Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 285/R/2008
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon judecător
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul recurent INSTITUTUL DE MEDICINĂ LEGALĂ C și recursul chematului în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2204 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 29 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2204 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Medicină Legală C și în consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 68.401,09 lei reprezentând diferență între salariul efectiv încasat și salariul cuvenit în perioada 01.06.2003-01.01.2005 conform raportului de expertiză - anexa 2, precum și plata dobânzii legale aferentă sumelor cuvenite de la data pronunțării până la data executării hotărârii.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Institutul de Medicină Legală C împotriva Ministerului Sănătății Publice și obligat chematul în garanție să asigure în bugetul pârâtei sumele necesare pentru efectuarea plății. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu expert parțial și au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamantul este angajat al Institutului de Medicină Legală C ca medic.
Potrivit anexei 2, cap. IV, pct. 2 și 3 din nr.HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile de medicină legală, salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, vor fi mai mari cu 100% față de salariile de bază prevăzute de aceleași categorii de personal din anexă. Pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, epidemii deosebit de grave și alte asemenea stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50 - 100 % din salariul de bază.
Potrivit prevederilor art. 2 și art. 10 alin. 3 din nr.OUG 24/2000, salariile de bază pentru fiecare funcție, pe grade profesionale sau trepte, se stabilesc între limita minimă și maximă prevăzute în anexele I - IV și salariul de bază se stabilește între aceste limite o dată pe an, pe baza evaluării anuale a performanțelor profesionale individuale, efectuate în condițiile legii.
La pct. 2 din anexa nr. IV/1 din nr.OUG 24/2000 se prevede că salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare prevăzut la punctul 2 din nota la anexa nr. 2 din nr.HG 281 din 1993 pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histologie.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. Potrivit raportului de expertiză de specialitate întocmit de d-na expert, diferența dintre salariul efectiv încasat de reclamant pe perioada iunie 2003 - 01.01.2005 și salariul cuvenit prin includerea sporului de 100 % este de 68.401,09 lei.
Reclamantul a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la calcularea și acordarea salariului la limita maximă prevăzută în anexa nr. 1 pct. 2 din Legea nr. 125/2005 și a sporului de 100 %.
Potrivit art. 17 din nr.OUG 115/2004, "personalul contractual salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anual de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul precedent, cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile".
De asemenea, anual se face evaluarea personalului angajat cu contract individual de muncă în conformitate cu prevederile nr.HG 150/1999 privind aprobarea metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru personalul de specialitate medico-sanitar și personalul auxiliar sanitar, încadrat în unități sanitare și de asistență socială.
Potrivit legislației în vigoare, salarizarea personalului se face în raport de
evaluarea profesională a performantelor.
În funcție de această evaluare, salariul de care beneficiază angajatul se situează între limita minimă și maximă prevăzută de lege.
Potrivit art. 8 din nr.HG 150/1999 "performanța profesională individuală a ocupantului postului, evaluată potrivit art. 10, se compară cu intervalul determinat de punctajul minim și maxim al postului, punctaj calculat potrivit art. 6. În funcție de rezultat, se disting următoarele situații:
a) performanța profesională individuală a angajatului se înscrie între limita minimă și maximă de punctaj a postului ocupat: angajatul corespunde cerințelor postului și va beneficia de prevederile art. 12;
b) performanța profesională individuală a angajatului se înscrie sub limita minimă a punctajului postului: angajatul nu corespunde cerințelor postului;
c) performanța profesională individuală a angajatului se situează peste limita maximă a punctajului postului: angajatul este promovabil".
Așa cum se poate observa din anexa nr. 1 din Legea nr. 125/2005, personalul care lucrează în anatomie patologică și medicină legală are un salariu mai mare cu 100 % față de aceeași categorie de personalul medical care își desfășoară activitatea în locuri de muncă, altele decât anatomia patologică și medicina legală.
Mai mult, "salariul de bază la limita minimă și maximă cuprinde și salariul de bază mai mare cu 100 % prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală care lucrează n morgi, prosecturi și histopatologie, precum și salariile de baza mai mari cu 100 % prevăzute la art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 104/2003, cu modificările ulterioare".
