Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2553/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2553/R/2009
Ședința publică din data 17 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș Dana
- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP M împotriva sentinței civile nr. 734 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe reclamanții intimați și - și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Verificând actele existente la dosarul cauzei, având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă a cauzei, Curtea apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 734 din 10 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis cererea formulată de către reclamantele și (căsătorită ) -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata către reclamante a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară, pentru viitor și în continuare.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Maramureș. Dreptul lor de natură salarială reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost recunoscut prin Sentința civilă nr. 1259/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș, pentru trecut, respectiv pentru perioada 2004 - la zi.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut legiuitorul a avut în vedere condițiile de lucru în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților precum și a personalului auxiliar prevăzute în Legea 50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin. 1 din Constituția României, respectiv art. 115 alin.1 după revizuire.
Prin OG nr. 83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr. 50/1996, în sensul că acesta a fost "abrogat" art. 47 din Legea 50/1996.
textelor legale din legea 50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 72 alin. 3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art. 73 alin. 3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că: "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să o adopte", iar " categoriile de acte normative și normele de competență privind aprobarea acestora sunt stabilite prin Constituția României".
În consecință și după adoptarea nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Art. 47 din legea 50/1996 nu a fost abrogat de art. 50 alin. 2 nr.OUG 177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul " dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în nr.OUG 177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această nr.OUG 177/2002.
Nici prin nr.OUG 27/2006 nu a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar nr.OUG 177/2002 ( prin art. 4 lit. "a"), nu și dispozițiile din Legea nr. 50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art. 47. Cum dreptul reglementat de art. 47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de nr.OUG 27/2006 ( fiind complementară ) nu a fost abrogat nici art. 4 lit."f" din nr.OUG 27/2006.
Prin art. 32 din nr.OUG 27/2006, se prevede că judecătorii beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 al Legii 50/1996.
OG nr. 8/2007 abrogă Legea nr. 50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prin indemnizația de încadrare brută lunară ( noțiunea de salariu de bază " din art. 47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art. 44 din nr.OUG 177/2002).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective,magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres, or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare ( respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate).
ÎCCJ a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existență dreptului reglementat de art. 47 din legea nr. 50/1996, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
În ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu "legiferare" și cum normele și actele imperative a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 și nu doar de la data publicării decizie Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României.
Potrivit art. 329 Cod procedură civilă, deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Sentința civilă nr. 1259/19.11.2007 a Tribunalului Maramureș a avut în vedere și a recunoscut reclamanților dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada solicitată de aceștia la acea dată (2004 - la zi), reclamanți promovând acțiunea anterior pronunțării deciziei în recursul în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat un drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres. Dovada depășirii limitelor puterii judecătorești este Decizia Curții Constituționale privind conflictul juridic de natură constituțională.
S-a mai arătat că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât actele normative ce reglementează salarizarea magistraților nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, art.47 din Legea 50/1996 fiind abrogat expres prin OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2000.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală A Finanțelor Publice Mac riticat hotărârea solicitând respingerea acțiunii ca fiind lipsită de temei legal, art.47 din Legea 50/1996 fiind abrogat prin OG83/2000, iar un alt temei juridic pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost stabilit de legiuitor.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Criticile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Finanțelor Publice vizând lipsa de temei a acțiunii reclamantelor sunt nefondate, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii - obligatorie conform art. 329.proc.civ, prin care s-a stabilit că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, obiect al acțiunii reclamanților îl constituie obligarea la plata unor drepturi salariale reglementate de lege și nu modul de stabilire a drepturilor salariale.
Critica referitoare la greșita aplicare a Deciziei în interesul Legii nr.21/10 martie 2008 raportat la conflictul de natură constituțională constatat prin decizia 838/27 mai 2009 Curții Constituționale este nefondată, întrucât însăși această instanță prin decizia de mai sus a reținut faptul că hotărârea sa nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de în exercitarea atribuțiilor consacrate de art.329 proc.civ.
Prin aceste considerente, s-a dat valoare principiului separației puterilor în stat, recunoscând lipsa de efect a hotărârii pronunțate de Curtea Constituțională asupra hotărârii pronunțate de o instanță de judecată, această instituție neavând competența de a cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești.
Obligarea la plată și pentru viitor a sporului este legală și nu poate fi interpretată decât ca fiind strâns legată de existența raporturilor de muncă în cadrul cărora își exercită funcția reclamantele.
Or, acel raport este încheiat pe o durată nedeterminată în viitor, iar modificarea consensuală a contractului de muncă sau schimbarea legii salarizării ar putea determina momentul din care angajatorul nu mai datorează sporul respectiv.
În ceea ce privește obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților către ceilalți pârâți, se constată că aceste atribuții ce îi revin în temeiul Legii 500/2002, și nu s-a invocat raportul juridic de muncă, eventual existent între reclamanți și acest minister.
În conformitate cu actul normativ de mai sus, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a elabora proiectul bugetului de stat precum și cel pentru rectificarea bugetului, având așadar competența stabilirii și alocării sumelor necesare acoperirii tuturor cheltuielilor instituțiilor bugetare, între care se regăsesc și instituțiile ce asigură activitatea în justiție.
Or, Ministerul Justiției și implicit instanțele de judecată au ca singură resursă financiară, alocația bugetară.
Astfel fiind se constată că sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș este legală și temeinică iar recursurile fiind nefondate, vor fi respinse ca atare.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, constatând că sentința este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate de pârâți sunt neîntemeiate, recursurile formulate urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 734 din 10.07.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - -
Red./
8 ex./11.12.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Dana
