Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 332/R-CM
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de: pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V, str.-, nr.28, județul V și chemații în garanție: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Rm.V, str.-.-, nr.17, județul V, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V, str.-.-, nr.1, județul V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM., cu sediul în Rm.V, str.-.-, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.133 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier-juridic pentru recurentul-chemat în garanție Consiliul Județean V, în baza delegației de la dosar cu nr.3855/2008, eliberată de Consiliul Județean V, consilier-juridic, pentru recurentul-chemat în garanție Primarul Municipiului Rm.V, în baza delegației de reprezentare nr.12581/2008, eliberată de Primarul Municipiului Rm.V și intimata-reclamantă -, lipsă fiind reprezentanții recurentului-pârât Inspectoratul Școlar Județean V și ai intimatelor-pârâte Școala cu clasele I-VIII nr.13 Rm.V și Ministerul Educației, Cercetării și T
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, de către intimatul Ministerul Educației, Cercetării și T, întâmpinare, cu copie pentru comunicare.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursurile în stare de judecată și acordă părilor cuvântul asupra acestora.
Consilier-juridic solicită admiterea recursului declarat de chematul în garanție Consiliul Județean V, așa cum a fost formulat. În ceea ce privește recurentul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că are calitatea procesuală pasivă, în ceea ce privește plata drepturilor salariale neacordate. Cu privire la recursurile declarate de ceilalți chemați în garanție, arată că, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestora.
Consilier-juridic solicită admiterea recursului declarat de chematul în garanție Primarul Municipiului Rm.V, așa cum a fost motivat. Cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză, arată că solicită respingerea acestora.
Intimata-reclamantă - solicită respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate, având în vedere că, este cadru didactic de peste 25 ani și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
CURTEA:
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 noiembrie 2007, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VII nr.13 Râmnicu V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data împlinirii condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Reclamanta a susținut că din dispozițiile Legii nr.128/1997, rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
Prin Acordul din 28 noiembrie 2005, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
Are o vechime de 25 ani și gradul didactic I, astfel că beneficiază de condițiile prevăzute de lege.
S-a formulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod pr.civilă de către pârâtul Inspectoratul Școlar al județului V, prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive, Inspectoratul Școlar Județean Vas usținut că potrivit disp.art.13 din OUG nr.32/2001, HG nr.2192/2004 și Legii nr.486/2006, Inspectoratul Școlar Județean V nu are obligația și nici nu poate plăti diferențele salariale niciunui cadru didactic, neavând calitate de ordonator de credite. Această obligație revine Direcției -e a Finanțelor Publice după consultarea Consiliului Județean și.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune a susținut că, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997.
S-a susținut că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, iar în speță, nici unul dintre reclamanți nu și-a exercitat acest drept nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv, de la data introducerii acțiunii.
Prin sentința civilă nr.133 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului material parțial la acțiune invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar V și chemații în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Râmnicu
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și obligați pârâții să plătească acesteia drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea a 2 ore lucrate săptămânal, începând cu data de 1 septembrie 2003.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean Vac hemaților în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Râmnicu V, fiind obligați aceștia la alocarea și repartizarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei.
Analizând excepțiile invocate de către Inspectoratul Școlar Județean V s-au constatat următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art.11 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar județean.
Prin urmare, angajatorii împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și trebuie să asigure reducerea normei didactice potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și deci recunoașterea acordării drepturilor salariale solicitate.
În ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată de pârât pentru perioada 2001-2004, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art. 17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației și Cercetării, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în OUG nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din OUG nr.17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin OUG nr.17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr.17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
În consecință au fost respinse excepțiile invocate de pârât privind lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului material parțial la acțiune.
În cauză au fost depuse adeverințe eliberate de unitatea de învățământ din care rezultă că reclamanta are gradul la gradul I didactic și a împlinit 25 ani vechime în învățământ la 1 septembrie 2003, contractul individual de muncă, fișa postului, schema orară și o hotărâre judecătorească pronunțată într-o cauză similară.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta ocupă funcția de învățătoare în unitatea școlară pârâtă. Față de specificul activității didactice desfășurate de învățători, educatori și institutori, norma didactică a acestora nu se poate stabili pe ore deoarece planurile de învățământ în ceea ce îi privește pe aceștia vizează o pregătire globală a preșcolarilor ori elevilor, iar structura organizatorică după care funcționează este după un număr fix de ore (în cazul grădinițelor) sau după o metodologie didactică specifică învățământului primar stabilite prin național din învățământul preuniversitar.