Astfel, sporul solicitat de către reclamant a fost cuprins în limita minimă și maximă de salarizare prevăzută în anexa nr. 1 din Legea nr. 125/2005, motiv pentru care acordarea acestuia încă odată nu are temei legal.
Raportul de expertiză face doar calculul salariului reclamantului în situația în care acesta ar fi beneficiat de sporul de 100 %.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la calcularea și acordarea salariului la limita maximă prevăzută în anexa nr. 1 pct. 2 din Legea nr. 125/2005 și a sporului de 100 %, instanța l-a respins și a apreciat că acordarea salariului s-a făcut corect de către pârâta C prin aplicarea limitelor de salarizare prevăzute de Legea nr. 125/2005 începând cu data de 01.01.2005.
Totodată, instanța a obligat pârâtul la plata diferenței dintre salariul cuvenit și salariul efectiv acordat pe perioada iunie 2003-01.01.2005 în sumă de 68.401,09 lei.
Instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice deoarece este cunoscut că cererea de chemare în garanței are drept scop să asigure celui ce a căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi. Având în vedere faptul că Ministerul Sănătății Publice are calitatea de ordonator de credite iar virarea sumelor necesare se face de către acesta, instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Pentru toate aceste motive, față de considerentele anterior enunțate, instanța a admis în parte contestați a formulată și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Sănătății Publice, solicitând modificarea în parte a sentinței, iar pe fond respingerea cererii de chemare în garanție și în consecință, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată față de Ministerul Sănătății Publice.
În motivare se arată că instanța a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție. Astfel, pentru admiterea unei cereri de chemare în garanție este necesară existența unui raport juridic direct între Minister și reclamantă, ceea ce în speță nu există.
Cererea de chemare în garanție se aplică drepturilor garantate legal sau convențional. Convenția nu există, iar, dacă instanța consideră că este aplicabilă garantarea legală, trebuia să motiveze în drept acest fapt.
În ceea ce privește obligarea la plata sumei de bani cuprinzând diferența între salariul efectiv încasat și salariul cuvenit în perioada 01.06.2003 - 01.01.2005, instanța a obligat în mod greșit la plata acestei sume.
Începând cu data de 1 iunie 1993, s-au aplicat prevederile punctului 2. din Nota la anexa nr. 2 la HG nr. 281/17.06.1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie vor fi mai mari cu 100 % față de salariile de bază prevăzute la aceleași categorii de personal din prezenta anexă. La data aplicării acestor prevederi, salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală erau stabilite pe gradații de salarizare și majorate cu 100 % față de salariile de bază stabilite pentru celelalte categorii de personal.
Prin aplicarea Legii nr. 154/15.07.1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, se desființează stabilirea salariilor de bază pe gradații de salarizare, iar în anexele la lege se prevăd limite minime și maxime ale coeficienților de multiplicare, limite între care se încadrează salariile de bază avute la data aplicării legii, pentru că în limita maximă era inclusă și majorarea cu 100 % pentru personalul din anatomie patologică și medicină legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie aplicată la data de 1 iunie 1993.
În acest sens sunt prevederile punctului 2 din Nota la Anexa nr. 7/2 - SĂNĂTATE la Legea nr. 154/1998.
Începând cu data de 1 octombrie 1998, în Anexa nr. 2 la.OUG nr. 28/14.10.1998 pentru aplicarea prevederilor nr.OUG 14/1998 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1998, aprobată prin Legea nr. 163/1999, punctul 2) prevede separat, coeficienți de multiplicare minimi și maximi pentru funcțiile de specialitate din anatomia patologică și medicină legală, cu precizarea: coeficientul de multiplicare limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare prevăzut la pct. 2 din nota la anexa nr. 2 la.HG nr. 281/1993 pentru personalul din anatomia patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie. Această mențiune se preia în actele normative ulterioare.
