Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 351/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 351/R-CM
Ședința publică din 23 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.62 din4 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurenții-pârâți, intimata-reclamantă și intimatul-pârât Tribunalul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenții-pârâți au solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, Secția civilă - conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 3568/90/4.09.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați primii doi pârâți la plata actualizată a sporului de stres în procent de 50%, spor prevăzut de dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01 iulie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare nr.OG 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996, iar cel de-al treilea pârât să fie obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății sporului care formează obiectul judecății.
În motivarea acțiunii s-a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul lunar brut.
Ulterior, prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, însă, pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/1996 care au fost abrogate abia prin intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță care reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, acesta fiind motivul pentru care acțiunea a fost formulată pentru plata sporului până în luna februarie 2007.
S-a susținut prin motivele acțiunii că la data stabilirii drepturilor bănești în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezultă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții care sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Reclamanta a susținut că aceste condiții nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepțiile privind lipsa calității sale procesuale pasive și cea a prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01 iulie - 01 septembrie 2004, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii ca nefiind întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că între el și reclamantă nu există raporturi de muncă în baza cărora să poată fi ținută obligat în realizarea pretențiilor deduse judecății.
Sub aspectul excepției prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004, pârâtul a invocat dispozițiile Decretului nr. 167/1958 în sensul că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de lege este depășit pentru perioada menționată, față de data introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei s-au formulat apărări în sensul că sporul de stres în cuantum de 50% reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în anul 2000 prin nr.OG 83/2000, mai mult decât atât, prin dispozițiile art. 2 din OG nr. 83/2000 precizându-se că prevederile acestei ordonanțe se aplică în limita bugetelor aprobate Ministerului Justiției, Ministerului Public, Curții Supreme de Justiție, Curții de Conturi, după suplimentarea lor corespunzătoare, iar din coroborarea acestor dispoziții cu dispozițiile art. 1 din același act normativ și cu prevederile OG nr. 24/2000 rezultă fără echivoc faptul că ordonatorul principal de credite al reclamantei nu a prevăzut acordarea acestor sporuri de stres calculate la salariul de bază, deoarece nu au fost fonduri bugetare alocate în acest sens.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând următoarele apărări:
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 care prevedeau acordarea unui spor de 50% din salariul de bază brut lunar magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, au fost abrogate prin OG nr. 83/2000.
În ceea ce privește dispozițiile OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, invocate de reclamantă, pârâtul a susținut că acestea nu au incidență în cauză de vreme ce dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate expres și total încă din anul 2000 prin OG 83/2000.
Mai mult, adoptarea OG 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu prevederile Legii nr. 154/1998.
S-a susținut, de asemenea, că prevederile nr.OG 83/2000 față de reglementările Legii nr. 50/1996 a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, cât și coeficientul de multiplicare. În aceste condiții ar însemna să se realizeze o dublă acordare a sporului de 50%, ceea ce nu poate fi admis.
S-au invocat în susținerea apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției hotărâri judecătorești prin care au fost respinse pretenții similare formulate în alte cauze.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus pe parcursul procesului note de ședință prin care a invocat și excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, susținând că instanța nu poate să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat sau, dimpotrivă, este în vigoare fără să săvârșească acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituită în stat decât cea judecătorească.
În acest sens a susținut că legiferarea aparține Parlamentului României care adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare, instanța neavând competență în acest sens.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, Ministerul Justiției a susținut că pronunțarea unei hotărâri în cauză în sensul dorit de reclamantă este susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, întrucât acordarea unui drept care nu este prevăzut de lege echivalează cu o imixtiune vădită în activitatea puterii legislative și cu o înfrângere a principiului separației puterilor în stat, astfel cum acesta e consacrat prin art. 1 din Constituția României.
Pârâtul Tribunalul Vâlcea nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse copii de pe următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1474/08.08.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, carnetul de muncă al reclamantei, adresa nr. 36/14.01.2008 a Tribunalului Vâlcea.
