Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 350/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 350/R-CM
Ședința publică din 23 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.178 din 27 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, pentru recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, în baza delegației de reprezentare juridică și consilier pentru intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean V, în baza delegației de reprezentare juridică, lipsă fiind intimatele-reclamante, intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII -, Școala cu clasele I-VIII, Ministerul Educației, Cercetării și T și intimații-chemați în garanței Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Primarul Comunei, Primarul Comunei și Primarul Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apărătorul intimatelor-reclamante, avocat a depus, prin serviciul registratură, note de ședință, împuternicirea avocațială și chitanța onorariu avocat.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât având cuvântul susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui.
În replică, reprezentantul intimatului-chemat în garanței, pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței tribunalului ca legală și temeinică, arătând că în mod corect instanța de fond a respins cererea recurentului-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, de chemare în garanție a instituției pe care o reprezintă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 ianuarie 2008, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Școala cu cls.I-VIII, Școala cu cls.I-VIII -, Școala cu cls.I-VIII, Inspectoratul Școlar al Județului și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data încetării activității (15.06.2004) - în total 198 ore, sumă actualizată în funcție de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că au fost angajate ca învățător titular și educator, la Școala cu cls. I-VIII, Școala cu cls. I- VIII -, Școala cu cls. I- VIII, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic Norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42-47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic.
Astfel, conform art.45 alin.l din acest act normativ, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege. Potrivit pct.4, cap.II anexa 2 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului Personalului Didactic emise de sub nr.19388/14.11.1997, pentru diferența de 2 ore săptămânal trebuiau să fie salarizate la plata cu ora, nefăcând parte din categoria personalului didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997 pentru care nu se acordă reducere.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantelor și în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
De asemenea, arată că acest pârât nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform disp. art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În temeiul dispozițiilor art.115 cod procedură civilă a formulat întâmpinare și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescriu în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate", text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă, cel puțin pentru perioada octombrie 2001 - iunie 2004.
Prin sentința civilă nr.178 din data de 27 februarie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației și Cercetării și a Inspectoratul Școlar Județean V, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Inspectoratul Școlar Județean
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V împotriva chemaților în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, Primarul Comunei, Primarul Comunei și Primarul Comunei.
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar al Județului V, Școala cu cls.I-VIII, Școala cu cls.I-VIII - și Școala cu cls.I-VIII, la plata către reclamante a drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea a câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 și până la data încetării activității, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Aceiași pârâți au fost obligați la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției drepturilor, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V, s-a reținut că nu este întemeiată, deoarece prin Acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
Acest acord a fost legiferat, emițându-se OUG nr.17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului și art.1 din OUG nr.17/2006.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, s-a reținut că este tot neîntemeiată, întrucât potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acest minister, cum, de altfel se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implicând prezența acestui pârât în cauză și ca atare se justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de Inspectoratul Școlar Județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, republicată și art.44 din Legea nr.128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V, tribunalul a constatat că potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de Inspectorul Școlar Județean. Așadar, personalul didactic are încheiat contract individual de muncă cu Inspectoratul Școlar Județean V și în reducerea normei didactice, respectiv plata separată a celor două ore prestate suplimentar, nu sunt implicate instituțiile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, Consiliul Județean V și Primarul comunei. Ca atare, acești terți chemați în garanție nu au calitate procesuală pasivă de a sta în proces.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999, norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997.
Prevederile art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997, respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamantele care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art.51 pct. 8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 lit.c din același act normativ.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vad eclarat recurs împotriva acestei sentințe susținând că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
Pentru aceleași motive, nelegal a fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
Instanța de fond a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-o, reținând greșit întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și nr.OUG17/2006.
Pe fondul cauzei s-a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente pentru că reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Recursul este nefondat.
Pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamantelor cadre didactice și tot astfel de a plătit contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamantelor introdusă la data de 7 ianuarie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, în mod corect a fost respinsă de către tribunal, întrucât potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de Inspectorul Școlar Județean. Așadar, personalul didactic are încheiat contract individual de muncă cu Inspectoratul Școlar Județean V și în reducerea normei didactice, respectiv plata separată a celor două ore prestate suplimentar, nu sunt implicate alte instituții.
Critica pe fond formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la acordarea drepturilor salariale neacordate reclamantelor, este nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamante de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamantele nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamantelor, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Recursul declarat de acest pârât este nefondat și prin prisma verificării sentinței potrivit art.3041Cod procedură civilă așa cum a solicitat, pentru că în pofida aprecierii sale este cât se poate de logic ca reclamantele care au prestat muncă peste norma didactică legală să primească echivalentul salarial al acesteia.
Tot astfel este legal ca orice prestație să fie retribuită, dispozițiile art.154 din Codul muncii fiind imperative în acest sens pentru că altfel beneficiarul prestației s-ar fi îmbogățit fără justă cauză.
În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, împotriva sentinței civile nr.178 din data de 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/30.04.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
