Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 333/R-CM
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții: INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V, str.-, nr.28, județul V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, cu sediul în Rm.V, str.-.-, nr.1, județul V, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B, str.G-ral, nr.28-30, sector 1 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței civile nr.134 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns:cj., pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V și cj., care răspunde pentru Uniunea Sindicatelor din Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune:, și, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.97/2008, eliberată de Baroul V, lipsă fiind reprezentanții recurenților Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Direcția Generală a Finanțelor Publice V și intimații-pârâți Grădinița H, Primăria Orașului H și Consiliul local al Orașului
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Consilier-juridic solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în motivare. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, solicită respingerea acestuia, având în vedere că are calitate procesuală. Cu privire la acelelalte recursuri declarate de către pârâți, pune concluzii de respingere a acestora, ca nefondate.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. F
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21 ianuarie 2008, Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele și interesul reclamanților, și, a chemat în judecată pe pârâții Grădinița H, Consiliul Local al orașului H, Primăria H, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T pentru ca pârâții Grădinița H, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului reclamanților, iar toți pârâții să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pe perioada octombrie 2001-până la zi, cu actualizarea sumelor până la data plății efective.
În motivarea acțiunii au susținut că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr.128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ specifice învățământului.
În acest sens au fost invocate dispozițiile art.3 alin.1 din Legea nr.128/1997, potrivit cărora personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, precum și dispozițiile art.5 alin.1 din aceeași lege, potrivit cărora funcțiile didactice sunt: în învățământul preșcolar - educator, institutor, iar în învățământul primar - învățător, institutor.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44 alin.3, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, nr.OG103/1998, Precizările Generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr.19388/14.11.1997, Ordinele Ministrului Educației și Cercetării nr.3343/11.03.2002, nr.4209/2004, nr.3541/2006.
Făcându-se referire la actele normative menționate s-a susținut că din prevederile acestora, îndeosebi din cele ale Legii nr.128/1997, rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
În condițiile în care legiuitorul nu a făcut nici un fel de distincție, referindu-se la "personalul didactic de predare și instruire practică din învățământul preuniversitar", o categorie în care sunt incluși și educatorii, învățătorii și institutorii din învățământul preșcolar și primar, potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nu se poate face nici o distincție, aplicându-se întregului personal didactic de predare și instruire practică.
S-a susținut că deși dispozițiile legale acordă și personalului didactic de predare și instruire practică ce îndeplinește funcția didactică de educator, învățător sau institutor în învățământul preșcolar sau primar dreptul de a beneficia de reducerea cu două ore a normei didactice, în practică, în mod netemeinic și nelegal acest drept a fost în permanență negat membrilor Uniunii Sindicatelor Învățământ V, ale căror interese le reprezintă aceasta.
S-a solicitat să se aibă în vedere faptul că în mod nejustificat, deși reclamanții au gradul didactic I și vechime în învățământ de peste 25 de ani au fost discriminați.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.134 din data de 22 februarie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației Cercetării și T și Inspectoratul Școlar al Județului V, precum și excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune și a prematurității cererii și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local H și Primăria H, respingând acțiunea față de aceștia.
A fost admisă în parte acțiunea și obligați pârâții Grădinița H, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, în raport de data îndeplinirii de către fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Consiliul Județean V să aloce și să repartizeze fondurile necesare plății.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Grădinița H, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T de a asigura reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune.
Pârâții împotriva cărora s-a admis acțiunea au fost obligați să plătească Uniunii Sindicatelor Învățământ V suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Ca să pronunțe această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâții Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar al Județului Vam otivat că nu se susține, pentru că în principiu există identitate între persoana celor chemați în judecată în această calitate și cei ce pot fi obligați în raportul juridic dedus judecății.
În ce privește pe pârâtul Consiliul Județean V s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - Legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alineatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Față de pretenția reclamanților în sensul obligării pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, anume două ore săptămânal față de norma didactică, a observat că acest pârât are calitate procesuală pasivă, întrucât în raport de dispozițiile legale evocate îi revine sarcina să-și exprime punctul de vedere, fiind consultat în legătură cu repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Tot astfel a apreciat că are calitate procesuală pasivă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, fiind obligată prin lege să emită o decizie în legătură cu repartizarea sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
În privința pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și Tar eținut că are calitate procesuală pasivă pe de o parte, întrucât a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, iar pe de altă parte pentru a plăti reclamanților contravaloarea muncii prestate în plus, iar potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, elaborează planurile de învățământ, astfel că modificarea acestora intră în atribuțiile sale.
Și în fine, potrivit art.2 din nr.OUG17/2006 diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora.
