Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2430/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2430
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1670 din data de 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelelor de procedură în P,-,.4..A,.42, județul P și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate, iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF), Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să-i achite drepturile salariale reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază, actualizate în raport de rata inflației, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, pentru perioada 01.03.2003 și în continuare, până la încetarea calității de magistrat și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul său de muncă; obligarea pârâților la plata sporului pentru vechimea în muncă pentru perioada efectiv lucrată cuprinsă între ianuarie 2001-aprilie 2007, actualizat cu indicele de inflație și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă în acest sens; obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 30% calculat la salariul de bază brut începând cu 10.06.2002 și până în momentul efectuării plăților, actualizată în raport de rata inflației și dobânda legala aferentă; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând majorările salariale de 5% de la 01.01.2007 (raportat la salariul din luna decembrie 2006); de 2% cu începere de la 01.04.2007 (raportat la salariul din luna martie 2007) și de 11% de la 01.10.2007 (raportat la salariul din luna septembrie 2007, în raport de rata inflației, plus dobânda legală aferentă, cu efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în carnetul de muncă.
A mai solicitat reclamanta, obligarea pârâților la plata diferenței dintre indemnizația încasată și cea la care are dreptul, în raport cu judecătorii care judecă infracțiunile de corupție și procurorii ce-și desfășoară activitatea în cadrul DIICOT începând cu 01.01.2005 până în momentul efectuării plății drepturilor salariale solicitate, ca urmare a discriminării, în raport de coeficientul de inflație.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria Vălenii d Munte începând cu data de 01.12.1992 și, în această calitate, începând cu 01.01.2003 și până în prezent, nu a încasat cu titlu de drepturi salariale, sporurile de risc și suprasolicitare de 50% calculate la salariul de bază de care magistrații beneficiau anterior intrării în vigoare a OUG 177/2002, respectiv Legea 50/1996, modificată printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară.
A mai susținut reclamanta că, procedându-se în acest mod, se aplică un tratament discriminatoriu față de alte categorii de salariați ce au calitatea de funcționari publici sau demnitari, în privința magistraților ce desfășoară o activitate specifică, care implică un volum mare de muncă, cu un grad ridicat de efort intelectual și suprasolicitare neuropsihică.
In privința celui de-al doilea capăt al acțiunii, reclamanta a arătat că sporul de vechime a fost reglementat prin art.33 din Legea 50/1996 până la intrarea în vigoare a OG83/2000, iar ulterior, începând cu data de 01.01.2003, drepturile salariale ale magistraților au fost stabilite prin OUG 177/2004 prin care a fost modificat sistemul de salarizare în sensul neacordării sporului de vechime în muncă, acordat tuturor angajaților, ceea ce este contrar Pactului Internațional cu privire la drepturile civile inclusiv cele de natură salarială și Directivelor nr- și nr-, Protocolului nr.12 la și Convenției nr.1000/1951.
Cu privire la celelalte capete de cerere, reclamanta susținut că acestea se întemeiază pe discriminarea în raport cu ceilalți funcționari publici și demnitari cărora statul, pentru că lucrează cu documente clasificate sau numai cu informații confidențiale, le-a acordat prin legi speciale sporuri salariale cuprinse între 15-30%, în funcție de veniturile salariale de bază, refuzând a le recunoaște și magistraților aceste drepturi și încălcând astfel disp.art.1 al.20 lit.e pct.1 din OG137/2000.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.33 din Legea 50/1996, OG 9/2001 și OG 10/2007.
Pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin DGFP P, au depus întâmpinări prin care și-au expus punctele de vedere cu privire la acțiunea dedusă judecății.
S-a invocat de către Tribunalul Prahova, prin întâmpinarea formulată, excepția necompetenței materiale a instanței, față de calitatea de magistrat a reclamantei și obiectul cauzei, susținându-se că în conformitate cu disp.art.36 din OUG nr.27/2006 și plata sporurilor de natură salarială, solicitate de reclamantă, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.