Ordonanța Guvernului nr. l/20.01.2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală este actul normativ care reglementează organizarea activității de medicină legală, iar prevederea de la art. 27 alin. (1) respectă prevederile legale în vigoare cu privire la salarizare, respectiv ale pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările și completările ulterioare, prevederi preluate în actele normative menționate mai sus, privind salarizarea personalului bugetar.
În anul 2000, personalul din instituțiile de medicină legală nu beneficiază de o altă majorare cu 100 % a salariilor de bază avute la data intrării în vigoare a nr.OUG 1/2000.
De altfel, la data de 1 aprilie 2000 intră în vigoare un alt act normativ cu privire la salarizarea personalului bugetar, respectiv OUG nr. 24/30.03.2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar,aprobată prin Legea nr. 383/2001, care la art. 2 prevede că salariile de bază pentru fiecare funcție de execuție, pe grade profesionale sau trepte profesionale, ocupate de personalul contractual, se stabilesc între limita minimă și cea maximă prevăzute în anexele nr. I-V care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
În subsolul Anexei nr. IV/1 - SĂNĂTATE la această ordonanță de urgență, la punctul 2) se menține prevederea că salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la.HG nr. 281/1993 pentru personalul din anatomia patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie.
În anul 2003, stabilirea salariilor de bază ale personalului bugetar este reglementată de OUG nr. 191/12.12.2002 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată prin Legea nr. 220/2003.
La art. l din această ordonanță de urgență se prevede că salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar se majorează în două etape: la 1 ianuarie 2003 cu 6 % și 1 octombrie 2003 cu 9 %.
De asemenea, și în acest act normativ privind salarizarea personalului bugetar, se menține la punctul 2) din anexa nr. 4 - SĂNĂTATE, prevederea inițială, respectiv că salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la.HG nr. 281/1993 pentru personalul din anatomia patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie.
Mai arată recurentul că atât nr.OUG 1/2000, cât și Legea nr. 104/2003, nu prevăd modificarea limitelor minime și maxime ale salariilor de bază prevăzute în actele normative cu privire la salarizarea personalului bugetar, valabile în anul 2000 și în anul 2003, limite între care să se stabilească salariile de bază individuale.
În anul 2005, prin aplicarea prevederilor Legii nr. 125/2005 care aprobă nr.OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, au fost modificate salariile de bază la limita minimă și la limita maximă, ale personalului din anatomia patologică, în sensul majorării acestor limite cu 100% față de limitele prevăzute la aceleași categorii de personal din celelalte locuri de muncă, altele decât anatomia patologică și medicina legală.
În anexa I din lege au fost modificate limitele minime și maxime prin majorarea cu 100% a acestora, dar această modificare nu presupune majorarea salariilor de bază individuale stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 125/2005, deoarece textul legii nu prevede această majorarea a salariilor de bază individuale.
Stabilirea salariilor de bază la limita maximă prevăzută de Legea nr. 125/2005 se poate face cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli al unității în măsura în care evaluarea anuală a performanțelor profesionale individuale pentru activitatea desfășurată în anul 2004 nu a fost efectuată până la data de 1 iunie 2005.
În final, se precizează că obligația de a stabili și calcula drepturile salariale ale personalului angajat revin angajatorului, iar nu ministerului, ce are calitatea de terț față de raporturile de muncă.
Prin recursul declarat de pârâtul Institutul de Medicină Legală C, se solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii introductive.
În drept sunt invocate prevederile art. 3041.proc.civ.
În motivare se arată că pretențiile reclamantei, admise de prima instanță, sunt total nefondate având în vedere faptul că drepturile salariale au fost calculate cu respectarea întocmai a legislației în vigoare.
În conformitate cu dispozițiile pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la HG nr. 281/1993 "salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, vor fi mai mari cu 100% față de salariile de bază prevăzute la aceleași categorii de personal. O astfel de reglementare este necesară atâta vreme cât în cuprinsul Anexei nr. 2 la HG nr. 281/1993 nu se face nici o diferențiere între salariile de bază ale personalului din unitățile sanitare obișnuite și salariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicină legală.
