Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2422/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2422/R/2009
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 1909 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați LICEUL DE INFORMATICĂ " " C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că temeiul de drept în baza căruia instanța de fond a soluționat acțiunea este greșit.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1909/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, în contradictoriu cu pârâții LICEUL DE INFORMATICĂ " " C-N și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-, având ca obiect litigiu de muncă.
Pentru a pronunța această soluție, nstanța a reținut că potrivit prevederilor art.50 alin.1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Alineatul următor din același act normativ prevede expres că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Prin urmare nu este vorba de tranșe de vechime la salarizare, ci de trei tranșe suplimentare care se acordă fiecărui salariat în funcție de vechimea în activitatea în învățământ, tranșe care nu s-au acordat membrilor de sindicat în numele cărora s-a promovat prezenta acțiune.
Potrivit art. 167 din Legea 84/1995 a învățământului și art. 40 alin.2 din HG nr. 2192/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, Consiliul local este abilitat să aloce bugetul unității de învățământ din raza sa teritorială.
Prin Legea nr. 154/1998 se stabilesc coeficienții de multiplicare, de ierarhizare pentru funcțiile didactice din învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau de maiștrii, dar Legea nr. 128/1997 a prevăzut cele trei tranșe de vechime suplimentare care nu au fost abrogate prin noile dispoziții, și prin urmare sunt aplicabile în speță. Instanța reține că potrivit prevederilor art. 5 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008 - privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, în coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 90 40>art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare. În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, coeficienți de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ,sunt cuprinse și creșterile de 1/25din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de <LLNK 11997 128 10 202 50 40>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Din analiza anexei 2 din G nr. 15 din 30 ianuarie 2008, act care ia în considerare tranșele solicitate și prin comparare cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la aceleași tranșe de vechime din anexa 2 din nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 și din anexa 2 din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 instanța constată că raportul dintre tranșele de vechime este constant, în fapt crescând doar valoarea respectivilor coeficienți. Astfel, spre exemplificare, dacă se ia în considerare coeficientul de multiplicare prevăzut pentru tranșa de vechime 25-30 ani, respectiv 6,308 din nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008 și se raportează la coeficientul pentru tranșa anterioară (22-25 ani, de 6,031) a rezultat un grad de multiplicare de 1,0459. Respectivul raport se menține și dacă se fac operațiile respective în cazul coeficienților de multiplicare din nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 unde gradele de multiplicare sunt 1,0464, respectiv 1,0459, ceea ce rezultă că n coeficienții de multiplicare din anexa 2 sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Mai mult chiar, dacă se verifică matematic includerea creșterii de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime rezultă că atât la OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008 cât și la OG nr. 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 se respectă includerea respectivei tranșe.
Având în vedere anexele nr. 2 din OG nr. 15 din 30 ianuarie 2008, nr.OG 4 din 12 ianuarie 2006 și nr.OG 11 din 31 ianuarie 2007 instanța a espins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că nr.OG 11/2007 prevede că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare, în 3 etape și anume: 1 ianuarie - 31 martie 2007, 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și 1 octombrie - 31 decembrie 2007.
de multiplicare sunt detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică, pentru cadrele didactice cu grad I fiind în anexa 2.
Potrivit art. 9 din nr.OG 11/2007 prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Legea nr. 220/2007 prin care s-a aprobat nr.OG 11/2007 (privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic în învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/2007 privind statutul personalului didactic) nu numai că nu a modificat etapele de creștere pentru cadrele didactice cu grad didactic, dar mai mult decât atât, a stipulat încă o dată în conținutul său cele 3 etape prevăzute în ordonanță: 1 ianuarie - 31 martie 2007; 1 aprilie - 30 septembrie 2007; 1 octombrie - 31 decembrie 2007. astfel, legea dispune fără echivoc că aceste creșteri salariale sunt pentru anul 2007.
A mai arătat în motivare reclamantul că Guvernul este abilitat de a emite ordonanțe, acestea având valoare de lege din momentul intrării lor în vigoare. Prin Legea nr. 220/2007 a fost aprobată ordonanța emisă (OG nr. 11/2007), astfel că modificările aduse prin lege ordonanței au intrat în vigoare din momentul emiterii ordonanței.
În cazul de față, apreciază reclamantul, nu ne găsim în situația unei legi civile care retroactivează, ci în cazul unui act normativ cu o putere temporară, aprobat prin lege.
Dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Legea nr. 220/2007 se încorporează în actul de bază, nr.OG 11/2007, identificându-se cu acesta, de la data intrării în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007, conform art. 9 din ordonanță.
În drept, s-a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 312.pr.civ. Legea nr. 168/1999, nr.OG 11/2007 și Legea nr. 220/2007, respectiv art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis raportat la motivele învederate în ședința publică din data de 10 noiembrie 2009 și care, fiind de ordine publică, pot fi aduse și după trecerea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 303.proc.civ. în raport de dispozițiile art. 306.proc.civ.
Astfel, așa cum a arătat și reprezentanta reclamantului recurent, prin acțiunea introductivă de instanță a solicitat obligarea pârâtului de rândul I la calculul și acordarea drepturilor salariale rezultate prin aplicarea coeficientului de multiplicare I pentru perioada 01.01.2007-01.08.2007, conform Legii nr. 220/2007, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate dar cuvenite în baza acestui text de lege, actualizate cu rata inflației. Totodată, s-a solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor sindicali reprezentați. Față de pârâtul Consiliul local al mun. C-N s-a solicitat obligarea la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prin sentința atacată, prima instanță s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită, ignorând din eroare petitele din acțiunea introductivă de instanță. Astfel, așa cum s-a văzut în cele ce preced, Tribunalul s-a raportat la pretenții bazate pe dispozițiile Legii nr. 128/1997, vizând drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În mod evident, prima instanță a confundat între cele două tipuri de acțiuni cu care, prin numeroase cereri, Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar a sesizat instanța, referindu-se prin sentința pronunțată la un alt tip de acțiune decât cel reflectat în cererea introductivă.
Ca atare, se constată că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, situație în care se impune, față de prevederile art. 312 alin. 1, 3 și 5.proc.civ. și potrivit Deciziei nr. XXI din 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a proceda la soluționarea petitelor cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în numele membrilor de sindicat împotriva sentinței civile nr. 1909 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
Red. dact.,
5 ex. 25.11.2009
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
