Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 331/R-CM
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții: MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, str. -. -, nr.28-30, sector 1 și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Rm. V, str. -, nr.28, județul V și de către chemații în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. -. -, nr.17, județul V, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Rm. V, str. -. -, nr.1, județul V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm. V, str. -. -, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.132 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier-juridic, pentru recurentul-chemat în garanție Consiliul Județean V, în baza delegației de la dosar cu nr.3856/2008, eliberată de Consiliul Județean V și avocat, pentru intimații-reclamanți -, OG, și -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.96/2008, eliberată de Baroul V, lipsă fiind reprezentanții recurenților Ministerul Educației, Cercetării și T B, Inspectoratul Școlar Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Primarul Municipiului Rm. V și ai intimaților Grădinița cu Program Normal nr.4 Rm. V, Grădinița cu Program Prelungit Nord 1 Rm. V, Școala cu clasele I-VIII Rm. V și Grădinița cu Program Normal nr.2 Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursurile în stare de judecată și acordă părților prezente, prin reprezentanți, cuvântul asupra acestora.
Consilier-juridic, având cuvântul pentru recurentul-chemat în garanție Consiliul Județean V, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul respingerii cererii de chamare în garanție, iar pe fond de a respinge acțiunea față de instituția pe care o reprezintă, pentru excepția lipsei calității procesuale pasive. Cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză, arată că lasă la aprecierea instanței.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele-reclamante, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, cu câte 300 lei, cheltuieli de judecată pentru fiecare intimată-reclamantă. Precizează că, pârâtul Inspectoratul Județean Vaf ormulat cerere de chemare în garanție pentru a pune la dispoziție fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale. Depune la dosar note scrise.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-, reclamanții, OG, și au chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 4 Rm. V, Grădinița cu Program Prelungit Nord 1 ( pentru Grădinița cu Program Normal nr.7) Rm. V, Școala cu Clasele I-VIII Rm. V, Grădinița cu Program Normal nr. 2 Rm. V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 și până la încetarea activității, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
Reclamantele au susținut că din dispozițiile Legii nr. 128/1997 rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
La data de 1 octombrie 2001 îndeplineau condițiile impuse de lege pentru a beneficia de acest drept.
Prin Acordul din 28 noiembrie 2005 Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
În acest sens s-a emis și OUG nr. 17/2006.
S-a emis Ordinul nr. 1350/2007 care prevede inclusiv modalitatea în care se vor plăti " cu ora" peroanele prevăzute la art. 45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În consecință, întrucât îndeplinesc condițiile cerute de lege începând cu luna octombrie 2001 și nu au fost plătite suplimentar pentru cele două ore săptămânal, au solicitat admiterea cererii, obligarea pârâților la plata drepturilor ce li se cuvin începând cu 1 octombrie 2001 și până la încetarea efectivă a activității.
S-a formulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod pr.civilă de către pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive Inspectoratul Școlar Județean V, susține că potrivit disp.art. 13 din OUG nr. 32/2001, HG nr.2192/2004 și Legii nr. 486/2006, Inspectoratul școlar Județean V nu are obligația și nici nu poate plăti diferențele salariale niciunui cadru didactic, neavând calitate de ordonator de credite. Această obligație revine Direcția Generală a Finanțelor Publice după consultarea Consiliului Județean și.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune susține că, potrivit dispozițiilor art. 166 alin.1 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr. 128/1997.
S-a susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, iar în speță, nici unul dintre reclamanți nu și-a exercitat acest drept nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv, de la data introducerii acțiunii.
Ministerul Educației Cercetării și T prin întâmpinarea depusă la dosar invocă excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că nu este angajatorul reclamantelor, între el și reclamante nu există obligații cu privire la calcularea și plata salariilor. Ministerul nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar. În acest sens sunt invocate disp.art. 13 din OUG nr. 32/2001 și HG nr.2192/2004 potrivit cărora finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin sentința nr.132 din 02.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului material parțial la acțiune invocate de pârâți și chemați în garanție.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantele, OG,.
