Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 37/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 37/D/2008 | |
Ședința publică 30 septembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos Carmen | - - - |
ASISTENȚI JUDICIARI | - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. (fila 3 din dosarul tribunalului).
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta -, împotriva pârâților: TRIBUNALUL CLUJ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca în urma probatoriului administrat în cauză, prin sentința civilă ce se va pronunța, să se constate că eclamanta, în calitate de personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Cluj -N, în perioada 08 mai 2006 - 31 octombrie 2006, fost îndreptățită la plata unui spor de risc și solicitare neuropsihica în procent de 50% calculat la salarul de bază brut lunar și să se dispună obligarea pârâților din rândul 1- 3 la calcularea și la plata sumei ce i se cuvine ca urmare a acordării acestui spor, începând cu data de 08 mai 2006 și pana la data de 31 octombrie 2006; să se actualizeze suma datorată în raport cu indicele de inflație de la data plății efective și să se oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat sa aloce sumele necesare pentru efectuarea acestei plați.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că în perioada 08 mai 2006 - 31 octombrie 2006, lucrat ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Cluj -N, ulterior fiind transferată la Judecătoria Zalău, unde își desfășoară în prezent activitatea.
Deși personalul auxiliar din cadrul Judecătoriei Cluj -N a formulat acțiune privind acordarea acelorași drepturi solicitate de reclamantă, au omis să o includă în aceasta. Ca urmare, a formulat prezenta acțiune.
Potrivit art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de munca al femeilor și al tinerilor, repaus săptămânal, prestarea muncii în condiții speciale și deosebite precum și alte situații specifice. În art. 53 din Constituția României se arată exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz pentru apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, prevenirea consecințelor unor calamități naturale al unui dezastru ori al unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesara într-o societate democrată.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salarul de bază brut lunar ".
Ulterior prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177 /2002.
S-a ajuns la această concluzie, dat fiind faptul că în timp ce nr.OUG 177/2002 prevedea expres în art. 550 că se abrogă și Legea 50/1996, în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, reclamanta apreciază că dreptul prevăzut de Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care-l reglementează și pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezida din condițiile în care persoanele își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de aceasta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții, după opinia sa nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos, uneori contradictoriu și într-o permanenta schimbare și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
La cele mai sus, se mai adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul lor de petiționare, au formulat împotriva personalului auxiliar de specialitate diferite sesizări, reclamații și plângeri, total nejustificate, ce au drept consecință, creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului acestora, presiune ce se resimte din plin și din partea mas-media.
Așadar, dacă în anul 1996, Statul R și instituțiile acestuia au apreciat și recompensat munca personalului auxiliar din cadrul instanțelor de judecată și în concordanță cu riscul suprasolicitării neuropsihică, acordând un spor de 50% din salarul de bază lunar, nu există nici un argument legal care să sesizeze acest drept, după anul 2003 și în prezent.
Reclamanta consideră că acțiunea sa este pe deplin întemeiată și pentru considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi apreciat că nu a existat în toți acești, pentru care exercițiul lui a fost doar înlăturat temporar. Altfel s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută sa fie vidat substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularul drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicat să le exercite în perioada prevăzută de lege.
Aceste argumente au fost reținute de către însăși Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. XXIII din 12.12.2005, cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii într-o chestiune similară.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a arătat că, potrivit art. l din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectivă.
Prin urmare, pentru realizarea drepturilor privind sporul în discuție, este necesară includerea sumei datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției pe anul 2008, ordonatorul principal de credite având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, să dispună toate masurile necesare, inclusiv virarea de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditului necesar pentru efectuarea plății sumei stabilite prin titlul executoriu.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat
excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport juridic care să permită acestora formularea unor pretenții în mod direct față de acesta.
În al doilea rând, s-a invocat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la virarea fondurilor solicitate, în lipsa aprobării rectificării bugetului conform unei eventuale propuneri a Ministerului Justiției, o astfel de cerere a reclamantei fiind inadmisibilă.
Obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata chiar în lipsa aprobării rectificării bugetului echivalează cu obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata din bugetul său propriu ( și nu din bugetul de stat ) a sumelor solicitate unei persoane care nu se află în raporturi de muncă cu aceasta, încălcându-se astfel regulile imperative stabilite de art. 14 din Legea nr. 500/2002.
În ce privește elaborarea și adoptarea legilor de rectificare anuale, aceasta este reglementată de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și care presupune, conform art. 15 alin. 1, întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage majoritatea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii având obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru creșterea cheltuielilor.
De asemenea, inițiatorul ( Ministerul Justiției ) trebuie să elaboreze fișa financiară care însoțește expunerea motivelor pentru care solicită majoritatea cheltuielilor aprobate prin buget.
Situația este aceeași și în ce privește legile bugetare anuale, potrivit art. 34 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite având obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei și Finanțelor propunerile pentru proiectul de bugete și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
În ce privește aprobarea legilor bugetare anuale și a celor de rectificare, aceasta nu cade în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului. Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Analizând prioritar conform art. 137 alin.(1) Cod procedură civilă excepția invocată, Curtea de Apel reține următoarele:
Art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
În consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor se va respinge.
Examinând fondul cauzei, Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta a avut în perioada 08.05.2006-31.10.2006 funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Cluj -
Prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art.329 alin.3 pr.civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că apărările pârâților referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii.
Drept urmare, se va admite acțiunea reclamantei și în consecință, se vor obligă în solidar pârâții TRIBUNALUL CLUJ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției la plata în favoarea reclamantei a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 8 mai 2006 - 31 octombrie 2006.
Aceste sume urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, deoarece Curtea reține că regula consacrată de art. 1088 alin.1 Cod Civil, aplicabilă în principiu obligațiilor contractuale, suferă numeroase excepții, reglementate expres prin art.1088 alin. (1) sau deduse din convenția părților. Cum răspunderea juridică ce revine pârâților pentru prejudiciul produs este însă integrală, dacă prejudiciul nu este acoperit de dobânda legală, care reprezintă fructe civile, echivalent al lipsei de folosință al sumelor în discuție, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune cauzate prin conduita sa. De aceea, aplicând principiul reparației integrale a prejudiciului, Curtea apreciază că dobânda legală nu acoperă prejudiciul și, în consecință, va proceda la evaluarea judiciară a acestuia, acoperind în întregime atât pierderea suferită de reclamanți (damnum emergens) cât și beneficiul de care aceștia au fost lipsiți (lucrum cessans).
Pentru considerentele expuse la examinarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține că acest pârât are obligația de a aloca fondurile necesare plății acestor drepturi salariale, urmând a fi obligat ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CLUJ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
Obligă în solidar pârâții TRIBUNALUL CLUJ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției la plata în favoarea reclamantei a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 8 mai 2006 - 31 octombrie 2006, în sumă actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
ASISTENȚI JUDICIARI,
- -
GREFIER,
TARȚA
RED. /DACT.
7 EX./28.10.2008.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Marta Carmen Vitos Carmen
