Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2429/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2429
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul Împotriva sentinței civile nr.1770 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, intimații-reclamanți, -, intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate, iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se calculeze și să se plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu iulie 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești precum și pe viitor, să se plătească drepturile de mai sus, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fonduri necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că în scopul asigurării confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane salariați ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații (art.3 din Legea 444/2006).
Au mai arătat că prin art.15 alin.1 din OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
De asemenea, au mai arătat că potrivit art.21, alin.1 din OG137/2000 în calitatea de persoane discriminate, au dreptul să solicite despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de OG137/2000.
Având în vedere că faptele de discriminare directă la care sunt supuși sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrați în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului muncii.
Este evident că cel puțin în raport cu disp. OG19/2006 rezultă voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate și altor informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea 444/2006, adică celor din sistemul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale.
S-a mai arătat că însăși OG137/2000 prevede în art.30, alin.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice.
Or, deși grefierii conform art.78 din Legea 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15 % acordat altor categorii de persoane.
În drept, au invocat disp. art.30, alin.3 din OG137/2000, art.20, alin.3 din Legea 656/2002.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă în care părți nu pot fi conform art.282 Codul Muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul precum și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație.
În speță, s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia, iar Legea 500/2002 reglementează atribuțiile acestei instituții, astfel încât, a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesual pasive.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere în cuprinsul căruia a arătat că pentru ca o faptă să fie considerată faptă discriminatorie este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:.existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință între persoane aflate în situații comparabile; existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2, alin.1 din OG 137/2000.
A mai arătat că, potrivit legii, criteriile de discriminare sunt: rasă, naționalitate, etnice, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu, iar în cazul de față, un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat reclamanților poate fi considerată categoria profesională.
Tratamentul diferențiat trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin această măsură sunt înlăturate dispozițiile art.6, alin.2 Codul Muncii ce arată că pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
Tratamentul diferențiat nu trebuie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Referitor la acțiunea de față, pârâtul a arătat că art.27 din OG137/2000 arată că posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze existența discriminării.
Conform deciziei Curții Constituționale nr.997/07.10.2008 pârâtul nu are posibilitatea de a anula ori refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se pună în vedere reclamanților să facă dovada calității de personal auxiliar de specialitate.
De asemenea, a învederat că nu i s-a comunicat un tabel al reclamanților, astfel încât nu are cunoștință de numele acestora, precum și faptul că dreptul la acțiune este prescris în parte pentru perioada anterioară lunii august 2006, conform Decretului nr.167/1958 care arată că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, constatând că nu poate exista discriminare prin lege și în subsidiar ca nefondată.
S-a arătat că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă.
De asemenea, a mai arătat că pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca fiind o depășire a puterii judecătorești (decizia nr.838/27.05.2009).
Totodată, reclamanții ignoră faptul că sunt salarizați în baza unei legi speciale, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute de lege.
În speță, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau personalului auxiliar din justiție. apare ca o consecință firească a atribuțiilor de serviciu, iar compensarea salariatului nu este o condiție de validitate a acestei obligații.
Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut special reglementat de art.567/2004 și cu drepturi salariale stabilite prin lege specială respectiv OUG 27/2006.
Actele normative la care se referă reclamanții reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților și personalului auxiliar.
A mai arătat că, nu există o discriminare deoarece așa cum a statuat Curtea Constituțională prin mai multe decizii, legiuitorul este în drept, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1770 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; s-a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada iulie 2004-04.08.2006, invocată de pârâtul Ministerul Justiției; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul; s-a admis în parte acțiunea; au fost obligați pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească drepturile reprezentând spor de confidențialitate calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariu de bază brut, începând cu 04.08.2006 până la zi și pentru viitor, în raport de timpul efectiv lucrat de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație, începând cu 04.08.2006 și până la plata efectivă.; a fost obligat Tribunalul Dâmbovița să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că prescripția este definită de art.1, alin.1 din Decretul 167/1958 care arată că "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege". Deci prescripția stinge dreptul la acțiune neexercitat în termenul de prescripție.
Art.12 din Decretul 167/1958 dispune: " în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită". Art.283, alin.1, lit.c din Codul Muncii prevede același termen de 3 ani care curge de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art.100, alin.3 și 4 Cod procedură civilă, când termenul este stabilit pe ani sau pe luni, el se va împlini în ziua corespunzătoare din ultimul an sau lună.
În speță, termenul de prescripție a început să curgă la momentul împlinirii termenului, adică la data plății fiecărui salariu și implicit a neacordării sporului de confidențialitate, când obligația a devenit exigibilă, și s-a împlinit cel mai târziu, în luna iulie a anului 2007, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 04.08.2009.
Pentru argumentele arătate mai sus, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada iulie 2004-04.08.2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța de fond a apreciat că acesta nu poate fi citat în calitate de pârât, neavând raporturi de muncă cu reclamanții, fiind expert în domeniul discriminării, motiv pentru care își poate prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că Ministerul Finanțelor Publice este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia.