Tot acest pârât cât și pârâta Curtea de Apel Ploiești, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei, în privința drepturilor solicitate, pentru perioada 01.01.2001-25.10.2004, arătând că în conformitate cu disp.art.3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă și art.283 alin.1 lit c din Codul Muncii, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, care trebuie raportate la data introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, acești pârâți cât și pârâtul Ministerul Justiției, au arătat ca acțiunea reclamantei poate fi admisă numai în parte și numai pentru plata sporului de vechime pe ultimii 3 ani socotiți de la data introducerii acțiunii așa cum s-a stabilit prin Decizia XXXVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii.
Referitor la sporul de confidențialitate solicitat de către reclamantă, pârâții au arătat că aceasta nu se încadrează în categoriile de personal prevăzute de OG19/2006 cum a fost aprobată prin Legea 444/2006, care acordă acest spor unor funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențiale, CNSAS, Ministerului Afacerilor Externe, militari și personal civil din cadrul MAPN, cât și unor angajați din cadrul direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului.
În ceea ce privește majorările salariale solicitate în baza OG 10/2007, s-a susținut de către pârâți că, acestea au fost prevăzute pentru alte categorii de personal nu și pentru magistrați, care beneficiază de o indemnizație lunară și alte sporuri prev. de OG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției.
In opinia pârâților, diferența făcuta de legiuitor are la bază faptul că aceasta se referă la categorii profesionale diferite, neputând fi asimilate unei diferențe de tratament discriminatoriu, întrucât reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre acestea.
Neîntemeiat este, în opinia pârâților și capătul de cerere prin care reclamanta solicită plata diferenței dintre indemnizația încasată și cea stabilită de lege pentru judecătorii care soluționează cauze de corupție și procurorii din cadrul DIICOT, iar principiul egalității în fata legii invocat de reclamantă nu presupune uniformitate, acordând posibilitatea stabilirii unor reglementari diferențiate pentru persoanele aflate în situații diferite, legiuitorul fiind singurul în drept să reglementeze
criteriile de determinare a cuantumului indemnizației sau al sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat.
DGFP P în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, motivat de faptul că în acțiunea dedusă judecății reprezentând un litigiu de muncă, pot avea calitatea de părți, decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele precum și alte persoane juridice sau fizice, nu și Ministerul Economiei și Finanțelor, care este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei și nici raporturi de muncă cu aceasta.
S-a mai arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor, nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care la rândul lor sunt ordonator principal de credite, cum este cazul Ministerului Justiției și nici nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1670 din data de 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția necompetentei materiale instanței invocată de pârâtul Tribunalul Prahova; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocată din oficiu și s-a respins acțiunea împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești pentru perioada 01.03.2003 - 23.10.2004 în ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică și s-a respins acțiunea pentru perioada 01.03.2003 - 23.10.2004 ca fiind prescrisă pentru perioada 01.01.2001-23.10.2004 în ceea ce privește sporul de vechime; s-a admis în parte acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de solicitare neuropsihică de 50 % începând cu data de 24.10.2004 la zi actualizat cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii, respectiv 24.10.2007 până la data plății efective; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de vechime începând cu data de 24.10.2004-01.04.2007 actualizat cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii - 24.10.2007 până la data plății efective; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei majorările salariale de 5 % începând cu 01.01.2007 - față de salariul din decembrie 2006; de 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de salariul din martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de salariul din luna septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii - 24.10.2007 la data plății efective; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei diferența drepturilor salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit judecătorilor și procurorilor care judecă infracțiunile de corupție începând cu 01.01.2005 la zi actualizate cu indicele de inflație de la data introducerii acțiunii - 24.10.2007 până la data plății efective; s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei de către pârâți; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Tribunalul Prahova, conform căreia competența de soluționare a cauzei ar aparține Curții de Apel București, că este neîntemeiată întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale izvorâte din raporturi de muncă, fapt ce atrage competența de soluționare a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința reclamanta, conform dispozițiilor art.2 lit.c Cod procedură civilă și art.284 din Codul Muncii.