Prin sentința nr.62/4.02.2008, au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și a fost admisă excepția privind prescripția parțială a dreptului material la acțiune, pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație până la data executării efective și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății la care au fost obligați ceilalți doi pârâți.
A fost respinsă acțiunea pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004 ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Pentru a se pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii.
Față de aceste dispoziții legale s-au luat cu prioritate în examinare excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și privind prescripția parțială a dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei calități procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că acest pârât a fost chemat în judecată pentru alocarea fondurilor necesare efectuării plăților solicitate prin acțiune și nu pentru plata către reclamantă a drepturilor bănești care formează obiectul judecății. Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de sat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Tribunalul a reținut că excepția nu se verifică, motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Astfel fiind, Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de atribuțiile care îi sunt conferite prin dispozițiile legii, în sensul elaborării proiectelor de legi bugetare, precum și în sensul efectuării rectificărilor bugetare în care se prevăd fondurile bănești și destinațiile exprese ale acestora, Ministerul Economiei și Finanțelor, chemat pentru alocarea fondurilor necesare efectuării plăților solicitate prin acțiune, are calitate procesuală pasivă, împrejurare față de care a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestui minister.
Cât privește excepția referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, tribunalul a reținut că susținerea formulată în sensul că eventuala admitere a acțiunii ar reprezenta o încălcare de către instanță a principiului depășirii atribuțiilor puterii judecătorești nu este întemeiată deoarece în acțiunea formulată nu s-a solicitat ca prin hotărârea care s-a pronunțat să se acorde drepturi bănești nereglementate legal, ci, dimpotrivă, s-a cerut să se dea eficiență unor norme legale prin interpretarea unor dispoziții succesive ale actelor normative.
Astfel fiind, tribunalul nu a fost învestit decât pentru examinarea unor pretenții a căror acordare s-a cerut în temeiul unor dispoziții legale.
Față de aceste considerente nu se verifică nici excepția referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești în cauză, considerente față de care a fost respinsă și această excepție.
Sub aspectul excepției privind prescripția parțială a dreptului material la acțiune pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 7 din Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul material la acțiune se prescrie dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Pentru perioada în raport de care s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune, dreptul la acțiune s-a născut, având în vedere natura drepturilor salariale cerute, la sfârșitul fiecăreia din lunile pentru care s-au formulat pretenții.
În raport de data introducerii acțiunii, respectiv 4 septembrie 2007, termenul general de prescripție de 3 ani era împlinit pentru perioada 1 iulie - 1 septembrie 2004, situație față de care s-a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune, excepție absolută, de fond, în raport de care s-a respins acțiunea pentru perioada menționată, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel cum a rezultat din înscrisul depus la fila 43 dosarului reclamanta îndeplinește funcția de grefier la Judecătoria Drăgășani din data de 01.02.1993, având, așadar, calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței respective.
Prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a prevăzut că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrați, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin dispozițiile art. 42 din OG nr. 83/2000 textul de lege menționat a fost abrogat.
Abrogarea respectivă nu poate produce efecte juridice având în vedere faptul că ordonanța, ca act normativ, are un nivel inferior legii, astfel încât nu se poate accepta ca un drept stipulat printr-o lege - act normativ superior - să fie înlăturat printr-o reglementare cuprinsă într-o ordonanță inferioară legii din punctul de vedere al elaborării actelor normative.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii în stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art. 114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Insă, potrivit art. 72 pct.3 lit. h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art. VI din OG nr. 9/1997 și modificată prin OG nr. 56/1997, OUG nr. 75/1997 și Legea nr. 154/1998: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. 1 pct.41 din OG nr. 83/2003. Totodată, prin art. 50 alin.2 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, OUG nr.177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit. a din OUG nr. 27/2007.