A fost obligată Grădinița cu Program Normal nr.4, Inspectoratul Școlar V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamantei plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 până la încetarea activității, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
Pârâții Grădinița cu Program Prelungit Nord 1( pentru Grădinița cu Program Normal nr. 7 Rm V), Inspectoratul Școlar V și Ministerul Educației, Cercetării și T au fost obligați să plătească reclamantelor și OG plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 până la încetarea activității, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
A fost obligată Școala cu Clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamantei plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 până la încetarea activității, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
Grădinița cu Program Normal nr. 2 Rm V, Inspectoratul Școlar V și Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost obligat să plătească reclamantei plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 până la încetarea activității, sume actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean Vac hemaților în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Rm V și îi obligă pe aceștia la alocarea și repartizarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantelor.
Au fost obligați pârâții și chemații în garanție la 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a pronunța această sentința, Tribunalul Vâlcea analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod pr.civilă, instanța trebuie să se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul a examinat cu prioritate excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Educației Cercetării și T și Inspectoratului Școlar Județean
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Ministerul Educației Cercetării și T, are calitate procesuală pasivă deoarece a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la plata contravalorii muncii prestate în plus pentru cele două ore neacordate astfel cum s-a solicitat prin acțiune. Potrivit disp.art. 12 din Legea nr.84/1995 a învățământului, acest minister elaborează planurile de învățământ. Pe de altă parte, potrivit disp.art. 2 din OUG nr. 17/2006 diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T pentru personalul didactic din Inspectoratele Școlare și unitățile aflate în subordine.
De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar județean.
Prin urmare angajatorii împreună cu Inspectoratul școlar Județean V și trebuie să asigure reducerea normei didactice potrivit art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997 și deci recunoașterea acordării drepturilor salariale solicitate.
În ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată de pârâți pentru perioada 2001-2004, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației și Cercetării, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în OUG nr. 17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin OUG nr. 17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr. 17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
În consecință au fost respinse excepțiile invocate de pârâți privind lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului material parțial la acțiune.
În cauză au fost depuse adeverințe și certificate eliberate de unitățile de învățământ, din care rezultă că reclamantele la 1 octombrie 2001 funcționau cu gradul I și aveau o vechime în învățământ de peste 25 de ani.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că, reclamantele ocupă funcțiile didactice de învățători și educatori în unitățile de învățământ pârâte.
Față de specificul activității didactice desfășurate de învățători, educatori și institutori, norma didactică a acestora nu se poate stabili pe ore deoarece planurile de învățământ în ceea ce îi privește pe aceștia vizează o pregătire globală a preșcolarilor ori elevilor, iar structura organizatorică după funcționează este după un număr fix de ore (în cazul grădinițelor) sau după o metodologie didactică specifică învățământului primar stabilite prin național din învățământul preuniversitar.
În aceste condiții, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor deoarece activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată, în sensul, pe de o parte al predării cunoștințelor, iar pe de altă parte al fixării celor predate care nu pot fi realizate decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr. 128/1997.
Potrivit dispozițiilor art. 43 alin.1 din Legea nr. 128/1997 - legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art. 42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiile art. 45 din Legea nr. 128/1997, tribunalul reține că acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art. 5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care dispozițiile art. 43 alin.1 din Legea nr. 128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Astfel fiind, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, urmează să se admită cererea și să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale menționate, în condițiile prevăzute de art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la încetarea activității, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
Prin cererea depusă la 21 ianuarie 2008, odată cu întâmpinarea, Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat cerere de chemare în garanție a Direcției Generală a Finanțelor Publice a Consiliului Județean V și a Primarului Municipiului Rm V, pentru a fi obligați să achite drepturile salariale cerute de reclamante și chemații în garanție menționați mai sus.
Chematul în garanție Consiliul județean Vad epus întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale pasive în sensul că a susținut că nici un act normativ nu stabilește în privința consiliilor județene vreo obligație referitoare la stabilirea normei didactice sau acordarea drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Consiliul județean nu este titular al obligațiilor din raportul juridic de muncă dedus judecății.