De asemenea, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de reprezentantul acestuia- DGFP P și a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocată din oficiu, reținând că între reclamantă și acești pârâți nu există raporturi juridice de muncă și că cei doi pârâți nu au calitatea de ordonatori principali de credite pentru alte instituții și ministere care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este cazul Ministerului Justiției al cărui angajat este reclamanta.
Totodată, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, în ceea ce privește sporul de solicitare neuropsihică pentru perioada 01.03.2003-23.10.2004 și pentru perioada 01.01.2001-23.10.2004 în ceea ce privește sporul de vechime în muncă, reținând că drepturile solicitate au un caracter patrimonial, fiind supuse termenului de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958, putând fi solicitate și acordate doar pe trei ani în urmă, socotiți de la data introducerii acțiunii.
Faptul că prin decizia nr. XXXVI/2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii s-a stabilit că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art. 50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că " judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecători financiari, procurori financiari în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporuri pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege, nu are nici o relevanță în ceea ce privește cursul prescripției, suspendarea sau întreruperea acesteia, întrucât hotărâre judecătorească, indiferent în ce condiții și de ce instanță este pronunțată, nu poate avea potrivit legii altfel de efecte, decât în măsura în care dreptul însuși este exercitat în termenul prevăzut de lege, astfel cum prevede art.16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958 și nu ulterior expirării acestuia.
Sporul de vechime pentru magistrați fiind recunoscut prin Decizia nr. XXXVI /2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și aceasta fiind obligatorie pentru instanțe, reclamanta având calitatea de magistrat din anul 1992, instanța de fond a admis acțiunea în ceea ce privește acest capăt de cerere, așa cum s-a arătat mai sus.
Instanța de fond apreciat ca fiind întemeiat și capătul de cerere prin care reclamanta solicită plata drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 magistrații beneficiază de acest spor, iar prin art.50 din OUG nr.177/2002 aceste dispoziții au devenit inaplicabile, încălcându-se astfel disp.art.56 alin.2 din Legea nr.24/2000 republicată
conform cărora nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
Ca atare, atât timp cât magistrații au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării în vigoare OUG nr.177/2002 în baza disp.art.47 din Legea nr. 50/1996, iar această din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, înseamnă că reclamanta, în calitate de magistrat are dreptul la încasarea acestor sporuri și în continuare, desfășurând activitate specifică, care implică un volum mare de muncă, neputându-i-se aplica un tratament discriminatoriu diferențiat în raport cu alte categorii de personal având calitatea de funcționari publici sau demnitari prin neacordarea acestor sporuri.
Chiar dacă magistrații beneficiază de o lege specială a salarizării, prin omiterea acestora de la acordarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, de 2 % începând cu 01.04.2007 și de 11 % începând cu 01.10.2007 raportat la salariul din luna anterioară așa cum s-a stabilit prin OG nr. 10/2007, pentru tot personalul bugetar, prin omiterea acestora de la aplicarea acestor majorări se creează o discriminare și încălcare drepturilor acestora, fapt care contravine Pactului Internațional privind drepturile civile, Protocolului nr.12 la CEDO și Directivelor Comunității Europene privind drepturile de natură salarială.
Instanța de fond a admis acțiunea și în ceea ce privește obligarea pârâților să plătească reclamantei diferențele salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit judecătorilor și procurorilor care judecă infracțiunile de corupție începând cu 01.01.2005 la zi, actualizate cu indicele de inflație, reținând că nu există nici un argument ca aceste drepturi să fie acordate numai judecătorilor și procurorilor ce judecă infracțiuni de corupție.
Instanța de fond a respins sporul de confidențialitate solicitat de către reclamantă, întrucât aceasta nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute în OG nr.19/2006 așa cum fost aprobată prin Legea nr. 444/2006, nelucrând cu informații clasificate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate conform art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului lor, aceștia au învederat că, prin trei ordonanțe succesive emise de Guvern s-a dispus acordarea majorărilor salariale de 2%, 5%, 11%, pentru anumite categorii de bugetari printre care nu se numără și magistrații.
