Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 377/R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Laura Dima vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței civile nr. 92/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați, și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cons. jur., lipsă fiind reclamanții, reprezentanții pârâților recurenți și ai pârâților intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și o copie a adresei nr. 198/C/2009 emisă de Ministerul Public - Parchetul ÎCCJ.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită amânarea cauzei, conform adresei emisă depuse la dosar, pentru o perioadă de 45 zile după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 104/20.01.2009, pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. 2301 D/2008, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că art. I și II din OUG75/2008 sunt neconstituționale.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.92/21 ianuarie 2008, Tribunalul Sălaja respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, excepție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea reclamanților, formulată împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pârâți de rândul 1,2 și 3 fiind obligați să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile lor și cele ale procurorilor DNA și DIICOT actualizate în funcție de rata inflației la data executării, precum și în continuare.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut - în esență - următoarele:
Reclamanții fac parte din categoria personalului din justiție, raporturile lor juridice de muncă fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acel cod. Salarizarea reclamanților - procurori - este reglementată de OUG27/2006.
Conform art.11 alin.1 din OUG27/2006 și art.II din Legea 45/2007, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite pentru aceștia, prin alte acte normative.
Rezultă din modul de stabilire a salarizării pentru procurorii din cadrul celor două Direcții mai sus arătate că legiuitorul nu a ținut seama de principiile ce stau la baza salarizării reglementate prin OUG27/2006, respectiv, nivelul instanței (parchetului) și vechimea în funcție, fiind instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare un dublu sistem, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lângă, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, procurorii de la DNA și DIICOT beneficiind de o salarizare privilegiată.
În consecință, restul personalului salarizat potrivit OUG27/2006 este discriminat.
S-a reținut, de asemenea că, a statuat prin Decizia nr.VI/2007 -obligatorie conform art.329 alin.3 proc.civ. că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coleziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial".
În raport de considerentele avute în vedere prin Decizia VI/2007 pronunțată de, tribunalul a reținut că, magistrații, indiferent de activitatea concretă desfășurată, au obligația să înfăptuiască justiția, să-și îmbunătățească performanțele profesionale. În acest context, prevederile OUG27/2006 prin care procurorilor din cadrul DNA și DIICOT li s-au stabilit indici de multiplicare superiori față de ceilalți magistrați au un caracter discriminatoriu și nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim.
Fiind încălcat dreptul la egalitate de tratament privind salarizarea, în sensul art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale și art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituția României, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Parchetul de pe lângă criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaja solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, întrucât nu poate fi reținută situația de discriminare invocată de către reclamanți iar pe de altă parte, salarizarea diferențiată are un scop legitim, respectiv combaterea criminalității organizate.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. Sas olicitat respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, între reclamanți și această instituție neexistând nici un raport juridic direct.
Pe de altă parte, competența este reglementată prin Legea 500/2002 care nu prevede că acest minister dispune cu privire la alocările bugetare iar OG22/2002, dispune cu privire la obligația ordonatorilor principali de credite de a lua toate măsurile necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
S-a mai arătat cu privire la fondul cauzei că sistemul de salarizare este stabilit de legiuitor, persoanele nemulțumite în legătură cu modul de stabilire a salariului având posibilitatea contestării conform art.36 din OUG27/2006. Or reclamanții nu au făcut dovada contestării modului în care le-a fost stabilit salariul, care, oricum este diferit de cel ce revine altor categorii de bugetari.
Parchetul de pe lângă a solicitat, de asemenea, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, s-a arătat în esență, că, reclamanții nu au contestat, în baza art.36 din OUG27/29 martie 2006 modul în care le-au fost stabilite drepturile, o asemenea contestație fiind de competența Curții de Apel București, Tribunalul Sălaj neavând competența soluționării litigiului.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că, în fapt reclamanții nu pot invoca discriminarea, în sensul art.2 alin.2 din OG137/2000, nefiind date condițiile specificate de acel articol.