În ce privește perioada de când se solicită plata drepturilor bănești se menționează că dreptul la acțiune este parțial prescris.
Pe fond solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice V invocă excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu este ordonator principal de credite și între Direcția Generală a Finanțelor Publice V și reclamante nu există raporturi de muncă.
Pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție.
Prin întâmpinarea depusă de chematul în garanție Primarul Municipiului Rm V, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu există raporturi de muncă și obligații privind plata drepturilor salariale.
Potrivit legii învățământului, sumele aferente drepturilor salariale ale cadrelor didactice sunt stabilite de Ministerul Educației și repartizate de Inspectoratul Școlar.
Pe fond s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Cu privire la excepțiile invocate, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește pârâtul Consiliul Județean V, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin.5 din Legea nr. 486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective. Tribunalul constată că în raportul juridic dedus judecății,Consiliul Județean V are calitate procesuală pasivă, deoarece față de disp.art. 14 alin.5 din Legea nr. 486/2006, lui îi revine sarcina să-și exprime punctul de vedere fiind consultat în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice V în temeiul acelorași dispoziții legale enunțate mai sus, tribunalul a reținut că și acest chemat în garanție are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece, este obligat prin lege să emită o decizie cu privire la repartizarea sumelor de bani pentru finanțarea cheltuielilor de personal și învățământ.
În speță a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Primarul Municipiului Rm
Astfel, numai după consultarea Primarului, alături de Consiliul Județean, potrivit Legii nr.486/2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice V repartizează sumele pentru cheltuielile de personal pentru unitățile din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată și chematul în garanție Consiliul Județean V, urmează să fie respinsă pentru considerentele arătate în rezolvarea aceleiași excepții invocată și de către Inspectoratul Școlar.
Pe fond, cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar V, a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, Consiliului Județean V și primarului Municipiului Rm V, potrivit art. 60 Cod procedură civilă, este întemeiată fiind admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din nr. 32/2001, finanțarea unităților din învățământul preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar potrivit art. 16 din Normele Metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, finanțarea acestora se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea.
Așa cum s-a menționat anterior, față de Legea nr.486/2006 și Legea nr.388/2007, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal revine Direcției Generală a Finanțelor Publice V cu consultarea Consiliului județean și a.
Pentru aceste considerente, s-a impuse admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea chemaților în garanție să aloce și să repartizeze fondurile necesare plății drepturilor salariale către reclamante.
În baza disp.art. 274 Cod procedură civilă pârâții și respectiv chemații în garanție au fost obligați la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții: Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Rm. V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și T, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 precum și art.3041Cod pr.civilă se susține, în primul motiv de recurs că în mod nelegal nu a fost reținută lipsa calității procesuale pasive a acestui recurent, deoarece el nu are atribuții de finanțare a cheltuielilor de personal pentru angajații din învățământul preuniversitar de stat. Această obligație revine unităților de învățământ care au obligația de a-și întocmi bugete proprii, fundamentate pe finanțări, proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari, pentru cheltuieli de personal, în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
În al doilea motiv de recurs se susține că sentința de la fond este nelegală, reținând greșit că Acordul încheiat de către Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ este aplicabil prezentei cauze, deoarece acest acord nu se referă la drepturile salariale solicitate prin acțiunea de față.
Pe de altă parte se susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.27 din HG nr.281/1993 care vizează o procedură prealabilă, respectiv formularea unei contestații în legătură cu stabilirea salariilor, sporurilor, premiilor, de competența Consiliului de administrație.
Prin recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean V, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, se critică sentința de fond, susținându-se că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În primul motiv de recurs se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent, în privința plății drepturilor salariale, susținându-se că obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal pentru învățământul preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor V, după consultarea Consiliului Județean și a din localitățile în care se află unitățile respective, prevederi menținute și în Legea bugetului de stat nr.388/2007, pentru anul 2008.
În motivul doi de recurs se susține că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2004, apreciindu-se greșit conținutul acordului semnat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, precum și dispozițiile OUG nr.17/2006, potrivit cărora, recunoașterea debitelor datorate personalului didactic au întrerupt cursul prescripției.
