Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/R/2009
Ședința publică din 17 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 579/F din 13 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC SA, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat A și reprezentanta pârâtei intimate SC SA, avocat, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 februarie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantei recurente.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar copia contractului colectiv de muncă încheiat între RA și salariați reprezentanți de din anul 1997, copia contractului colectiv de muncă încheiat între P SA și salariați reprezentanți de din anul 1998, copia contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr. 9468 din 20.05.1999, copia contractului colectiv de muncă încheiat între SA și salariați reprezentanți de înregistrat la. cu nr. 8080/23.05.2000, copia contractului colectiv de muncă încheiat între SA și salariați reprezentanți de înregistrat la. cu nr. 12412/02.07.2002, copia contractului colectiv de muncă din anul 2003, copia contractului colectiv de muncă din anul 2004, copia contractului colectiv de muncă încheiat între SA și salariați reprezentanți de înregistrat la. B cu nr. 2643/11.05.2005, copia contractului colectiv de muncă încheiat între SA și salariați reprezentanți de înregistrat la. B cu nr. 1054/24.02.2006, copia contractului colectiv de muncă din anul 2007, copia unui extras din cartea de muncă a reclamantei recurente, și copia contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, energie electrică, termică, petrol, gaze din anul 2006, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantei recurente.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar copia contractului colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze din anul 2000 și copia actului adițional nr. 6 la acest contract colectiv de muncă, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei intimate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei intimate SA la plata drepturilor bănești neacordate și cuvenite conform art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2005, reprezentând suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, în luna octombrie, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, începând cu luna octombrie 2005, pentru perioada lucrată, indexate cu dobânda legală în conformitate cu dispozițiile art. 1088.civ. și art. 2 și următoarele din nr.OG 9/2000 de la data fiecărui eveniment și până la data plății efective a acestora, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată atât la fondul cauzei cât și în recurs.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.579 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC. SA
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la sub nr.288 (02/15.02.2006) și a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr.397/12.02.2007 pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut la articolul 176 că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă. S-a prevăzut că fiecare din adausurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul iar potrivit art.247 din Codul muncii în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La nivel de angajator, respectiv la nivel de, există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali SA și, aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, dar care în Cap.VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi" prevăzute în art.147-183 stipulează drepturi și ajutoare superioare celor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Energie Electrică, termică, petrol și gaze.
Articolul 8 alin.2 din Legea 130/1996 stabilește că, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv la nivel de ramură însă nu este cazul în speță iar dispozițiile textului arătat nu îngrădesc libertatea de negociere a contractului colectiv de muncă. Dacă părțile semnatare nu au prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu înseamnă că li s-au redus drepturile alocate. sociali au înțeles să acorde per total drepturi și ajutoare mai mari la nivel de unitate decât cele la nivel de ramură, nepreluând denumirea identică a celor acordate. Astfel, la art.176 din CCM pe ramură invocat de reclamantă se prevede acordarea unui adaos la drepturile salariale în sumă fixă de Paști, C, etc. în cuantumul unui salariu minim pe ramură iar în cel la nivel de se prevede acordarea unui salariu mediu pe, în cazul pensionării în CCM la nivel de ramură la art.170 se prevede acordarea unui salariu de bază avut la data pensionării și de 2,4 salarii și mai mult în art.161 în CCM la nivel de.
Prin urmare, având în vedere faptul că, contractul colectiv de muncă valabil încheiat este, potrivit art.236 alin.4 Codul muncii, legea părților, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul textelor de lege mai sus arătate coroborate cu prevederile art.70 și urm. din Legea 168/1999 a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantasolicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii formulate.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a considerat, în mod netemeinic și nelegal că CCM pe anii 2005-2007 la nivel de unitate prevăd, per total, drepturi și ajutoare superioare celor prevăzute de CCM la nivel de ramură.
Art.176 alin.1 și 2 CCM la nivel de ramură stabilește în mod clar care sunt drepturile de care beneficiază angajații și momentul în care se acordă, respectiv: cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Consideră că interpretarea instanței de fond în sensul că oricum salariații beneficiază, per total, de drepturi mult mai mari decât cele prevăzute de CCM la nivel de ramură este greșită. Chiar dacă a beneficiat de 3 suplimentări salariale nu poate fi interpretat că ar fi primit și a 4-a suplimentare, din moment ce art.176 din CCM la nivel de ramură stabilește foarte clar denumirea suplimentării salariale.
Arată că în conformitate cu art. 243 din Codul muncii, executarea Contractului Colectiv de Muncă este obligatorie pentru părți, iar Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură conține cerințele minime.
Art.7(3) din CCM pe anii 2005-2007 la nivel stabilește că în situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, vor interveni reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract.
Pârâta SC SA este semnatara CCM la nivel de ramură, fiind însușit de aceasta astfel aplicarea devine obligatoriu.
Pârâta nu a contestat aceste drepturi, nu a făcut dovada acordării acestora, deși conform art.287 din muncii sarcina probei revine angajatorului, astfel consideră că acțiunea trebuia admisă.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta SC SA B, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Având în vedere contractele colective de muncă pentru anii 1998 - 2007, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, copia carnetului de muncă, decizia de încetare a contractului individual de muncă, Curtea reține că acțiunea este fondată.
Art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la sub nr.53346/06/25.04.2000, prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.430/20.02.2005 și CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la sub nr.288/02/15.02.2006 a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr.397/12.02.2007 pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fiecare adaus fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de "" există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali SA și, aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, în speță sunt aplicabile disp.art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea 130/1996 contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
În consecință, reclamantul este îndreptățit să primească drepturile bănești solicitate.
Pârâta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru anii 2005-2007.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu data de 1.06.1997 suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art.168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "", întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens, așa cum prevedea chiar textul art.168 alin.3, din CCM la nivel pentru anul 1997.
vând în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă solicitate de reclamantă în calitate de angajat și la data promovării acțiunii, Curtea constată că reclamanta este îndreptățit să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate, astfel că, în baza art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ. va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 605/F din 13 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SA și, în consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei suplimentările salariale pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură, pentru anul 2005 indexate cu dobânda legală de la data scadenței, până la data plății efective.
Această modalitate de acordare se va dispune în vederea despăgubirii integrale a reclamantei având în vedere atât perioada scursă de la data când trebuiau a fi acordate aceste drepturi și data acordării cât și rata inflației.
În temeiul art.274 Cod Procedură Civilă va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 357 lei, cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 579/F din 13.10.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta SA și, în consecință, obligă pârâta să plătească reclamantei suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură, pentru anul 2005, indexate cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.
Obligă pe intimata să plătească reclamantei suma de 357 lei, cheltuieli de judecată în recurs și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./09.03.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