Legea 500/2002 ce reglementează atribuțiile acestei instituții, se referă la atribuții cu privire la propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite, Guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite conform legislației bugetare.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, reclamanții sunt magistrați și personalul auxiliar în cadrul Judecătoriei Răcari, județul D, aceștia solicitând plata sporului de confidențialitate de care beneficiază alte categorii socio-profesionale.
In virtutea funcțiilor lor, reclamanții intră în contact cu documente clasificate, asemenea ofițerilor de politie, funcționarilor publici etc. categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate.
Conform art.3, alin.1,3 din Legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT. Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Din enumerarea limitativă efectuată de textul de lege, în categoria personalului auxiliar nu se regăsesc și muncitorii, calitate pe care în speță o deține reclamantul.
În scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate ".
Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art.20 alin. 3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art.30 alin.3 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și
sancționarea tuturor formelor de discriminare, " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Conform art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, " judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Art.78 din Legea 567/2004 prevede aceeași obligație și în sarcina personalul auxiliar, dispunând astfel: personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Potrivit art.99 lit. d din Legea nr.303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit art.19 din Legea nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, "orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor).
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală ( securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalele sunt înregistrate ca operator de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art.11 și 20 din Constituția României, prevăd exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art.1 din protocolul la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
Prin acordarea acestui spor de confidențialitate, nu se ajunge la crearea unor norme juridice, ori înlocuirea celor existente, deoarece în prezentul litigiu instanța este chemată să constate o situație discriminatorie în care se află reclamanții față de celelalte categorii socio - profesionale ce au de asemenea obligația păstrării confidențialității ca obligație de serviciu. În acest sens, sunt și dispozițiile art. unic pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională care acordă magistraților militari, acest spor de confidențialitate, categorie profesională asemănătoare cu cea a magistraților civili, nefiind deci justificată aplicarea unui tratament diferențial între cele două categorii.
Astfel, instanța nu creează norme juridice, ci doar restabilește echitatea între categoriile de funcționari publici salarizați în mod diferit în raport de criterii nejustificate.
Măsura nu este obiectiv justificată, încălcându-se flagrant articolul 20 din Constituția României, articolul 6 aliniatul 2 din Codul Muncii, articolul 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o serie întreagă de norme comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale (Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale; Carta Social europeană revizuită).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării a apreciat că, diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincție între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Constituțională a României, prin decizia nr.1 din data de 8 februarie 1994 stabilit că, un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fata legii și a autorităților publice".
Atât timp cât, reclamanții au obligația de a păstra confidențialitatea datelor cu un astfel de caracter, exceptarea acestora de la plata sporului de confidențialitate este discriminatorie.
Instanța de fond a apreciat că nu poate reține nici existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, pentru că în caz contrar ar însemna că, în situația în care magistrații se consideră nedreptățiți prin anumite acte normative, nu se pot adresa instanțelor judecătorești datorită categoriei socio- profesionale din care fac parte, încălcându-se Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul privind accesul la justiție.
Instanțele judecătorești și-au exercitat competența ce le revine potrivit art.126 alin.(1) și (2) din Constituție și dispozițiilor procedurale, soluționând litigiile cu care au fost învestite având ca obiect drepturi salariale în limitele acțiunilor introductive de instanță și în raport cu dispozițiile legale incidente.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că prezenta acțiune este admisibilă.
În ceea ce privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.46/15.12.2008, aceasta este obligatorie cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecată, așa cum dispune art.329, alin.3 din Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art.25, alin.4 din Legea 304/2004 și întrucât s-a pronunțat decizia nr.46/15.12.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea și interpretarea unitară a dispozițiilor art.99, alin.1, lit.d din Legea 303/2004 raportat la art.16, alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, judecătorii au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate calculat la indemnizația brută lunară.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în baza art. 304 pct. 4, 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTIa învederat că, sporul de confidențialitate se stabilește prin ordinul ministrului sau conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare publică și siguranță națională și trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Întrucât nu se poate susține că documentele cu care operează magistrații au caracter confidențial în covârșitoarea lor majoritate, recurenta a arătat că legiuitorul nu a intenționat să acorde sporul de confidențialitate pentru această categorie profesională.
Ca atare, recurenta susține că acordarea acestor drepturi reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești astfel cum reiese și din decizia Curții Constituționale nr.838/27.05.2009.
Pe de altă, parte s-a arătat că nici o cheltuială nu poate fi angajată fără să fie prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli.
De asemenea, a fost criticată acordarea acestor drepturi bănești și pentru viitor considerându-se că instanța nu poate dispune de un drept care nu s-a născut încă.
Recurentul Ministerul Justiției a achiesat la faptul că acordarea acestor drepturi salariale reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, considerându-se că decizia 46/2009 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față. În plus, prin decizia 137/2000, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.1, 2(3), 27(1) din OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale.
