Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 308/R-CM
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII împotriva sentinței civile nr.82 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.83/2002, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind recurenții-pârâți, intimatele-reclamante și și intimatele-pârâte Școala cu clasele I-VIII și Școala cu clasele I-VIII.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei-reclamante.
S-a depus la dosar din partea domnului avocat, împuternicire avocațială și chitanța de plata onorariului de avocat emise de Cabinet individual-Baroul V, precum și note de ședință pentru intimatul-reclamant pe care îl reprezintă.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea celor două recursuri ca fiind nefondate, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII D, Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada octombrie 2001 până la data încetării activității, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr.128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ specifice învățământului.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997.
Făcându-se referire la actele normative menționate, s-a susținut că din prevederile acestora, îndeosebi din cele ale Legii nr.128/1997, rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
Reclamanții au arătat că îndeplinesc condițiile cerute de lege respectiv vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I încă de la 1 octombrie 2001 și au invocat Acordul din 28 noiembrie 2005 (semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării ), prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 0ctombrie 2001- septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Acest Acord a fost legiferat prin OUG 17/2006, care reia aceleași principii.
De asemenea, s-a emis și ordinul nr.1350/2007 care prevede inclusiv modalitatea în care se vor plăti " cu ora" persoanelor prevăzute de art.45 alin.1.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale solicitate în acțiune este prescris, cel puțin pentru perioada octombrie 2001 și până în noiembrie 2004.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997, precum și faptul că în lege nu se regăsesc referiri la plata suplimentară a celor care nu au beneficiat de reducerea normei didactice.
În cauză pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu este angajatorul reclamanților, între acesta și cadrele didactice neexistând nici un fel de raporturi juridice de muncă, deci există nici obligația din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor. Se face referire la dispozițiile art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, art.11 din Legea nr.128/1997 raportat la art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995.
A mai arătat pârâtul că nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar și a invocat nr.HG2192/2004 potrivit căreia finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Prin sentința civilă nr.82/8.02.2008 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Școala cu clasele I-VIII, respectiv Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând munca prestată în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică începând cu data de 01.10.2001 până la data încetării activității, cu actualizarea în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 300 lei pentru fiecare reclamant.
Pentru a pronunța această, instanța a analizat cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, pe care a apreciat-o ca neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.84/1995 a învățământului, acest minister elaborează planurile de învățământ, ceea ce presupune că modificarea acestora implică și atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora.
În ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată de pârâți pentru perioada 2001-2004, tribunalul a reținut că prin Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației și Cercetării, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din nr.OUG17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin nr.OUG17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, iar această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG 17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Acțiunea care formează obiectul prezentei judecăți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 19 noiembrie 2007, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data introducerii acțiunii. Pentru aceste motive a fost apreciată ca neîntemeiată excepția privind prescripția parțială a dreptului la acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reține că reclamanții ocupă funcțiile didactice de învățători în unitățile de învățământ pârâte.
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997, acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Ca atare, acțiunea a fost apreciată ca întemeiată și a fost admisă.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte.
1. Instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului, neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-
Astfel, deși potrivit codului muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, totuși instanța de fond a admis acțiunea și pentru perioada anterioară ultimilor 3 ani dinaintea promovării acțiunii, reținând în mod eronat că acordul din 28.11.2005 și nr.OUG17/2006 reprezintă acte de întrerupere a prescripției, deși acestea nu se referă la alte drepturi salariale și nu la cele pretinse prin acțiunea de față.
2. Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente, deoarece reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tac riticat sentința pentru netemeinicie, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul Muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de guvern cu principalele federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Se mai arată că, potrivit art.17 din anexa 1 la nr.OG11/2007, aprobată prin Ordinul nr.1350/2007 în cadrul personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal se regăsesc și învățătorii, institutorii și educatorii.
În fine, arată recurentul că în conformitate cu art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se stabilesc potrivit respectivei hotărâri de guvern este de competența consiliului de administrație, textul de lege prevăzând și termenele și procedura aplicabilă în această situație. Cum reclamanții nu au depus în termenul prevăzut de lege contestație cu privire la modul de stabilire a salariilor, respectiv nu au solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată în plus, ei sunt decăzuți din acest drept.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, precum și susținerile celui de-al doilea recurent făcute în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs privind greșita respingere a excepției de prescripție, este nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, precum și cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și referitor la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Este de asemenea nefondată susținerea recurentului Ministerul Educației, Cercetării și T în sensul că reclamanții trebuiau să urmeze procedura instituită de art.27 din nr.HG281/1993, în sensul depunerii unei contestații la consiliul de administrație, deoarece textul de lege enunțat se referă la contestații în legătură cu "stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi", deci la drepturi deja acordate salariaților, or în speță reclamanții solicită tocmai acordarea unor astfel de drepturi.
Rezultă așadar că procedura instituită de art.17 din nr.HG281/1993 trebuie utilizată atunci când au fost acordate anumite drepturi salariale angajaților și aceștia sunt nemulțumiți de modalitatea de stabilire, însă nu și atunci când astfel de drepturi nu au fost acordate, o contestație în această situație fiind de altfel lipsită de obiect.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.291 Codul Muncii și art.312 cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art.274 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata către reclamantul a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T împotriva sentinței civile nr.82 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la plata către intimatul a cheltuielilor de judecată de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/2 ex.
10.04.2008
jud fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