Ulterior a intrat în vigoare Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate, care în Anexa nr. VII/2 - Sănătate nu face nici o diferențiere între salariile de bază ale personalului din unitățile sanitare obișnuite și salariile de bază ale personalului din anatomia patologică și medicina legală.
Începând cu data de 1.04.2000 a intrat în vigoare nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar. În cuprinsul acestui act normativ apare pentru prima dată o diferențiere între nivelul de salarizare al personalului din unitățile sanitare obișnuite și cel al personalului din anatomia patologică și medicină legală, în cuprinsul Anexei nr. VI/1 - Sănătate.
Odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2000, drepturile salariale au fost calculate în baza acestui act normativ care nu cuprinde nici dispoziție similară prevederilor pct. 2 din Nota la Anexa nr. 2 la HG nr. 281/1993. Mai mult, art. 15 din nr.OUG 24/2000 abrogă în mod expres Anexa nr. VII/2 din Legea nr. 154/1998 precum și orice alte dispoziții contrare.
Ulterior, diferențierea între nivelul de salarizare al personalului din unitățile sanitare obișnuite și cel al personalului din anatomia patologică și medicină legală a fost menținută în cuprinsul fiecărui act normativ prin care era reglementat nivelul de salarizare din acest domeniu, respectiv Anexa nr. 3 din nr.OUG 33/2001, Anexa IV din nr.OUG 23/2002, Anexa 4/1 a din OUG nr. 191/2002, nr.OUG 123/2003. Nici unul dintre aceste acte normative nu mai face vorbire despre faptul că salariul de bază al personalului din anatomia patologică și medicină legală ar fi cu 100% mai mare decât salariul de bază al personalului din unitățile sanitare obișnuite.
Susținerile reclamantei în sensul că prevederile art. 27 din nr.OG 1/2000 și art. 18 din Legea nr. 104/2003 ar reprezenta norme speciale care prevăd în mod expres că salariile de bază ale personalului care lucrează în unitățile de anatomie patologică și medicină legală sunt mai mari cu 100% raportat la salariul de bază pentru aceleași categorii de personal din alte unități sanitare, nu ar putea fi primite. Din contră, aceste prevederi legale reprezintă norme generale, iar actele normative cu anexele ce fac parte integrantă din acestea, în cuprinsul cărora sunt prevăzute în mod expres și diferențiat drepturile salariale cuvenite personalului care lucrează în unitățile de anatomie patologică și medicină legală, reprezintă norma specială care derogă de la norma generală.
. a fost acordat sporul de 100% la salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul de ramură sanitară.
Mai mult, învederează recurenta faptul că acordarea drepturilor salariale precum și modul de calcul al acestora au fost verificate de fiecare dată de către Ministerul Sănătății precum și de către personalul cu atribuții de control din cadrul Curții de Conturi. În urma acestor controale, nici una dintre instituțiile menționate mai sus nu a depistat vreo eroare în modul de calcul sau de acordare a drepturilor salariale de către Institutul de Medicină Legală
Instanța de fond a acceptat punctul de vedere al expertului, iar în cuprinsul hotărârii atacate nu se regăsește nici un motiv reținut de către instanță pentru care au fost înlăturate apărările recurentului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul solicită respingerea recursului promovat de recurentul pârât Institutul de Medicină Legală
Se face trimitere la prevederile nr.HG 281/1993, nr.OG 1/2000, acte normative în care se specifică faptul că salariile de bază ale personalului de specialitate din instituțiile de medicină legală sunt mai mari cu 100% față de salariile de bază prevăzute pentru aceleași categorii de personal medical, la care se adaugă și sporurile prevăzute de lege, apoi art. 18 din Legea nr. 104/2993, prevede că pentru personalul care își desfășoară activitate în serviciile de anatomie patologică și prosecturi care se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, salariile de bază sunt cu 100% mai mari față de salariile prevăzute de lege pentru personalul medical de specialitate care lucrează în locuri de muncă normale, la care se adaugă sporurile prevăzute de lege.
