Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 270/R/2008
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon judecător
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii civile pronunțate în Camera de Consiliu la data de 6 decembrie 2007 de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care curtea, având în vedere că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1608 din 28 iunie 2007 Tribunalul Cluja admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și TRIBUNALUL CLUJș i în consecință:
Au fost obligați pârâții de rând 1 și 3 să recunoască în favoarea reclamantului dreptul la sporul de vechime, să-l calculeze și să-l plătească actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 27 mai 2004 și până la data de 12 martie 2007.
Au fost obligați pârâții de rând 1 și 3 să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantului.
Recursul formulat împotriva acestei sentințe de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respins prin decizia civilă nr. 2279/R/06.11.2007 a Curții de Apel Cluj, în dosarul nr-.
Prin încheierea ședinței Camerei de consiliu din data de 06 decembrie 2007, Tribunalul Cluja admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1608/2007 formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice B și Tribunalul Cluj, în sensul că au fost obligați pârâții de rândul 1 și 3 să recunoască în favoarea reclamantului dreptul la sporul de vechime, să-l calculeze și să-l plătească actualizat cu indicele de inflație, iar calculul contribuției individuale de asigurări sociale să se facă fără a depăși de 5 ori salariul mediu brut.
În motivare, s-a reținut că prevederile Legii nr. 240/2007 cu privire la calculul contribuției individuale de asigurări sociale se aplică raporturilor juridice născute de la data intrării în vigoare a acestei legi și nu reclamantului, pentru care s-a stabilit sporul de vechime pe perioada 27.05.2004 - 12.03.2007.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul inisterul Justiției, solicitând modificarea încheierii și respingerea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 2811.proc.civ.
În motivare se arată că în literatura de specialitate s-a apreciat că instituția procedurală a lămuririi înțelesului sau întinderii dispozitivului unei hotărâri poate fi folosită numai dacă partea justifică un interes, care, însă, poate fi legat tocmai de ambiguitatea hotărârii și de imposibilitatea valorificării ulterioare a dreptului recunoscut.
În speță, cererea reclamantului nu vizează nici înlăturarea unor dispoziții contradictorii existente în dispozitiv, nici lămurirea acestuia pe motiv că ar fi neclar, imprecis.
Prin cererea cu care a fost învestită instanța de fond s-a cerut obligarea la plata sporului de vechime în muncă, cu actualizări. Aspectul cu care a fost învestită instanța de fond constă în temeinicia sau netemeinicia acestei pretenții și atât. Instanței nu i s-a cerut și, în conformitate cu principiul disponibilității procesuale, nici nu s-a pronunțat în ceea ce privește modalitatea în care se vor efectua reținerile prevăzute de lege (impozit, etc.). Acesta este un aspect care provoacă discuții pe fondul cauzei și care nu pot fi ridicate pentru prima dată într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 2811.proc.civ.
Așa fiind, cererea reclamantului echivalează cu o reinvestire a instanței în ceea privește soluționarea unor chestiuni cu privire la care aceasta nu a statuat nici prin considerente și prin dispozitivul hotărârii pronunțate, respectiv menționarea procentului care trebuie reținut și a sumelor nete datorate prin stabilirea bazei de calcul asupra căreia se aplică apoi cota contribuției individuale de asigurări sociale, în baza unui probatoriu suplimentar neadministrat pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești.
Pe fond, s-a învederat că reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale, ormele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite fiind de natură imperativă.
Același caracter imperativ îl au și normele juridice care reglementează modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul asigurărilor sociale de stat prin perceperea unor contribuții din care urmează a se achita indemnizații, ajutoare și pensii etc.
Contribuția la asigurările sociale de stat are natura juridică a unei obligații financiar bugetare întrucât este reglementată în mod asemănător cu alte obligații fiscale, este instituită în scop public, iar neplata integrală și la termenele legale ale acestei contribuții atrage aplicarea dispozițiilor privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzute la art. 1 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este parte componentă a bugetului general consolidat, astfel cum a fost definit de art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice "ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg" - și în aceste condiții îi sunt aplicabile normele de procedură fiscală, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Potrivit art. 5 din Codul d e procedură fiscală, "interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
În sensul celor expuse mai sus a fost și circulara nr. 96272 din 15.08.2007 emisă de Ministerul Justiției către curțile de apel și aparatul propriu în vederea aplicării unitare a legislației fiscale și a celei privind asigurările, în care a fost reiterată obligativitatea respectării prevederilor actelor normative în vigoare în ceea ce privește modul de calcul, de reținere și de virare a impozitelor și contribuțiilor salariale.