S-a mai arătat că, sentința este greșită și în ceea ce privește actualizarea cu rata inflației a despăgubirilor stabilite, întrucât plata drepturilor salariale este înscrisă în legea anuală a bugetului acordarea ulterioară a sumelor cu titlu de drepturi salariale, majorate cu rata inflației nefiind justificate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate. Neavând o asemenea alocare bugetară, Ministerul Public este în situația de a fi obligată realizarea unei obligații imposibile.
Recursurile vor fi admise, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, parchetul de pe lângă și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost obligați să plătească reclamanților sumele ce reprezintă drepturi bănești, aferente diferențelor salariale dintre indemnizațiile lor și cele ale procurorilor DNA și DIICOT, actualizate cu rata inflației.
Sumele stabilite de către instanță au fost calculate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și reprezintădespăgubiriaferente perioadei 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație (58).
Având în vedere faptul că, prin stabilirea diferențiată a salarizării anumitor categorii de procurori, reclamanții (care fac parte din cei încadrați la DNA și DIICOT) au fost discriminați, corect prima instanță - pentru argumentele pe larg expuse și a căror reiterare nu se impune - a obligat pe pârâți la plata unor despăgubiri.
Este adevărat ca prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative (.1325/4 dec.2008) însă dispozițiile acestei decizii nu sunt incidente în cauză.
Aceasta întrucât reclamanții cu totul temeinic au invocat discriminarea la care au fost supușide legiuitor prin dispozițiile aceluiași act normativ,stabilind nivel diferențiat de salarizare în raport de locul de muncă pe care îl ocupă un magistrat, criteriu de diferențiere insuficient și neobiectiv pentru a se putea reține un scop legitim, așa cum se susține de către recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a pronunțat -cu putere de principiu, prin Decizia nr.VI/15 ianuarie 2007 pronunțată în interesul legii că "distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilăfiind astfel discriminatorieîn sensul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art.14 din ".
Fiind discriminați, reclamanții au drept la întregirea veniturilor lor salariale, pârâții putând fi trași la răspundere pentru tratament discriminatoriu. Dreptul reclamanților la despăgubiri poate fi însă stabilit numai cu privire la diferența salarială de careau fost lipsiți prin salarizarea discriminatorie și nu pentru viitor,așa cum greșit a apreciat prima instanță, criticile sub acest aspect fiind întemeiate.
Cât privește criticile referitoare la lipsa de competență a Tribunalului Sălaj în raport de dispozițiile art.36 din OUG27/2006, acestea nu sunt întemeiate, având în vedere obiectul cauzei - de despăgubiri pentru pierderea pricinuită de salarizarea discriminatorie.
Reclamanții sunt îndreptățiți la recuperarea în întregime a prejudiciului suferit având în vedere dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii, care arată că, întârzierea nejustificată a plății salariuluisau neplata acestuiapoate determina obligarea angajatoruluila plată de daune interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Or, plata unui salariu mai mic decât cel cuvenit ca urmare a unui sistem discriminatoriu de salarizare este asimilabil cu ipoteza prevăzută de art.161 alin.4 din muncii, reclamanții având drept la repararea prejudiciului care - așa cum a apreciat și prima instanță - constă în suma de care au fost lipsiți reclamanții, corectată cu pierderea valorii de cumpărare, echivalentă cu indicele de inflație.
Argumentele invocate în legătură cu lipsa resurselor bugetare - invocate de DGFP S - sunt străine cauzei, acestea vizând de fapt executarea obligației și nu legalitatea și temeinicia acesteia.
Față de argumentele de mai sus, care le completează pe cele avute în vedere de prima instanță, se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică cu privire la obligarea pârâților la plata despăgubirilor suferite de reclamanți ca efect al discriminării.
În ceea ce privește obligarea pârâților și pentru viitor, sentința este lipsită de temei, urmând a admite recursurile și în temeiul art.312 alin.1 și 3.proc.civ. a modifica hotărârea în partea privitoare la această obligație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și împotriva sentinței civile nr. 92 din 21 ian. 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că înlătură obligarea pârâților la plata drepturilor bănești și în continuare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GP
Dact./3ex.
15.04.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Laura Dima