Or.Curtea Constituțională a statuat prin decizia 444/2005, că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de salarizare pentru personalul retribuit de la bugetul de stat, iar sarcina judecătorului se rezumă la a interpreta și aplica legea.
Recurenții au arătat că acest fapt nu constituie o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 întrucât nu ne aflăm în prezența unor situații analoage fiind vorba despre categorii socio-profesionale diferite.
De asemenea, s-a arătat că, prin legea 508/2004, DIICOT a fost creat ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin Legea 45/2007, aceștia beneficiază de o încadrare salarială diferită de ceilalți magistrați. Or, în conformitate cu HG 83/2005, numai Ministerul Justiției are abilitarea legală să reglementeze aceste aspecte, iar nu instanțele de judecată.
De asemenea, s-a criticat faptul că instanța de fond a acordat sporul de suprasolicitare neuropsihică deși dispozițiile cu privire la acordarea acestuia nu se mai regăsesc în mod explicit în legea de salarizare a magistraților.
În ceea ce privește majorările salariale, s-a mai arătat că, începând cu 1 aprilie 2006, salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel, tribunale și judecătorii precum și pachetele de pe lângă acestea au fost reglementate unitar de către OUG 27/2006.
S-a mai criticat acordarea drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, întrucât, potrivit art. 1088 Cod civil, actualizarea se realizează prin acordarea dobânzii legale.
Principiul egalității în fața legii invocat de către reclamanți, nu presupune conformitate întrucât discriminarea se poate invoca numai pentru situații analoage și nu pentru categorii socio-profesionale diferite.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați, reclamanții nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin trei ordonanțe succesive emise de Guvern s-a dispus acordarea majorărilor salariale de 2%, 5%, 11%, pentru anumite categorii de bugetari printre care nu se numără și magistrații.
Curtea Constituțională a statuat prin decizia 444/2005, că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de salarizare pentru personalul retribuit de la bugetul de stat, iar sarcina judecătorului se rezumă la a interpreta și aplica legea.
Acest fapt nu constituie o discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000 întrucât nu ne aflăm în prezența unor situații analoage fiind vorba despre categorii socio-profesionale diferite. Ca atare, atât timp cât nici un act normativ nu prevede acordarea acestor majorări pentru magistrați, aceștia nu pot beneficia de acestea.
Prin legea 508/2004, DIICOT a fost creat ca o structură distinctă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin Legea 45/2007, aceștia beneficiază de o încadrare salarială diferită de ceilalți magistrați. Or, în conformitate cu HG 83/2005, numai Ministerul Justiției are abilitarea legală să reglementeze aceste aspecte, iar nu instanțele de judecată.
Acordarea drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, reflectă mai bine devalorizarea intervenită pe piața monetară decât acordarea dobânzii legale prev. de art. 1088 Cod civil.
Principiul egalității în fața legii invocat de către reclamanți, nu presupune conformitate întrucât discriminarea se poate invoca numai pentru situații analoage și nu pentru categorii socio-profesionale diferite.
În mod corect instanța de fond a acordat sporul de suprasolicitare neuropsihică conform deciziei 23/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru toate instanțele de judecată.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata majorărilor salariale de 2%, 5%, 11%, actualizate și plata diferențelor dintre salariul încasat și cuvenit magistraților în baza Legii 508/2004, actualizate.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1670 din data de 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelelor de procedură în P,-,.4..A,.42, județul P și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiate capetele de cerere plata majorărilor salariale de 5%, 2% și 11% actualizate și plata diferențelor dintre salariul încasat și cel cuvenit magistraților în baza Legii nr.500/2004, actualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Cristina
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
Tehnored. /
10 ex./18.01.2010
dosar fond- - - Tribunalul Prahova
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Cristina
