Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2542/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2542/R/2009
Ședința publică din data 17 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș
JUDECĂTOR 3: Dana
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții și alții împotriva sentinței civile nr. 13/D din 9 septembrie 2008 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - valoare sectorială de referință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că doamna judecător - președintele completului de judecată 2 R* este incompatibilă în prezenta cauză întrucât a judecat fondul, în compunerea completului de judecată intrând doamna judecător, conform programării de permanență în materie.
Verificând actele existente la dosarul cauzei, având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă a cauzei, Curtea apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.13 din 9 septembrie 2008, pronunțată de curtea de Apel Cluj în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, -, (), -, - și - împotriva pârâților TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru drepturi salariale.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că rin p. cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței, să le fie plătite salarii mai mari decât cele de care beneficiază în prezent, prin recunoașterea de către instanța de judecată a dreptului lor de a beneficia și de majorările salariale acordate în anii 2005-2007 categoriilor profesionale nominalizate în cuprinsul nr.OG9/2000, nr.OG3/2006, nr.OG10/2007.
Atât personalul auxiliar de specialitate cât și ceilalți bugetari funcționari publici, cei care ocupă funcții de demnitate publică, personal contractual sunt categorii profesionale deosebite fiecare având statut propriu și de asemenea sisteme diferite de stabilire a drepturilor salariale, astfel încât este lipsită de temei legal solicitarea reclamanților constând în obligarea la recunoașterea creșterilor salariale care se acordă bugetarilor.
S-a reținut că reclamanții, beneficiază de drepturi stabilite prin legea funciară de salarizare astfel că ei nu pot pretinde în afara legii, alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii, dacă acestea nu se prevăd expres și pentru aceștia.
Acțiunea reclamanților nu poate fi privită a fi întemeiată nici prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării, prevăzută de OG nr. 137/2000. De altfel, în conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin OUG nr. 75/11 iunie 2008 sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în consecință, această instituție nici nu mai poate fi investită a se pronunța, în calitate de expert, cu privire la o afirmată discriminare salarială raportată la altă categorie de salariați bugetari.
Pe de altă parte, prin mai multe hotărâri (Deciziile nr. 8181,819,800 și 821 din 3 iulie 2008) Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 alin (3) și art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Sub acest aspect s-a reținut și faptul că jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoge sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat că nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Reclamanții nu sunt în situațiile mai sus arătate, diferențierile salariale invocate având justificări raportate la categorii profesionale deosebite, fiecare având statut propriu și sisteme de funcție diferite de stabilire a drepturilor salariale (cazul THLIMMELOS-versus -2000).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâților la plata diferențelor de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate prin adaos în raport cu evoluția prețurilor de consum.
În motivarea recursului au arătat că deși potrivit art.1 din nr.OUG134/1999, începând cu luna septembrie 1999 s-a modificat valoarea de referință sectorială în sensul că se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, reclamanților nu li s-au stabilit salariile de bază în raport cu aceeași valoare de referință sectorială.
Legea nr.347/2003 a modificat dispozițiile OUG134/1999, dar nu a prevăzut că se abrogă art.1 din acest act normativ, prin această lege nu s-au reglementat drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate și nici nu a fost modificată valoarea de referință sectorială arătată de OUG177/2002.
Mai arată că indemnizațiile pentru persoanele ce ocupau funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora au crescut cu 25% începând ci 1.10.2005, conform art.1 din OUG134/1999 aceste procent de majorare trebuia să li se acorde și reclamanților în calitate de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
Consideră că nu se poate disocia valoarea de referință sectorială ce ar trebui stabilită pe baza actelor aplicabile magistraților față de valoarea stabilită pentru personalul auxiliar de specialitate, aceasta fiind unică pentru sistemul justiției.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, prin întâmpinarea de la 3-5 solicitat respingerea recursului.
Ministerul Justiției și Libertăților, prin întâmpinarea de la 23-27 solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul formulat, Curtea constată că acesta este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, în raport de caracterul obligatoriu al Deciziei nr.1325 din 04.12.2008 a Curții Constituționale.
Prin decizia menționată, obligatorie conform art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992, s-a statuat că dispozițiile <LLNK 12000 137131 301 0 34>Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, instanța de recurs, constatând că în mod evident dispozițiile OUG nr.6/2007, OUG nr.10/2007 și OUG nr.11/2007, sunt aplicabile numai funcționarilor publici, salariați conform OUG nr.24/2000 neincluzându-i pe reclamanți, beneficiari ai unui act normativ special în materie de salarizare, nu poate extinde dispozițiile legale invocată la alte categorii profesionale decât cele prevăzute în ipoteza normei juridice ca efect al unei pretinse fapte de discriminare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ..va respinge recursul reclamanților împotriva sentinței tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, -, (), -, - și - împotriva sentinței civile nr. 13 din 9 sept.2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - -
GREFIER
Red.DG/14.12.2009
Dact./7ex.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Sergiu Cătălin Boboș, Dana