Susținerea reclamantei că în acest mod dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG 83/2000, este întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică,
Potrivit art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că există conflict între art. 1 pct.42 din OG nr. 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Astfel fiind, s-a admis în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație până la data executării efectivei.
Actualizarea cu indicele de inflație se impune deoarece valoarea economică, respectiv puterea de cumpărare a leului, a scăzut în timp, iar sumele de bani care ar fi trebuit să fie încasate de către reclamantă succesiv, lunar, pe toată perioada pentru care s-a admis acțiunea nu mai au la acest moment aceeași putere de cumpărare cu cea de la data când sumele se datorau.
Pentru considerentele mai sus expuse, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății la care vor fi obligați ceilalți doi pârâți în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se susține că hotărârea de la fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, nstanța de fond a încălcat atribuțiile puterii judecătorești prin faptul că a aplicat un text de lege abrogat, respectiv art.47 din Legea nr.50/1996 care a fost abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000. Abrogarea acestui text de lege reprezintă o problemă de legiferare, ca atare numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Arată recurentul că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin nr.OG83/2000, respectiv prin art.I pct.42 și că este greșită concluzia primei instanțe în sensul că s-au încălcat prevederile constituționale atunci când a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, precum și art.3041Cod pr.civilă, se critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În primul motiv de recurs e invocă excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, iar prin decizia nr.21/10.03.2008, s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
În motivul doi de recurs se susține că acest recurent nu are calitate procesuală pasivă, iar instanța de fond a respins această excepție pe care nu a motivat-o și nu a indicat temeiul de drept, în baza căruia acest recurent a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sporului de stres.
Se susține că între recurent și reclamantă nu există raporturi de muncă care să justifice calitatea procesuală pasivă a acestuia, opinie împărtășită de către unele instanțe.
În altă ordine de idei se susține că este prematură chemarea în judecată a acestui recurent, față de aspectul că, ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamantă, conform legii bugetului de stat.
Curtea analizând cele două recursuri prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente:
Cât privește recursul declarat de către Ministerul Justiției se constată că Tribunalul Argeș nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să interpreteze dispozițiile legale aplicabile în cauză, fără a intra în domeniul puterii legislative.
Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Pe de altă parte, se observă că Legea nr.50/1996, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, aspect ce contravine Constituției.
Astfel, potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art.114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
De asemenea, potrivit art.72 pct.3 lit.h și 1 din Constituție, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și regimul general privind raporturile de muncă trebuie reglementate printr-o lege organică și, întrucât un element esențial al raporturilor de muncă îl reprezintă tocmai salariul, rezultă că Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este o lege organică.
În concluzie, indiferent de finalitatea pe care a avut-o nr.OG83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată în dosar nr.5/2008, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Economiei li Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor V se constată că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente.
În primul rând se constată că motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă, nu a fost dezvoltat, urmând a fi respins, deoarece nu s-a făcut dovada că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Va fi respinsă ca nefondat și motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, constatându-se că sentința de la fond nu este lipsită de temei legal, ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Primul motiv de recurs, referitor la excepția lipsei de interes, va fi respins ca neîntemeiat, constatându-se că această excepție a fost invocată pentru prima dată în recurs. Pe de altă parte se constată că decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se statuează că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, a fost pronunțată la data de 10.03.2008, după data introducerii acțiunii și pronunțării sentinței recurate, încât reclamanta avea interes în promovarea acțiunii de față, la data introducerii acțiunii.
Al doilea motiv de recurs, vizând greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
Astfel, conform art.19 din Legea nr.500/2002, atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare etc. ceea ce înseamnă că în acțiunea prin care se solicită obligarea sa la alocarea fondurilor bănești necesare plății acestor drepturi, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Va fi respinsă ca inadmisibilă, critica referitoare la excepția prematurității formulării acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta fiind formulată pentru prima dată în recurs.
Pentru considerentele arătate, ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse, în temeiul art.291 Codul muncii coroborat cu art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.62 din4 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.2/19.05.2008.
Jud.fond;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
