Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2428/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2428/R/2008
Ședința publică din data de 12 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 553/F/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată ȘCOALA GENERALĂ " " B, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2008 a cărei încheiere face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.553/F din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SCOALA GENERALĂ " ", pârâta Școala generală " " B fiind obligată să plătească reclamantei suma brută egală cu un salariu de bază avut la data pensionării, cu titlu de indemnizație pentru pensionare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a fost cadru didactic de predare, încadrată pe post de profesor la Școala generală " " B și începând cu data de 1 iulie 2008 este pensionată pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr. -/30.07.2008.
La data pensionării, reclamanta nu a beneficiat de indemnizația care i se cuvenea, în conformitate cu dispozițiile art.37 lit. din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ, fapt recunoscut de pârâtă, așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitatea școlară, un contract colectiv de muncă la nivelul județului B-N nefiind înregistrat, acesta fiind în curs de negociere.
Tribunalul a reținut că art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă iar dispozițiile art. 37 litera e din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură -învățământ prevăd că salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază .
Este adevărat faptul că articolul 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, însă prevederile CCM unic la nivel de Învățământ sunt în vigoare de la data de 12 noiembrie 2007 (data înregistrării acestuia la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse).
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul și pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național iar potrivit art.247 din Codul muncii în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Învățământ astfel că reclamanta este îndreptățită să primească echivalentul unui salariu de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Cum pârâta nu a achitat reclamantei această indemnizație, în baza dispozițiilor art.269 alin.1 și dispozițiilor art. 283 (l) lit. c Codul muncii, cererea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta arătat că sentința recurată este greșită, deoarece instanța i-a acordat doar un singur salariu de bază la pensionare, deși trebuia să aplice prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel național și nu cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar art. 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național prevede dreptul reclamantei la o indemnizație de pensionare egală cu două salarii de bază la data pensionării.
S-a considerat că nu există contradicție între dispozițiile celor două contracte colective de muncă, astfel că trebuia să i se acorde două salarii la pensionare.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, Curtea va admite recursul pentru următoarele considerente:
Conform art. 238 alin. 1 din Codul muncii " ontractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior". Dispoziții imperative similare sunt și prevăzute și de art. 8 alin. 2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
În consecință, deși în conformitate cu art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii "clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel", în condițiile în care Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ conține drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, în mod evident se aplică acest ultim contract.
De altfel, nici nu există contradicție între clauzele referitoare la cuantumul indemnizației de pensionare din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ (în vigoare începând cu data de 12.11.2007) și Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, în condițiile în care în primul contract (art. 37 lit. e) se prevede acordarea cu titlu de indemnizație cel puțin un salariu de bază, iar în al doilea (art. 50) cel puțin două salarii.
Pentru aceste considerente se apreciază că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale menționate anterior, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 553/F din 09.10.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în întregime acțiunea reclamantei împotriva pârâtei ȘCOALA GENERALĂ " " B pe care o obligă să plătească reclamantei suma brută egală cu două salarii de bază avute la data pensionării, cu titlu de indemnizație pentru pensionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 553/F din 09.10.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte și, în consecință, admite în întregime acțiunea reclamantei împotriva pârâtei ȘCOALA GENERALĂ " " B, și, în consecință, obligă pârâta să plătească reclamantei suma brută egală cu două salarii de bază avute la data pensionării, cu titlu de indemnizație pentru pensionare.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
- - - - ---
GREFIER
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
