Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 258/R/2008
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul SC SA- MEMBRU GRUP împotriva sentinței civile nr. 2149 din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și și pe intervenienții, și, având ca obiect calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței, la data de 25.01.2008 de către intimați, concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 2149/05.11.2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și cererea de intervenție formulată de intervenienții, și împotriva pârâtei SC SA B, care a fost obligată să plătească reclamanților și intervenienților suma de câte 7.480 lei reprezentând drepturi salariale neacordate și suma de câte 609,34 lei reprezentând reactualizarea acestor drepturi cu coeficientul de inflație.
Pârâta a fost obligată și la plata sumei de 3.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții au fost angajați ai pârâtei, iar potrivit contractului colectiv de muncă pe anul 2004, respectiv a dispozițiilor art. 168 alin. 1, aveau dreptul la suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C cu un salariu de bază mediu pe SN SA. Alineatul 2 al aceluiași articol prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cursul anului 2003 drepturile salariale mai sus menționate au fost plătite reclamanților și intervenienților.
În contractele colective de muncă încheiate pe anii 2004, 2005 și 2006 au fost menținute dispozițiile art. 168 alin. 1, însă aceste drepturi nu au fost plătite. În aceste contracte nu se regăsește o dispoziție similară celei din contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, conform căreia în perioada 2004-2006 drepturile salariale menționate au fost incluse în salariul de bază.
Au fost înlăturate apărările pârâtei în sensul că dintr-o eroare dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 se regăsesc în aceeași formă cu cele din contractele colective de muncă din perioada 2004-2006, atâta vreme cât încheierea contractului colectiv de muncă implică o negociere colectivă între patronat și salariați.
Mai mult, conform art. 244 Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui ori de câte ori părțile convin acest lucru, astfel că deși exista posibilitate legală ca părțile să înlăture dispozițiile art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă, acestea nu au făcut-
Salariul mediu brut la data de 25.03.2003 la nivel de SN SA era de 980 lei, la 01.01.2005 de 1.400 lei, la 15.05.2006 de 1.850 lei.
Pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune, excepție ce a fost respinsă, apreciind instanța că sunt incidente dispozițiile art. 166 Codul muncii, conform cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 Codul muncii, privind prescripția de 6 luni.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii și a cererilor de intervenție în interes propriu.
În motivele de recurs se invocă nelegalitatea sentinței sub două aspecte, și anume: se susține că prima instanță în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia.
Textul nu face nici o distincție în privința obiectului clauzelor contractului colectiv de muncă. Prin urmare, se aplică și în cazul neexecutării clauzelor care prevăd suplimentări salariale.
În raport cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cele de la lit. e au un caracter special și se aplică cu prioritate.
Cu privire la fondul cauzei sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 168 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006.
În baza dispozițiilor art.168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003, conform cărora "În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților prin includerea lor în salariul de bază. S-a cumulat prima de Paști de 6.810.000 ROL și de C 6.851.000 ROL, a fost împărțită suma la 12, obținându-se suma de 1.140.000 ROL, determinându-se astfel majorarea salariului. Această sumă de 1.140.000 ROL introdusă în anul 2003 în salariile angajaților, fără ca ulterior, începând cu anul 2004, această sumă să fie retrasă. Toate majorările ulterioare de salariu au vizat salariul de bază în întregul lui, condiții în care fiecare salariat a încasat în plus din anul 2003 și până în prezent, în rate lunare suma solicitată prin acțiune.
Introducerea primelor în salariul de bază și în anii 2004, 2005, 2006, ar fi însemnat ca pârâta să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
Menținerea în contractele colective de muncă din anii 2004-2007 prevederilor art. 168 alin. 1, potrivit cărora "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", nu este în contradicție cu prevederile alin. 2 ale aceluiași articol, potrivit căruia primele au fost incluse în salariul de bază.
Suma solicitată de reclamanți a fost calculată în raport cu salariul mediu brut pe ori, art. 168 alin. 1 vorbește de salariu de bază mediu pe SA.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți și intervenienți au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Acțiunea reclamanților și intervenienților a fost înregistrată la 6 septembrie 2007 și privește obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005, 2006.
Sumele pretinse nu reprezintă drepturi salariale în sens strict, în contractul colectiv de muncă salarizarea face obiectul capitolului V, iar acordarea suplimentărilor salariale de Paști și de C reprezintă "alte drepturi" ce sunt cuprinse în capitolul VI ce reglementează "protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Chiar dacă aceste drepturi sunt cuprinse în contractul colectiv de muncă, s-a apreciat corect de către instanță că nu este incident termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e, conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ci acela de 3 ani reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, conform căruia cererile pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Între cele două dispozițiile legale mai sus menționate, cea reglementată de art. 283 alin. 1 lit. e poate fi apreciată ca normă generală.
Contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții ce privesc încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă, timpul de muncă și timpul de odihnă, salarizarea, condițiile de muncă, securitatea, protecția socială, formarea profesională, salarizarea fiind deci doar unul dintre elementele contractului.
Conform art. 242 Codul muncii, contractul colectiv de muncă se încheie pe perioadă determinată care nu poate fi mai mică de 12 luni.
Termenul de prescripție scurt, de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul munciia avut desigur în vedere durata limitată a contractului colectiv de muncă și urgența de a se interveni în cazul nerespectării unora dintre clauze, cum ar fi de exemplu refuzul încheierii unui contract individual de muncă, în condițiile reglementate de contractul colectiv de muncă.
Termenul de prescripție de 3 ani este aplicabil speței, atât în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c, cât și în baza dispozițiilor cuprinse în art. 145 alin. 5 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Soluționarea fondului cauzei, respectiv admiterea pretențiilor reclamanților și intervenienților a derivat din interpretarea dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006.
Susținerea recurentei că prin includerea celor două prime, de Paști și de C, în salariul de bază în anul 2003, pârâta ar fi făcut plata acestor drepturi și în anii 2004-2006, nu poate fi primită.
Dacă această susținere ar fi reală, ar fi însemnat o majorare cu sumă egală a salariilor tuturor angajaților.
Din copia carnetelor de muncă nu rezultă că salariile reclamanților ar fi crescut toate cu suma fixă de 1.140.000 ROL, astfel cum pretinde pârâta ( 26, 40, 49 dosar tribunal).
Din acest fapt se deduce că "includerea" primelor de Paști de și de C în anul 2003 în salariul de bază a reprezentat de fapt o modalitate de plată a acestor prime, în sume egale în fiecare lună a anului, iar nu o majorare a salariului de bază, începând cu anul 2003.
La stabilirea cuantumului acestor prime aferent celor trei ani, instanța a avut în vedere adresele emanând de la pârâtă, depuse la filele 9-11 la dosarul tribunalului, ce menționează salariile medii brute care sunt rezultatul negocierilor anuale între patronatul și.
Criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a respinge recursul declarat de pârâtă.
Conform art. 274 alin. 1.pr.civ. pârâta recurentă, căzută în pretențiile sale, va fi obligată să plătească intimaților suma de 3.200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă la fila 26.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2149 din 05 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților suma de 3.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
2 ex./05.03.2008
jud.primă instanță: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
