Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2389/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2389/R/2009
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 787 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriul de recurs, reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
După dezbaterea cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, consilier juridic care solicită respingerea recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 787/27.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, s-a espins ca nefondata acțiunea reclamanților, formulata împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE ȘI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, pentru acordarea creșterilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, fata de luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 fata de luna martie 2007, de 11% începând cu 01.10.2007 fata de luna septembrie 2007, precum și actualizarea sumelor în funcție de coeficientul de inflație.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reținut că, reclamanții au invocat prevederile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, or, prin Decizia Curții Constituționale nr. 821/3.07.2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art. 27 din acest act normativ sunt neconstituționale.
Cu acest prilej s-a constatat că deși actul normativ criticat, în ansamblul său, nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, totuși prev. art. 1, art.2 alin.3 și art. 27, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, pentru că, pentru că lasă posibilitate instanțelor judecătorești să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Astfel, este neconstituțională cererea reclamanților, pentru desființarea unor norme juridice instituite prin lege și de a avea în locul acestora alte norme, sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, pentru că se încalcă principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 429/2003 și prev. art. 61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin nr.3/2006 și OG nr. 10/2007 au fost prevăzute creșteri salariale pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică, ori reclamanții nu fac parte din aceste categorii de personal.
Neaplicarea acestor prevederi reclamanților nu sunt discriminatorii pentru reclamanți, pentru că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin.2 din OG nr. 137/2000 modif. și completată prin OG nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2004, care prevede că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau caracteristicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prev. de alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
A rezultat că acordarea creșterilor salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, pentru că nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată.
Prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop, respectiv acordarea unor astfel de sporuri, sunt adecvate și necesare.
Aceste criterii sunt prev. și de art. 154 alin.3 din Codul Muncii.
În privința cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a reținut că; chemata în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE are calitatea de pârâtă, și a fost respinsă acțiunea, a fost respinsă și această cerere.
Competența de soluționare a cauzei a fost soluționată de Curtea de APEL CLUJ, astfel că a fost nefondată și cererea de declinare a competenței de soluționare a cauzei.
și A nu sunt părți în proces astfel că, iar pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, nu a chemat în judecată aceste instituții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursreclamanții, și, solicitând admiterea acestuia cu obligarea pârâților la acordarea creșterii salariale de 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007, de 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007; actualizarea sumelor datorate cu coeficientul de inflație și să se anuleze situația creată prin discriminarea acestora față de persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, în ceea ce privește creșterea indemnizației acestora reglementată prin OG nr.10 din 31.01.2007.
În motivarea recursului reclamanții au învederat că hotărârea instanței de fond nelegală și netemeinică întrucât în temeiul prevederilor OG nr.10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2007 personalul bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III din Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru perioada care ocupă funcții de demnitate publică s-au stabilit creșteri salariale în trei etape.
În prezent, tocmai pentru a înlătura orice formă de discriminare, salarizarea tuturor judecătorilor și procurorilor este reglementată printr-un singur act normativ, OUG nr.27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.45/2007.
Așadar, creșterea drepturilor salariale nu poate fi anulată sau acordată doar judecătorilor instanței supreme cu ignorarea drepturilor magistraților de la celelalte instanțe sau parchete.
În acest sens sunt dispozițiile art.5 alin.1 și 3 din Codul Muncii potrivit cărora "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți angajații și angajatorii. Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință care au ca scop sau ca efect neacordarea, retragerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii".
Edificarea în acest sens sunt dispozițiile art.1 alin.2 din OG nr.137/2000 în sensul că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în executarea drepturilor enunțate, printre care la lit. i se menționează și dreptul la muncă, la alegerea liberă a ocupației, la condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Modul în care au fost aplicate dispozițiile OG nr.10/2007 prin excluderea magistraților de la curțile de apel, tribunale și judecătorii de la creșterile salariale constituie aplicarea unui regim discriminatoriu față de acești magistrați și magistrații ÎCCJ, precum și față de celelalte categorii din sectorul bugetar.
În cazul de față magistrații reclamanți se află în situații analoage cu magistrații ÎCCJ și comparabile cu celelalte categorii de personal salariat de la bugetul de stat și nu sunt situații diferite așa cum greșit s-a susținut în întâmpinările depuse la dosar.