În motivul trei de recurs se susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Prin actul normativ amintit se prevede dreptul personalului didactic la reducerea normei didactice însă și obligația acestora de a solicita conducerii unității de învățământ acest lucru, obligație pe care cadrele didactice nu au executat-
Pe de altă parte salariul personalului de învățământ este stabilit prin lege, încât acesta nu poate face obiectul unor negocieri, reclamanții fiind îndreptățiți la plata orelor efectuate în plus, numai în baza unui act adițional la contractul individual de muncă.
În recursul declarat de Consiliul Județean V, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod proc.civilă, precum și art.3041Cod proc.civilă se critică sentința pentru nelegalitate. Se susține că cererea de chemare în garanție a acestui recurent este neîntemeiată, fiind greșit admisă de către instanța de fond.
Se susține că recurentul nu are atribuții în privința angajării cadrelor didactice care au încheiat contract individual de muncă cu Inspectoratul Școlar Județean V, acest recurent neavând calitate procesuală pasivă. Drept urmare recurentul nu are obligații în stabilirea normei didactice sau în acordarea drepturilor salariale, neavând raporturi juridice cu reclamanții cadre juridice.
Pe fondul cauzei se susține că acțiunea reclamanților este nefondată, deoarece aceștia nu au solicitat reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale aferente orelor efectuate peste normă.
În altă ordine de idei se susține că în mod greșit nu a fost constatată prescripția dreptului la acțiune, considerându-se că a fost întrerupt cursul prescripției prin Acordul încheiat la 28.11.2005.
Prin recursul declarat de Primarul Municipiului Rm. V, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă și art. 3041Cod pr.civilă, se susține că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
În primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, se susține că hotărârea de la fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent, cu motivarea că obligația repartizării sumelor destinate finanțării cheltuielilor de personal aparține Direcției Finanțelor Publice V, după consultarea Consiliului județean și a, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.486/2006. Însă decizia repartizării sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată aparține directorului direcției generale a finanțelor publice județene, ci nu Primarului municipiului V care are doar un rol consultativ.
În motivul doi de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, se susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel se susține că din motivarea în fapt și în drept făcută de instanța de fond, nu rezultă că între reclamante și acest recurent există obligații referitoare la drepturi salariale solicitat prin acțiune, din moment ce acest recurent nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice și nici obligația legală de a asigura fondurile necesare salarizării.
În motivul trei de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se susține că sentința de la fond este lipsită de temei legal dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind soluționată greșit excepția prescrierii, în parte a sumelor solicitate, pentru perioada 2001-2004, considerându-se greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 alin.2 Codul Muncii, în sensul că a operat o recunoaștere expresă între angajator și angajați, potrivit OUG nr.17/2006, referitor la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001-seprtembrie 2004.
În motivul patru de recurs se susține că hotărârea de la fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, susținându-se că dispozițiile legale referitoare la reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, pentru cei care au vechime de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, se referă strict la cadrele didactice care întrunesc aceste condiții și care solicită aceste drepturi, ci nu și la cei care au înțeles să beneficieze de acest drept.
Curtea analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente.
Recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și T este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
Primul motiv de recurs, vizând greșita reținere a calității procesuale pasive a acestui recurent, este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, reținându-se că acest recurent are calitate procesuală pasivă, având atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și de a plăti contravaloarea muncii prestate.
De asemenea, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, recurentul elaborează planul de învățământ pe care le și modifică.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Al doilea motiv de recurs va fi respins ca neîntemeiat, reținându-se că în cauză este aplicabil acordul încheiat de către Guvernul României cu principalele Federații sindicale din învățământ, acord în care se prevede printre altele și reparația prejudiciilor salariale produse în perioada octombrie 2001-septembrie 2004, personalului didactic din învățământul de stat.
De menționat faptul că acest acord, contrasemnat și de acest recurent a fost legiferat la nivel legislativ, adoptându-se în acest sens OUG nr.17/2006, aprobată prin Legea nr.216/2006.
De precizat faptul că acest acord a încercat înlăturarea discriminărilor dintre salariații aflați în aceeași situație.
