant și le- analizat punctual.
Contestatorul, în memoriul conținând motivele contestației în anulare a dezvoltat memoriul de recurs arătând că nelegalitatea unei hotărâri de grănițiure derivă din netemeinicie, motiv pentru care s-ar încadra la art. 304 pct 9.Pr.Civ. și nu art. 304 pct. 11.Pr.Civ. și se arată că nu se poate vorbi de legalitatea unei hotârâri de grănițuire atata vreme, cât limitele de hotar au nu au fost corect stabilite. Raționamentul contestatorului nu poate fi reținut-în primul rând contestatorul critică modalitatea în care instanța de recurs a încadrat argumentele și criticile recurentului în motivele de casare prevăzute de art. 304.Pr.Civ.,ceea ce depășește caracterul limitativ al contestației în anulare; și în al doilea nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, nelegalitatea hotărârii de grănițuire derivă din netemeinicia acesteia. Stabilirea situației de fapt este foarte importantă pentru orice cauză, însă în această acțiune de grănițuire, starea de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond și menținută în apel. Criticile formulate de reclamant în recurs referitoare la faptul că pârâții ar fi ocupat o suprafață de 285 mp vizau primul raport de expertiză care nu a fost avut în vedere de prima instanță, deoarece în cauză a mai fost efectuată o contraexpertiză, la care s-au efectuat mai multe completări. Instanța a respins cererea reclamantului de a efectua o nouă expertiză deoarece, era deplin lămurită după administrarea întregului probator. Raportul de expertiză este un mijloc de probă, care trebuie coroborat cu celelalte probe administrate - respectiv cu depozițiile testimoniale. Acțiunea în grănițuire are ca scop principal reconstituirea vechiului hotar dintre proprietăți, ori martorii audiați au confirmat că părțile folosesc terenurile în forma actuală, de 30 de ani fără a exista litigii între ei, pârâul(care delimitează proprietățile) nu și-a modificat traseul, pe marginea acestuia existând răchiți și arini. Prin urmare instanța a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate nu numai raportul de expertiză.
Recursul este o cale extraordinară de atac în actuala reglementare, accentuându-se caracterul nondevolutiv și de control a legalității, eventualele erori de fapt putând fi remediate pe calea apelului. Prin urmare argumentele care vizau reevaluarea stării de fapt, în recurs, nu au putut fi primite.
Contestatorul criticat faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului 3 de recurs - de numire a unui alt expert, însă această critică nu poate fi primită, deoarece instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestei critici(9 al 6,7,8). Împrejurarea, potrivit căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului 4 de recurs nu poate fi primită deoarece și această critică a fost analizată chiar dacă nu constituie un motiv distinct de recurs precum și alineatele 3, 4, 5 de la motivul 4.
Atât doctrina, cât și practica judiciară în materie au statuat că ce-a de-a doua teză a art.318 Cod proc.civ. are în vedere doar omisiunea de a examina unul din motivele de casare prev.de art.304 Cod proc.civ. iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte, aceste argumente trebuie să fie subsumate motivului de casare pe care se sprijină, oricât de larg ar fi dezbătute. Nu poate fi reținută nici împrejurarea potrivit căreia instanța nu s-a pronunțat asupra necesității casării cu trimitere, această împrejurare rezultând din considerentele reținute.
În cazul de față, instanța de recurs a analizat toate argumentele invocate de către recurent au fost grupate și răspunsul instanței a fost comun.
Deși instanța de recurs a răspuns argumentelor invocate în cererea de recurs formulată de reclamantul G, doctrina a statuat că instanța de recurs nu avea obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care instanța de recurs îndeplinit-
Așadar, pentru considerentele mai sus reținute, în temeiul art.318 Teza a II- Cod proc.civ. curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G, deoarece instanța de recurs a analizat toate motivele de modificare sau de casare cu care a fost investită.
În temeiul art. 274.Pr.Civ., curtea va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, în favoarea intimaților, Și, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 1937 din 10.10.2008, a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul contestator să plătească intimaților, ȘI suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Alina Rodina Tania
--- - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
2ex/05.01.2009
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina Tania