Potrivit art. 23 alin. 3 și 4 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut. Salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. (3).
Prin Legea nr. 250/2007, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 a fost modificat astfel: "baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar".
Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, împrejurare în care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9,5 % la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar. În acest context legislativ, se solicită a se observa că modalitatea de determinare a este legală iar criticile reclamanților sunt vădit nefondate.
În aplicarea art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 250/2007 au fost aprobate norme metodologice prin nr. 680/2007, potrivit cărora prin sintagma venit brut realizat lunar se înțeleg și alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale ori colective de muncă (bonusuri, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, ajutoare, precum și alte sume, reprezentând venituri curente sau aferente perioadelor anterioare, inclusiv cele achitate în lunile în care asigurații beneficiază de prestații de asigurări sociale fără a avea zile lucrate sau nu au fost prezenți la serviciu).
Prin plata contribuțiilor, contribuabilii devin parte în raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale.
sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale și singura concluzie logică este că li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății, iar nu dispoziții legale abrogate expres la data plății drepturilor salariale restante.
Legal citat în cauză, reclamantul intimat nu a depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Două sunt în principal motivele de recurs: cel privind admisibilitatea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței în condițiile în care chestiunea supusă lămuririi nu a făcut obiectul cercetării judecătorești cu ocazia pronunțării hotărârii a cărei lămurire se solicită și cel privind netemeinicia încheierii atacate raportat la aplicarea în timp a legii incidente.
Sunt nefondate ambele motive de recurs.
Art. 2811.proc.civ. nu condiționează admisibilitatea unei astfel de cereri de împrejurarea ca acea chestiune supusă lămuririi să fi făcut obiectul investirii distincte a instanței cu ocazia dezbaterii fondului și deci al pronunțării inițiale.
Dimpotrivă, este evidentă că în ipoteza în care chestiune apreciată ca neclară sau insuficient lămurită ar fi fost tranșată punctual de instanță cu ocazia pronunțării, nu ar mai putea face obiectul unei lămuriri, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat (fie aceasta relativă sau absolută).
Instituția lămuririi dispozitivului nu implică drept condiție de admisibilitate și de interes decât existența unei neclarități cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, fie că această neclaritate s-ar fi putut previziona la data pronunțării, fie că nu.
Or, în speță, o astfel de ambiguitate s-a creat în ceea ce privește baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Faptul că trebuie făcută o judecată distinctă cu ocazia lămuririi dispozitivului, eventual cu administrarea de noi probatorii, nu se situează în contradicție cu prevederile legii, întrucât cererile de acest gen se soluționează cu citarea părților, soluția fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat lămurirea, astfel încât părțile nu sunt lipsite de nici una din garanțiile procesuale ale unui proces echitabil.
Nefondat este și al doilea motiv de recurs.
Drepturile salariale ale reclamantului au fost stabilite prin sentința civilă nr. 1608/2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată la data de 28 iunie 2007, sentință executorie de drept potrivit art. 289 Codul muncii. Prin urmare, în raport de acest moment trebuie considerată temeinicia încheierii atacate, întrucât la acest moment au devenit scadente drepturile salariale neacordate ale reclamantului. Or, plata contribuției individuale de asigurări sociale trebuie raportată la același moment, întrucât din acel moment este datorată. Ar fi inechitabil ca doar pentru că debitorul nu și-a executat la timp obligația, reclamantul să trebuiască a suporta o sarcină fiscală mai mare, în condiția în care contribuția individuală de asigurări sociale se plătește prin reținere de către angajator din salariu.
Așa fiind, apare ca nefondată solicitarea de a se aplica un text de lege intrat în vigoare la data de 22 iulie 2007, ulterior pronunțării sentinței atacate.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva încheierii camerei de consiliu din 6 decembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - -A - - -
Red.//
2 ex. 08.02.2008
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Adrian Repede, Gabriella Purja
