Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 376/R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Laura Dima vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 6 din 07.01.2008, pronunțată în dosarul Tribunalului Sălaj cu nr-, privind și pe intimații, -, și, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs formulate, recurenții au solicitat judecarea acestora și în lipsă, conform art. 242.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 6/07.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL SĂLAJ în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamanților, și, formulată împotriva pârâților TRIBUNALUL SĂLAJ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, primii trei pârâți au fost obligați, în solidar, să le plătească reclamanților sumele actualizate în funcție de rata inflației reprezentând spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculate la salariul de baza brut lunar, pentru perioada 08.10.2004 și până la zi, astfel: suma de 88.244 lei, suma de 85.514 lei, suma de 51.772 lei, suma de 66.787, suma de 73.713 lei, suma de 72.889 lei, suma de 85.588 lei, suma de 35.764 lei și suma de 40.890 lei; au fost obligați pârâții să acorde lunar sporul de risc și solicitare neuropsihică în continuare; a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care alocă fondurile necesare plății acestor drepturi către pârâtul Ministerul Justiției.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50 % pentru risc și solicitare neuropsihică, instanța apreciază că litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, deoarece ne aflăm în prezența unui raport de muncă tipic, un raport juridic de natură contractuală care implică actul de voință al părților, chiar dacă între părți nu se încheie efectiv un contract individual de muncă în formă scrisă.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. c din Codul d e procedură civilă, tribunalul judecă conflictele de muncă, iar potrivit art. 284 pct.1 din Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, astfel instanța a respins excepția necompetenței materiale și s-a învestit cu soluționarea cauzei.
Acțiunea reclamanților nu vizează modul de stabilire a drepturilor salariale în sensul art. 36 alin.1 din nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, ci se referă la neacordarea unor drepturi legale, a unor drepturi stabilite de legiuitor, ceea ce ține de modul de executare a raporturilor de muncă.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.1 pct.42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres, însă prin aceasta au fost încălcate normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, precum și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituția României, ordonanțele guvernului se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul României a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr. 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996, în pofida faptului că potrivit dispozițiilor art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii au fost abrogate și unele dispoziții ale acesteia.
Acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de către reclamanți este un drept de creanță, constituind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun în mod nelegal și nedrept, această lipsire de proprietate putându-se face doar pentru o cauză de utilitate publică, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile om ului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Instanța reține că există conflict între art.1 pct. 47 din nr.OG 83/2000, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, și art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, urmând a fi aplicat în cauză ultimul text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală, iar în plus rațiunea acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să pună la dispoziție fondurile necesare plății acestor drepturi bănești către reclamanți, deoarece în sarcina sa cade adoptarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară.
Față de cele ce preced, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea reclamanților, obligând primii trei pârâți, în solidar, să le plătească reclamanților sumele reprezentând spor de stres în procent de 50 % din indemnizația brută de încadrare, sume reactualizate în funcția de rata inflației, precum și să oblige Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Justiției.
În motivele de recurs sentința a fost criticată întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9. proc. civ. afirmându-se, în esență, că acordarea în favoarea reclamanților a sporului de suprasolicitare neuropsihică este nelegală, întrucât dispozițiile care o prevedeau, respectiv art. 47 din Legea nr. 50/1996, au fost abrogate expres prin art. 1 pct. 52 din OUG nr. 83/2000.
După pronunțarea sentinței și după motivarea recursurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008, admițând recursul în interesul legii, a statuat următoarele:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor <LLNK 11996 50 11 202 47 29>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin <LLNK 12001 334 10 201 0 18>Legea nr. 334/2001".
Pretențiile deduse judecății, vizând tocmai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, se constată că interpretarea dată de prima instanță acestor dispoziții este conformă cu cele statuate prin decizia în interesul legii.
Decizia Înaltei Curți fiind obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din proc. civ. nu este prezent motivul de nelegalitate invocat în cele trei recursuri.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile nefiind fondate, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 6 din 07.01.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./18.03.2009
Jud.fond: /
/
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Laura Dima