În sensul admisibilității cererii sunt dispozițiile art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, iar prin Decizia nr.447/15.09.2005, Curtea Constituțională a statuat că legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă unor categorii de salariați, singura condiție fiind că de sporurile și adaosurile respective să beneficieze toți salariații care se află în instituții similare.
Discriminarea suferită de reclamanți este susținută și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie asigurată fără nici o deosebire bazată pe rasă, culoare, avere, naștere sau orice altă situație.
De asemenea, au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1, având în vedere că prin noțiunea de bun, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare, reprezintă un drept patrimonial.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de apel apreciază că recursul este parțial fondat, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
În mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanții nu sunt discriminați în raport de beneficiarii OG 10/2007, respectiv personalul bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000 și persoanele care îndeplinesc funcții de demnitate publică.
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art.40 alin.2 lit. c și lit. f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce Curtea de Apel apreciază în temeiul considerentelor enunțate anterior că este cazul în prezenta speță.
Art. 2 alin. (2) pct.a) din Directiva 2000/78/CE privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (invocată de reclamanți) prevede că există discriminare în situația în care două persoane aflate în situație asemănătoare sunt tratate în mod diferit. Or, în condițiile în care scopul acordării indexărilor prin OG 10/2007 a fost acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată, în mod evident reclamanții sunt discriminați față de persoanele beneficiare ale actului normativ menționat anterior, în condițiile în care inflația afectează în mod similar și veniturile obținute de reclamanți.
De asemenea, se mai reține că în temeiul OUG 75/2008 s-a dispus, fără a se proceda la executarea silită, plata parțială a acestor drepturi salariale.
Referitor la Decizia nr.1325/2008 a Curții Constituționale reținută de tribunal drept temei pentru respingerea acțiunii reclamanților se constată că obiectul prezentei cauze îl reprezintă acordarea unor despăgubiri echivalente cu prejudiciul material suferit prin discriminare. Deci nu s-a solicitat instanței: să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici să le înlocuiască cu alte norme. Prin acțiune s-au cerut despăgubiri potrivit dreptului comun al muncii ( art. 269 raportat la art. 295 alin. 2 și art. 1 din Codul Muncii, conform art. 1 alin. 5 raportat la art. 21 alin. 1-3 din Constituție. Deci, dreptul la acțiunea în despăgubiri nu poate fi îngrădit de nici o decizie a Curții Constituționale.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanțele române sunt obligate în mod imperativ să facă aplicarea prioritară și peremptorie a dispozițiilor Protocolului nr.12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu respectarea art.20 din Constituție, în sensul verificării existenței unui act de discriminare, indiferent de natura lui. Subliniem că, în cauza de față, actele de discriminare s-au produs prin acte unilaterale interne de salarizare.
Acțiunea dedusă judecății este admisibilă, mai ales prin prisma dispozițiilor art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care garantează "dreptul la acces la instanță". Deci instanța română trebuie să dea dovadă de o jurisdicție deplină, fiind obligată să aplice competența sa de a analiza toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei ( în acest sens Hotărârile contra Olandei și Rotaru contra României ). De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art.5, art.1 alin.2 și art.295 alin.1 din Codul Muncii, ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr.12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale), conform art.11 și art.20 din Constituție.
Pentru aceste considerente, apreciind că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale menționate anterior, Curtea reține incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 787/27.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică după cum urmează:
Se va admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curții de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, obligă pârâții Parchetul de pe lângă Curții de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, să plătească reclamantului respectiv pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru reclamanții, la plata creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 art. 1 alin. 1, astfel: cu 5 %, începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu luna martie 2007 față de nivelul din luna februarie 2007; cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și să le plătească suma datorată cu titlu de creșteri salariale, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Se va obligă pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare plății sumei datorate reclamanților.
Referitor la cererea de chemare în garanție, se reține că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Public, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Drept urmare, în temeiul art. 60 Cod procedură civilă se va admite cererea de chemare în garanție formulată Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerul Finanțelor Publice, pe care îl obligă să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 787/27.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică după cum urmează:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curții de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, obligă pârâții Parchetul de pe lângă Curții de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, să plătească reclamantului respectiv pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru reclamanții, la plata creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007 art. 1 alin. 1, astfel: cu 5 %, începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu luna martie 2007 față de nivelul din luna februarie 2007; cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007 și să le plătească suma datorată cu titlu de creșteri salariale, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumei datorate reclamanților.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerul Finanțelor Publice, pe care o obligă să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
5 ex./04.12.2009
Jud.fond: și
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