Același recurent a mai susținut că sporul de confidențialitate pentru personalul auxiliar și judecători nu este prevăzut de nici un act normativ în vigoare, nu face obiectul art.14 CEDO deoarece este vorba, în speță, despre categorii profesionale diferite, această practică fiind susținută și de practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Recurentul a precizat că drepturile salariale ale magistraților sunt prevăzute prin legea de salarizare a acestora.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt magistrați și personalul auxiliar în cadrul Judecătoriei Răcari, județul D, aceștia solicitând plata sporului de confidențialitate de care beneficiază alte categorii socio-profesionale.
In virtutea funcțiilor lor, reclamanții intră în contact cu documente clasificate, asemenea ofițerilor de politie, funcționarilor publici etc. categorii profesionale care beneficiază de sporul de confidențialitate, chiar dacă acestea nu alcătuiesc "majoritatea lor covârșitoare", astfel cum se exprimă Ministerul Justiției.
În scopul asigurării eficiente a confidențialităților informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Astfel, la art. unic pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate ".
Astfel, judecătorii militari beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15 % din solda lunară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, în cuantum de până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Totodată, potrivit art.20 alin. 3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15 % și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În temeiul art.30 alin.3 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost modificată și completată, republicată la 8 februarie 2007, pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc din ordin al președintelui Consiliului", tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențialitate.
Conform art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 din 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Art.78 din Legea 567/2004 prevede aceeași obligație și în sarcina personalul auxiliar, dispunând astfel: personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Potrivit art.99 lit. d din Legea nr.303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Potrivit art.19 din Legea nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, "orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului său sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului ( confidențialitatea prelucrărilor)".
Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal, împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală ( securitatea prelucrărilor).
Potrivit dispozițiilor Legii nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, judecătoriile și tribunalele sunt înregistrate ca operator de date cu caracter personal.
Aceste fapte determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, dreptului la remunerare pentru păstrarea confidențialității unor date, categoriile menționate fiind în situații analoage din punctul de vedere al atribuțiilor profesionale privind gestionarea datelor cu caracter confidențial.
Art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția), ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art.11 și 20 din Constituția României, prevăd exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Prin acordarea acestui spor de confidențialitate, nu se ajunge la crearea unor norme juridice, ori înlocuirea celor existente, deoarece în prezentul litigiu instanța este chemată să constate o situație discriminatorie în care se află reclamanții față de celelalte categorii socio - profesionale ce au de asemenea obligația păstrării confidențialității ca obligație de serviciu. În acest sens, sunt și dispozițiile art. unic pct.1 din Legea nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională care acordă magistraților militari, acest spor de confidențialitate, categorie profesională asemănătoare cu cea a magistraților civili, nefiind deci justificată aplicarea unui tratament diferențial între cele două categorii.
Astfel, instanța nu creează norme juridice, ci doar restabilește echitatea între categoriile de funcționari publici salarizați în mod diferit în raport de criterii nejustificate.
Măsura nu este obiectiv justificată, încălcându-se flagrant articolul 20 din Constituția României, articolul 6 aliniatul 2 din Codul Muncii, articolul 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și o serie întreagă de norme comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale (Pactul Internațional cu privire Ia drepturile economice, sociale și culturale; Carta Social europeană revizuită).
În același sens, Curtea Constituțională a României, prin decizia nr.1 din data de 8 februarie 1994 stabilit că, un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fata legii și a autoritarilor publice".
Atât timp cât, reclamanții au obligația de a păstra confidențialitatea datelor cu un astfel de caracter, exceptarea acestora de la plata sporului de confidențialitate este discriminatorie.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate reține nici existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, pentru că în caz contrar ar însemna că, în situația în care magistrații se consideră nedreptățiți prin anumite acte normative, nu se pot adresa instanțelor judecătorești datorită categoriei socio-profesionale din care fac parte, încălcându-se Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul privind accesul la justiție.
Instanțele judecătorești și-au exercitat competența ce le revine potrivit art.126 alin.(1) și (2) din Constituție și dispozițiilor procedurale, soluționând litigiile cu care au fost învestite având ca obiect drepturi salariale în limitele acțiunilor introductive de instanță și în raport cu dispozițiile legale incidente.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că prezenta acțiune este admisibilă.
În ceea ce privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 46/15.12.2008, aceasta este obligatorie cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecată, așa cum dispune art.329, alin.3 din Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art.25, alin.4 din Legea 304/2004 și întrucât s-a pronunțat decizia nr.46/15.12.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea și interpretarea unitară a dispozițiilor art.99, alin.1, lit.d din 303/2004 raportat la art.16, alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, judecătorii au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate calculat la indemnizația brută lunară și pe viitor.
Așa fiind, văzând și disp. art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul Împotriva sentinței civile nr.1770 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Tehnored. /
32 ex./18.01.2010
dosar fond- - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
