Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2714/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2714/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 590/06.04.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CLUJ sub nr. 63/33/14.01.2009 și ulterior pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr-, reclamanții:, au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând obligarea pârâților la plata creșterii salariale de 18% începând cu data de 01.01.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și la înscrierea în carnetele de muncă a acestei creșteri salariale și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, prin sentința civilă nr.2003/01.10.2007, TRIBUNALUL SĂLAJa admis acțiunea pe care au formulat-o, obligând pârâții la plata creșterii salariale de 18% aferentă anului 2007, însă prin prezenta cerere de chemare în judecată solicită plata sumelor reprezentând creșteri salariale începând cu data de 01.01.2008 și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă.
În temeiul disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976, solicită și înscrierea acestor creșteri salariale și a sporului de risc în carnetele de muncă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, iar drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, aceștia neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile reglementate de legea specială de salarizare a magistraților. Pe de altă parte, prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. De asemenea, potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, susține pârâtul că nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Prin sentința civilă nr. 590 din 06.04.2009, TRIBUNALUL SĂLAJa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea formulată de reclamanți, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL SĂLAJ fiind obligați să plătească acestora creșterea salarială de 18% prevăzută de nr.OG10/2007, începând cu data de 01.01.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre, TRIBUNALUL SĂLAJa fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților această creștere salarială și sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ministerul Economiei și finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite prin hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă din atribuțiile acestuia stabilite prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Prin nr.OG 10/2007 au fost reglementate creșterile salariale care urmau să se acorde în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe tratamentul invocat ca fiind diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile și nu neapărat similare.
Persoanele din acest cadru al personalului bugetar, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă și, ca efect al prestării acesteia au dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri, ca de exemplu cele ale devalorizării monedei naționale și a creșterii ratei inflației ca și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare. Deci, sub aceste aspecte, este fără echivoc că reclamanții se află în aceeași situație ca și restul personalului din sistemul bugetar. Cu toate acestea, printr-o serie de acte normative (OG 10/2007, 11/2007, 16/2007, 27/2007, 8/2007, 20/2007, 23/2007) personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, ca în fiecare an, de majorările anuale sub forma indexărilor salariale. Acestea au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art. 1 din G nr. 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din G nr. 10.2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din G nr. 10 2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din G nr. 27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din G nr. 10 2007); personalul auxiliar din justiție (art. 31 din G nr. 8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din G nr. 11/2007), personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrării Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din străinătate (art. 1 din G nr. 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232,2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din G nr. 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din G nr. 20/2007).
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art. 29-32 din Legea nr. 24/2000 și potrivit art. 6 din Legea nr. 52/2003) au ca numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Trebuie subliniat în mod deosebit că, în nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamantelor, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamanților.
Cu toate acestea, reclamanților (personal salarizat prin G nr. 27/2006) nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat pregnant asupra acestora, deoarece, spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamantele nu pot obține (datorită incompatibilităților, interdicțiilor și incapacităților legale) alte venituri decât cele salariale, care însă, le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la fel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
Nu corespunde adevărului faptul că prin Legea nr. 45/2007, indemnizațiile reclamanților ar fi fost majorate la fel ca și în cazul celorlalți bugetari, deoarece această lege nu indexează indemnizațiile de încadrare ale reclamanților. Dimpotrivă, această lege nu face decât să reinstituie sporul de vechime în favoarea lor, tocmai datorită constatării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a unei alte discriminări a acestei categorii socio-profesionale.
Tribunalul a constatat că este inadmisibilă operarea unei noi discriminări (constând în neacordarea majorărilor anuale destinate contracarării erodării salariilor datorită creșterii prețurilor de consum și a inflației sub pretextul înlăturării unei discriminări preexistente (cea a neacordării sporului de vechime).
În concluzie, cu alte cuvinte, unul și același element (constând în majorarea salarială anuală pentru acoperirea devalorizării monedei în care se face plata salariului) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaos uri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154dinCodul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, eu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație (a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, trebuie să li se recunoască, pentru același element faptic generator de drept salarial același element salarial: indexările salariate anuale.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, s-a reținut că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Deci, este de subliniat faptul că, în realitate, pentru aprecierea existenței discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al sporului al indexării anuale, și anume existența obligației de acordare a unei salarizări echitabile, nerestrânse de devalorizare, pe calea unui tratament egal în salarizare din acest punct de vedere (sub aspect juridic), respectiv a perioadei de muncă prestată în aceste condiții și a plății în moneda națională (sub aspect faptic) și în nici un caz, criteriul categoriei socio-profesionale.
Simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională (cea judiciară a judecătorilor, asistenților judiciari și a procurorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege (dreptul la o contraprestație salarială echitabilă nerestrânsă de devalorizare) cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestui drept, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul (obiectivul și elementul) generator și fundamentul stabilirii și acordării indexărilor anuale în sistemul de salarizare.