În aceste condiții, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor deoarece activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată, în sensul, pe de o parte al predării cunoștințelor, iar pe de altă parte al fixării celor predate care nu pot fi realizate decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr.128/1997.
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art. 42 alin.1 lit.a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997, tribunalul a reținut că acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Astfel fiind, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reclamantei, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, a fost admisă cererea și obligați pârâții la plata drepturilor salariale menționate, în condițiile prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, începând cu 1 septembrie 2003.
Prin cererea depusă la 25 ianuarie 2008, odată cu întâmpinarea, Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat cerere de chemare în garanție a Direcției -ă a Finanțelor Publice V, a Consiliului Județean V și a Primarului Municipiului Râmnicu V, pentru a fi obligați să achite drepturile salariale cerute de reclamantă și chemații în garanție menționați mai sus.
Chematul în garanție Consiliul județean Vad epus întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale pasive în sensul că a susținut că nici un act normativ nu stabilește în privința consiliilor județene vreo obligație referitoare la stabilirea normei didactice sau acordarea drepturilor salariale a cadrelor didactice.
Consiliul județean nu este titular al obligațiilor din raportul juridic de muncă dedus judecății.
În ce privește perioada de când se solicită plata drepturilor bănești s-a menționat că dreptul la acțiune este parțial prescris.
Pe fond s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Direcția -ă a Finanțelor Publice Vai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu este ordonator principal de credite și între Direcția -ă a Finanțelor Publice V și reclamantă nu există raporturi de muncă.
Pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție.
Prin întâmpinarea depusă de chematul în garanție Primarul Municipiului Râmnicu V s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că nu există raporturi de muncă și obligații privind plata drepturilor salariale.
Potrivit legii învățământului, sumele aferente drepturilor salariale ale cadrelor didactice sunt stabilite de Ministerul Educației și repartizate de Inspectoratul Școlar.
Pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție.
Cu privire la excepțiile invocate de chemații în garanție, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește pârâtul Consiliul Județean V, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective. Tribunalul constată că în raportul juridic dedus judecății,Consiliul Județean V are calitate procesuală pasivă, deoarece față de disp.art. 14 alin.5 din Legea nr. 486/2006, lui îi revine sarcina să-și exprime punctul de vedere fiind consultat în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția -ă a Finanțelor Publice în temeiul acelorași dispoziții legale enunțate mai sus, tribunalul a reținut că și acest chemat în garanție are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece este obligat prin lege să emită o decizie cu privire la repartizarea sumelor de bani pentru finanțarea cheltuielilor de personal și învățământ.
Ca atare, a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Primarul Municipiului Râmnicu
Astfel, numai după consultarea Primarului, alături de Consiliul Județean, potrivit Legii nr.486/2006, Direcția -ă a Finanțelor Publice V repartizează sumele pentru cheltuielile de personal pentru unitățile din învățământul preuniversitar.
Excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată și chematul în garanție Consiliul Județean V, a fost respinsă pentru considerentele arătate cu privire la aceeași excepție invocată de către Inspectoratul Școlar.
În consecință, cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Va D irecției -e a Finanțelor Publice V, Consiliului Județean V și Primarului Municipiului Râmnicu V, potrivit art.60 Cod procedură civilă, a fost privită ca întemeiată și admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.13 din OUG nr.32/2001, finanțarea unităților din învățământul preuniversitar se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar potrivit art. 16 din Normele Metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, finanțarea acestora se asigură din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea.
Așa cum s-a menționat anterior, față de Legea nr.486/2006 și Legea nr.388/2007, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal revine Direcției -ă a Finanțelor Publice V cu consultarea consiliului județean și a.
Pentru aceste considerente a fost admisă și cererea de chemare în garanție și obligați chemații în garanție să aloce și să repartizeze fondurile necesare plății drepturilor salariale către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Primarul Municipiului Râmnicu V și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte:
1) Instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului, neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive.
2) Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1998 nefiind incidente, deoarece reclamanta nu a solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu a prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Consiliul Județean Vas usținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la drepturile și raporturile reciproce ale părților pentru a-l obliga față de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context a susținut că, consiliul județean este numai consultat în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
Pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice Vac riticat sentința sub următoarele aspecte:
1) Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive, cu toate că este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art.1 din Legea nr.486/2006, are obligația de a stabili volumul veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2006, ori în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, pe de o parte, iar pe de altă parte, ordonator principal de credite este Ministerul Educației, Cercetării și
Se mai arată că între recurent și reclamantă nu există raporturi de muncă.