În această ordine de idei a reținut însă, că pârâții Consiliul Local H și Primăria H nu au calitate procesuală pasivă în considerarea dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 și nr.OUG17/2006, deoarece nu au nici un fel de atribuții în sensul pretențiilor formulate prin acțiunea introductivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți pentru perioada 2001 - 2004, a reținut că potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației, Cercetării și T, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din nr.OUG17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin nr.OUG17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Acțiunea care formează obiectul prezentei judecăți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 21 ianuarie 2008, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei a motivat că reclamanții ocupă funcțiile didactice de educatori în unitatea de învățământ pârâtă și că, față de specificul activității lor, norma didactică a acestora nu se poate stabili pe ore, deoarece planurile de învățământ în ceea ce îi privește pe aceștia vizează o pregătire globală a preșcolarilor ori elevilor, iar structura organizatorică după care funcționează este după un număr fix de ore (în cazul grădinițelor) sau după o metodologie didactică specifică învățământului primar stabilite prin național din învățământul preuniversitar.
În aceste condiții nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor, deoarece activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată, în sensul, pe de o parte al predării cunoștințelor, iar pe de altă parte al fixării celor predate, care nu pot fi realizate decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr.128/1997.
Așa fiind, a reținut că nu se impune obligarea pârâților angajatori să asigure reclamanților reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, însă acestora le revine obligația de a le plăti drepturile salariale neacordate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - Legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
De asemenea, conform dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997, tribunalul a reținut că acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
În consecință, a considerat că se impune obligarea pârâților la plata drepturilor salariale evocate în condițiile prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
Pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Ministerul Educației Cercetării și T și Direcția Generală a Finanțelor Publice V au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vas usținut în primul rând că instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-o, iar în al doilea rând că hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente pentru că reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Consiliul Județean Vas usținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă), întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților pentru a-l obliga alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context a susținut că, consiliul județean este numai consultant în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
Totodată a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă), neprimind punctul său de vedere referitor la prescripția dreptului la acțiune și reținând greșit recunoașterea debitorului cu privire la plata drepturilor salariale revendicate și întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și nr.OUG17/2006.
De asemenea a mai susținut că deși a respins cererea reclamanților pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal a obligat pârâții la plata drepturilor salariale ce decurg din reducerea acesteia, soluție care este ilogică.
Din acest punct de vedere a apreciat că s-a adăugat la lege pentru că art.145 din Legea nr.128/1997 nu face referiri la plata suplimentară a celor aflați în această situație, iar instanța nu a lămurit nici care este norma didactică a fiecărui reclamant.
Aceste critici au fost întemeiate pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, nereținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art.1 din Legea nr.486/2006, are obligația de a stabili volumul veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2006, ori în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, nefiind incidente disp.art.14 alin.4 din acest act normativ, pe care instanța le-a aplicat greșit.
Tot astfel nu sunt incidente nici disp.art.2 din nr.OUG17/2006 care se referă la diferențe de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pentru că reclamanții nu aveau asemenea hotărâri la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nici nu prevede obligația sa de a efectua aceste plăți, ci a Ministerului Educației Cercetării și
Toate recursurile sunt nefondate, după cum urmează:
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune atât de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, cât și de pârâtul Consiliul Județean V, este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 21 ianuarie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Critica pe fond formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la acordarea drepturilor salariale restante reclamanților în cel de-al doilea motiv de recurs al acestuia, este nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Și în fine, este nefondată și critica ce apare în cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, pentru că instanța a reținut că-i revine sarcina de a-și exprima punctul de vedere, fiind consultat în legătură cu repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Prin urmare, asigurarea finanțării și a plății efective a drepturilor salariale reclamanților implică mai multe instituții, între care și consiliul județean care alături de ceilalți pârâți are calitate procesuală pasivă.
Recursul declarat de acest pârât este nefondat și prin prisma verificării sentinței potrivit art.3041Cod procedură civilă așa cum a solicitat, pentru că în pofida aprecierii sale este cât se poate de logic ca reclamanții care au prestat muncă peste norma didactică legală să primească echivalentul salarial al acesteia.
Tot astfel este legal ca orice prestație să fie retribuită, dispozițiile art.154 din Codul muncii fiind imperative în acest sens pentru că altfel beneficiarul prestației s-ar fi îmbogățit fără justă cauză.
Prin urmare, prin soluția adoptată instanța nu a adăugat la lege, iar susținerea că nu a lămurit norma didactică a diferitelor categorii de personal didactic este în afara obiectului cu care a fost investită și nici nu este atributul instanței.
Referitor la recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, acesta este nefondat, instanța reținând corect că are calitate procesuală pasivă, revenindu-i obligația de a emite decizie cu privire la repartizarea sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
Așadar este indiferent că este un terț față de raportul juridic de muncă analizat și că art.2 din nr.OUG17/2006 se referă la diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, susținerile sale în recurs neavând nici o legătură cu motivarea instanței de fond.
Tot astfel este nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T care are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel de a plătit contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
În concluzie, în raport de considerentele prezentate, rezultă că toate recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse, iar în baza art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâții să plătească către Uniunea Sindicatelor din Învățământ suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETARII ȘI B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr.134 din data de 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Obligă pe recurenții-pârâți să plătească către Uniunea Sindicatelor din Învățământ suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/22.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