În mod eronat pârâții au invocat elementul categoriei socio-profesionale a reclamantelor pentru a încerca justificarea discriminării, acest element fiind total nepertinent și neconcludent în analiza de față, neavând nici o legătură cu fundamentarea indexărilor anuale pentru acoperirea efectelor inflației.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul (indemnizația) de bază (partea fixă a salariului), nu și în sporurile, adaosurile sau indexările salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
S-a reținut astfel că reclamanți sunt discriminați în sensul art.2 alin. 1-3, art.6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos (condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție), art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzice discriminările), art. 4 din Carta socială europeană revizuită ratificată prin Legea nr.4/1999 care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art. 154 alin.3, art. 165 și art. 155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art. 16 alin. 1, art.53 și art. 2l din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 trebuie coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea este considerată întemeiată.
Referitor la capetele de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea Tribunalului Sălaj la înscrierea în carnetul de muncă a creșterii salariale de 18% și a sporului de risc, prima instanță a constatat că acestea sunt fondate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr.2003/01.10.2007 a Tribunalului Sălaj, recurenții au fost obligați la plata despăgubirilor reprezentând diferențele salariale rezultate din neaplicarea indexării indemnizațiilor intimaților pe anul 2007, conform nr.OG10/2007, apare însă ca fiind nelegală acordarea din nou a aceleiași creșteri salariale de 18% începând cu data de 01.01.2008, în temeiul aceluiași act normativ.
Se invocă în acest sens motivul de casare prevăzut de disp.art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Ministerul Justiției mai susține că majorările salariale prevăzute de lege pentru magistrați în cursul anului 2008 se calculează în raport de valoarea de referință sectorială prevăzută de nr.OUG27/2006, iar începând cu data de 1 aprilie 2008 aceasta se majorează cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007.
Se mai invocă deciziile Curții Constituționale pronunțate la data de 03.07.2008 și decizia Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, invocându-se depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursurile formulate de Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, se reține că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin nr.OG 10/2007 au fost reglementate creșterile salariale care urmau să se acorde în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Prin sentința civilă nr.2003/01.10.2007 a Tribunalului Sălaj, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL SĂLAJ au fost obligați să acorde reclamanților creșterile salariale de 5%, începând cu data de 01.01.2007, de 2%, începând cu data de 01.04.2007 și de 11%, începând cu data de 01.10.2007, creșteri salariale prevăzute de nr.OG 10/2007. Ministerul Economiei și Finanțelor fost obligat să aloce fondurile necesare plății acestor despăgubiri.
Prin prezenta acțiune, reclamanții-intimați au solicitat ca aceeași creștere salarială de 18% să le fie acordată și începând cu data de 01.01.2008, până la încetarea raporturilor de muncă.
Curtea reține că această cerere este nefondată, în mod greșit prima instanță, confundând aceste creșteri salariale cu un spor care se acordă lunar magistraților, a obligat recurenții din nou la plata acelorași creșteri salariale de 18%, prevăzute de nr.OG 10/2007 doar pentru anul 2007, și pentru perioada ulterioară, respectiv începând cu data de 01.01.2008, până la încetarea raporturilor de muncă.
În acest sens se reține că TRIBUNALUL SĂLAJ, prin sentința civilă nr.2003/01.10.2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 86/R/2007 a Curții de APEL CLUJ, a stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții au fost discriminați prin neacordarea creșterilor salariale în procent total de 18%, prevăzute de nr.OG 10/2007.
Constatând aceste fapte de discriminare și obligând la acordarea de despăgubiri, s-a asigurat o reparație integrală a prejudiciului astfel pricinuit reclamanților, prin aplicarea creșterii salariale de 18% pentru indemnizațiile anului 2007.
Practic, în faza executării silite a acestei sentințe, indemnizațiile magistraților majorate cu procentul de 18%, vor conduce atât la plata unor diferențe salariale pentru anul 2007, dar vor constitui, în mod logic și în continuare, baza de calcul la care se vor aplica indexările prevăzute de actele normative ulterioare, ajungându-se astfel la încetarea stării de discriminare.
A aplica însă aceste creșteri salariale de 18% din nou, începând cu data de 01.01.2008, la indemnizații ce, potrivit unei sentințe definitive și irevocabile, au fost deja majorate cu acest procent, fără a exista vreun nou temei legal pentru acordarea acestora, ar însemna încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii mai sus amintite.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursurile formulate de Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ și Ministerul Economiei și Finanțelor și să se modifice în parte hotărârea pronunțată de prima instanță, în sensul de a se respinge petitele privind obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând creșterea salarială prevăzută de nr.OG 10/2007 și de a se înlătura dispoziția privind obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de TRIBUNALUL SĂLAJ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 590 din 06.04.2009 a Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în parte în sensul că respinge petitele privind obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând creșterea salarială prevăzută de nr.OG 10/2007.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - --- - -
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-07.01.2010;
Jud.fond:- TRIBUNALUL SĂLAJ:-;
-.
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