Toate aceste acte normative au fost abrogate expres prin nr.OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată prin Legea nr. 125/2005, lege care prevede la Nota existentă la Anexa nr. 1 pct. II lit. a că salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare, prevăzut la pct. 2 din Nota la Anexa nr. 2 la HG nr. 281/1993 pentru personalul din anatomia patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile formulate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Litigiul are la bază interpretarea diferită a succesiunii în timp a actelor normative ce reglementează salarizarea personalului sanitar ce își desfășoară activitatea în morgi, prosecturi, anatomie patologică și medicină legală.
Este neîndoios că prin nr.HG 281/1993, anume, la pct. 2 din nota la Anexa 2 se prevedea că alariile de bază ale personalului din anatomie patologică și medicina legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, vor fi mai mari cu 100% față de salariile de bază prevăzute la aceleași categorii de personal din anexă, deci față de salariile de bază ale salariaților din unitățile sanitare și de asistență socială, unități clinice, institute și centre medicale.
Chestiunea contestată între părți este cea privind măsura în care aceste dispoziții legale au rămas în vigoare după adoptarea altor acte normative care reglementau salarizarea categoriei profesionale din care face parte reclamanta.
Curtea apreciază că teza susținută de reclamantă este cea corectă.
Perioada vizată prin prezenta cerere de recurs și pentru care s-au acordat prin sentința atacată diferențe salariale este cea cuprinsă între iunie 2003 și ianuarie 2005, astfel încât trebuie verificată situația legislativă din această perioadă.
Actele normative incidente pentru această perioadă sunt OUG nr. 191/2002 (Anexa 4/1 a) și nr.OUG 123/2003, cu mențiunea că ambele acte normative nu fac decât să reglementeze situația creșterilor salariale acordate personalului bugetar salarizat potrivit nr.OUG 24/2000.
Atât nr.OUG 24/2000, în cuprinsul anexei 4/1, punctul II, nota de subsol 2, cât și nr.OUG 191/2002, în anexa 4/1 b, nota de subsol 2, statuează că "alariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mai mare, prevăzut la pct. 2 din nota din anexa nr. 2 la <LLNK 11993 281 20 301 0 34>Hotărârea Guvernuluinr. 281/1993, pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie".
Nu se regăsește această dispoziție în cuprinsul nr.OUG 123/2003, față de împrejurarea că acest act normativ nu cuprinde anexe cu salariile de bază pentru diferitele funcții din aparatul de stat, ci doar face referire la modul de salarizare stabilit prin nr.OUG 24/2000 și prin nr.OUG 191/2002, cu mențiunea majorării acestor limite cu un anumit procent.
Concluzia este că aceste acte normative nu doar că nu au abrogat prevederile pe care le invocă reclamanta, cele ale nr.HG 281/1993, dar chiar fac referire la acele prevederi legale.
Dificultatea interpretării este dată de împrejurarea că legiuitorul a considerat, așa cum s-a arătat în cele ce preced, că limitele maxime ale salariilor de bază prevăzute în anexele la.OUG nr. 24/2000 și nr.OUG 191/2002, cuprind și salariul de bază mai mare, prevăzut la pct. 2 din nota din anexa nr. 2 la <LLNK 11993 281 20 301 0 34>Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie.
În mod evident, printr-un simplu calcul matematic, se poate constata că limita maximă indicată în aceste acte normative pentru personalul din anatomia patologică și medicina legală nu este cu 100% mai mare decât limita maximă a salariilor de bază prevăzute pentru personalul medical similar care își desfășoară activitatea în condiții normale.
Prin urmare, raționamentul prezentat în notele menționate nu se verifică, astfel încât se pune problema modului în care se va calcula salariul datorat personalului din anatomia patologică și medicina legală, care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2000 și apoi a nr.OUG 191/2002. Este o situație de necorelare legislativă.