Pe de altă parte se reține faptul că salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, încât acesta nu poate să facă obiectul unor negocieri așa cum recunoaște și acest recurent, drepturile salariale și reducerea normei didactice fiind prevăzute prin Legea nr.128/1997, reclamanții făcând dovada vechimii de peste 25 de ani, a gradului didactic I, condiții cerute de dispozițiile legale amintite pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal și plata drepturilor salariale, potrivit OUG nr.17/2006.
Recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean V este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
Primul motiv de recurs, vizând greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
Se reține faptul că între acest recurent și reclamanți există raporturi contractuale de muncă, recurentul delegând ca reprezentanți ai săi pe directorii unităților școlare respective, recurentul având calitatea de angajator, chiar dacă finanțarea se asigură din fonduri alocate prin bugetul local, încât recurentul are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Al doilea motiv de recurs, vizând prescripția dreptului material la acțiune este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a reținut corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Al treilea motiv de recurs vizând greșita aplicarea a legii este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente.
Este inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Recursul declarat de Consiliul Județean V întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente.
În mod corect a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestui recurent care are calitate procesuală pasivă, reținându-se că acesta a fost obligat alături de ceilalți chemați în garanție, numai la obligația de a face, respectiv de a pune la dispoziție sumele de bani necesare acoperirii plății drepturilor salariale neacordate, potrivit art.14 alin.5 din legea nr.486/2006, care îl obligă pe recurent să își dea avizul consultativ, fapt recunoscut chiar de recurent prin motivele de recurs.
Cu privire la critica vizând prescripția dreptului la acțiune, instanța constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele arătate la motivul doi din recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean V, care nu vor mai fi reluate.
Critica potrivit căreia acțiunea reclamanților este nefondată deoarece aceștia nu au solicitat reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale aferente este neîntemeiată pentru motivele arătate la al treilea motiv de recurs declarat de Inspectoratul Școlar Județean V, care nu vor mai fi reluate.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod proc.civilă, nu a fost dezvoltat, iar instanța, având în vedere dispozițiile art.3041Cod proc.civilă, constată că instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Recursul declarat de Primarul Municipiului Rm. V va fi respins ca neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, este neîntemeiat reținându-se că sentința de la fond cuprinde motivele pe care se sprijină, neexistând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În mod legal s-a reținut că aceste recurent are calitate procesuală pasivă, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, potrivit cărora acest recurent își dă avizul consultativ, recunoscut chiar de către acest recurent, prin motivele de recurs. În mod corect, recurentul a fost obligat alături de ceilalți chemați în garanție să pună la dispoziție sumele de bani necesare acoperirii plății drepturilor salariale neacordate.
Motivul doi de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod proc.civilă, este nefondat urmând a-l respinge ca atare, reținându-se că instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Nu s-a reținut că recurentul ar fi angajatorul reclamantelor.
Motivul trei de recurs, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod pr.civilă, vizând prescripția dreptului la acțiune este neîntemeiat pentru motivele arătate la motivul doi din recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean V, care nu vor mai fi reluate.
Al patrulea motiv de recurs va fi respins ca nefondat, reținându-se că salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, încât acesta nu poate să facă obiectul unor negocieri așa cum recunoaște și acest recurent, drepturile salariale și reducerea normei didactice fiind prevăzute prin Legea nr.128/1997, reclamanții făcând dovada vechimii de peste 25 de ani, a gradului didactic I, condiții cerute de dispozițiile legale amintite pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal și plata drepturilor salariale, potrivit OUG nr.17/2006.
În baza art.274 Cod proc.civilă, recurenții vor fi obligați la plata a câte 300 lei cheltuieli de judecată către intimatele-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de pârâții: MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, str. -. -, nr.28-30, sector 1 și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Rm. V, str. -, nr.28, județul V și de către chemații în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm. V, str. -. -, nr.17, județul V, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Rm. V, str. -. -, nr.1, județul V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm. V, str. -. -, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.132 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.2/22.04.2008.
Jud.fond:;;
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