2) Ca o consecință a greșitei aprecieri a calității sale procesuale pasive, în mod eronat recurenta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Primarul Municipiului Râmnicu Vac riticat sentința pentru următoarele motive:
1) Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Art.14 din Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, stabilește sursa alocării drepturilor salariale, respectiv sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru "cheltuieli de personal, burse și obiecte de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat".
Decizia repartizării sumelor respective din TVA de la bugetul de stat către instituții de învățământ preuniversitar cu titlul de cheltuieli de personal, aparține directorului direcției generale de finanțe publice județene.
2) Consiliul Local Râmnicu V sau Primăria Municipiului Râmnicu V sau Primarul nu au calitate de angajator al cadrelor didactice reclamante, astfel că nu au obligația legală de a asigura fondurile necesare salarizării acestora.
3) nr.OUG17/2006 se referă la negocieri între sindicatele din învățământ și Guvernul României, iar Acordul Guvern-Sindicate privește diferențe salariale în ansamblul lor, ori în speță s-a stabilit că salariata reclamantă a fost angajată pe post cu un număr de ore prestabilit ce nu suportă modificări de ore.
4) Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Legea nr-128/1997 prevede că "Personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Nu se regăsesc în lege referiri la plata suplimentară a acelora care nu au înțeles să beneficieze de acest drept.
Salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel că acesta nu poate face obiectul unei negocieri.
Analizând recursurile, se constată că sunt nefondate.
Primul motiv de recurs al pârâtului Ministerul Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului V, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și primul motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, ambele referitoare la calitatea procesuală pasivă a acestor doi recurenți pârâți, sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului Direcției -e a Finanțelor Publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că ambii recurenți-pârâți au atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere capătul al doilea de cerere al acțiunii dedusă judecății referitor la obligarea pârâților să plătească reclamantei titulară a dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, curtea, la fel ca și tribunalul, apreciază că atât Consiliul Județean V, cât și Direcția -ă a Finanțelor Publice V au calitate procesuală pasivă.
Ca atare nu are nici o relevanță că ei sunt terți față de raportul juridic de muncă analizat, considerentele pentru care le-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Al doilea motiv de recurs al Direcției -e a Finanțelor Publice, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă va fi respins ca neîntemeiat, constatându-se că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motivându-se respingerea excepției calității procesuale pasive a acestei recurente și obligarea acesteia la repartizarea sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea prealabilă a și a consiliului județean, așa cum s-a arătat și în primul motiv de recurs.
Al treilea motiv de recurs, vizând greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, în cauză fiind aplicabile disp.art.274 Cod procedură civilă, din moment ce această pârâtă a fost obligată, alături de ceilalți pârâți să plătească reclamantei drepturile salariale.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Consiliul Județean V, întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, privind greșita respingere a excepției de prescripție, este de asemenea nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamantei, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamantă de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanta nu a dovedit că a prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamantei, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinește cele două condiții și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanta este îndreptățită la plată suplimentară.
Față de aceste considerente, recursurile amintite vor fi respinse ca nefondate în baza art.312 Cod procedură civilă.
Cât privește recursul declarat de Primarul Municipiului Râmnicu V, se constată de asemenea că este nefondat.
S-a invocat faptul că, nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu există raporturi de muncă și obligații privind plata drepturilor salariale.
Obligația chematului în garanție nu este și nu poate fi aceea de a calcula și acorda diferențe de drepturi salariale pentru salariații față de care nu are calitate de angajator, obligația acestuia fiind aceea de a vira angajatorilor reclamantelor sumele de bani necesare achitării drepturilor bănești, în conformitate cu prevederile nr.OG17/2006.
În mod temeinic a fost respinsă excepția prescrierii în parte a dreptului la plata salariilor pentru 2001 - 2004, având în vedere negocierile dintre Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ care au recunoscut că se impune plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, adoptându-se în acest sens nr.OUG17/2006, aprobată prin Legea nr.216/2006.
Reclamanta a dovedit prestarea orelor în plus și vechimea de peste 25 ani, precum și gradul didactic I, încât este îndreptățită să beneficieze de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului.
Criticile sunt deci neîntemeiate.
Pentru considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.133 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V, str.-, nr.28, județul V, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția -ă a Finanțelor Publice a județului V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.133 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/30.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