Curtea apreciază că atâta timp cât nr.OUG 24/2000 și nr.OUG 191/2002 fac trimitere în mod expres la prevederile pct. 2 din nota din anexa nr. 2 la <LLNK 11993 281 20 301 0 34>Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, nu poate fi acceptată teza abrogării acestor dispoziții legale. Dimpotrivă, legiuitorul a înțeles să păstreze întocmai principiul salarizării acestor categorii de personal cu 100% mai mult decât celelalte categorii de salariați din domeniul sanitar. Or, în aceste condiții, reclamantul are un drept stabilit prin lege, care prin ipoteză nu i s-a acordat.
Pe de altă parte, constatându-se că prin limitele fixate de legiuitor în anexele la aceste acte normative nu se asigură imperativul de a se salariza în mod efectiv personalul care lucrează în anatomia patologică și medicina legală cu 100% mai mult decât celelalte categorii de personal medical, acțiunea reclamantului apare ca fondată. Dreptul acordat acestuia este neîndoielnic, motiv pentru care Curtea constată că sentința pronunțată este temeinică și legală, urmând aop ăstra întocmai.
Nici argumentul privind caracterul de lege specială al dispozițiilor nr.OUG 24/2000, nr.OUG 191/2002 și nr.OUG 123/2003 nu are căderea de a conduce la modificarea sentinței atacate, față de considerentele ce preced. Curtea a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului chiar prin raportare la aceste prevederi legale.
Este neconsistent argumentul privitor la nedepistarea vreunei erori în stabilirea salariilor cu ocazia controalelor efectuate de către Ministerul Sănătății și C de Conturi, având în vedere că pretențiile reclamantului se analizează prin raportare la legislația în vigoare la acel moment, iar pe de altă parte, instanța nu este ținută de modul cum executivul își desfășoară activitatea, având deplină competență în interpretarea și aplicarea legii.
Nu poate fi reținută nici susținerea că prima instanță nu și-ar fi motivat hotărârea, nefiind obligatoriu ca în considerentele unei hotărâri să se facă referire la fiecare argument adus de părți, ci doar ca instanța să își întemeieze soluția pe texte legale și argumente pertinente, atâta timp cât cel puțin indirect se răspunde apărărilor părților. Chiar dacă nu se face o clarificare a cauzei prin referire la motivele prezentate de pârâți în fața primei instanțe, acest aspect nu poate conduce la modificarea sentinței atacate, pe care Curtea o apreciază ca temeinică și legală, cu complinirea considerentelor cu cele arătate mai sus.
Nefondat este și recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice.
Se critică în primul rând admiterea cererii de chemare în garanție, pe considerentul că nu există un raport juridic direct între acest recurent și reclamanta intimată. Art. 60.proc.civ. nu condiționează această modalitate de extindere a cadrului procesual de existența între reclamant și cel chemat în garanție a unui raport juridic direct, ci doar de afirmarea de către partea care formulează cererea de chemare în garanție a unui raport juridic în baza căruia această parte (în cazul de față, pârâtul) s-ar putea îndrepta împotriva chematului în garanție în cazul când ar cădea în pretenții.
Or, nu se pune problema ca prima instanță să fi avut în vedere existența unor raporturi juridice directe între reclamantă și această parte. A fost avut în vedere rolul chematului în garanție în asigurarea resurselor financiare necesare plății drepturilor salariale solicitate pe cale principală. Obligația de a se pune la dispoziție surse financiare pentru acoperirea drepturilor salariale solicitate este subsecventă celei de a se plăti aceste drepturi de către angajator.
Recurentul Ministerul Sănătății Publice mai critică sentința pronunțată sub aspectul dezlegării date fondului pricinii, invocând dispozițiile Legii nr. 125/2005 și ale nr.OUG 115/2004. Trebuie constatat însă că aceste acte normative nu reglementează perioada avută în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței, motiv pentru care urmează a fi înlăturat acest motiv de recurs.
Văzând prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7 și 9.proc.civ. Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Institutul de Medicină Legală C și a chematului în garanție Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr.2204 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./15.02.2008
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Adrian Repede, Gabriella Purja
