Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 383/R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 56 din 18.01.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamantul intimat, precum și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL MARAMUREȘ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate în termenul legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 16.02.2009, reclamantul intimat a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursurilor.
De asemenea, se constată că prin cererile de recurs formulate, recurenții au solicitat judecarea acestora și în lipsă, conform art. 242.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate:
Prin sentința civilă nr.56/18 ianuarie 2008, Tribunalul Sălaja admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâții 1-3 au fost obligați să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diferența salarială dintre indemnizația acestuia și cea a funcției similare de la DNA și DIICOT începând cu luna aprilie 2006 și până la rămânerea irevocabilă a sentinței, precum și în viitor, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Tribunalul Maramureșa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Ministerul Finanțelor și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumei datorate reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut, în esență, următoarele:
Instanța este competentă a soluționa litigiul, având în vedere dispozițiile art.27 alin.1 din OG137/2000, în calitatea reclamantului de persoană discriminată, având dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit. Conform art.1 alin.2 și art.295 alin.1 muncii precum și art.5 din Codul muncii, raporturile de muncă se întemeiază pe principiul nediscriminării iar încălcarea acestui drept poate fi invocat într-un conflict de muncă.
S-a reținut de asemenea, calitatea procesuală pasivă a, potrivit Legii 500/2002, HG208/2005 și respectiv HG386/2007.
Privitor la fondul cauzei, s-a reținut faptul că, reclamantul face parte din personalul din unitățile din justiție, raporturile sale de muncă fiind guvernate de codul muncii.
Prin OUG27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și altor categorii din sistemul justiției.
Prin acest act normativ, procurorii ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT au fost prevăzuți cu o salarizare superioară celorlalte categorii de magistrați.
Rezultă din modul de stabilire a salarizării pentru procurorii din cadrul celor două Direcții mai sus arătate că legiuitorul nu a ținut seama de principiile ce stau la baza salarizării reglementate prin OUG27/2006, respectiv, nivelul instanței (parchetului) și vechimea în funcție, fiind instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare un dublu sistem, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe lângă, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, procurorii de la DNA și DIICOT beneficiind de o salarizare privilegiată.
În consecință, restul personalului salarizat potrivit OUG27/2006 este discriminat.
S-a reținut, de asemenea că, a statuat prin Decizia nr.VI/2007 -obligatorie conform art.329 alin.3 proc.civ. că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coleziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial".
În raport de considerentele avute în vedere prin Decizia VI/2007 pronunțată de, tribunalul a reținut că, magistrații, indiferent de activitatea concretă desfășurată, au obligația să înfăptuiască justiția, să-și îmbunătățească performanțele profesionale. În acest context, prevederile OUG27/2006 prin care procurorilor din cadrul DNA și DIICOT li s-au stabilit indici de multiplicare superiori față de ceilalți magistrați au un caracter discriminatoriu și nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim.
Fiind încălcat dreptul la egalitate de tratament privind salarizarea, în sensul art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale și art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituția României, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Justiției, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Maa rătat că acțiunea formulată de reclamant nu este întemeiată, nefiind date condițiile de discriminare prev. de OG137/2000, având în vedere faptul că DNA și DIICOT reprezintă structuri ale Parchetului de pe lângă astfel că salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul acestei structuri trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de pe lângă, alta decât a celorlalte categorii de magistrați, cu alte atribuții.
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului, întrucât reglementarea salarizării prin OG27/2006 nu este discriminatorie și stabilirea drepturilor cuvenite altei categorii de personal pentru reclamant constituie o depășire a puterii judecătorești.
S-a solicitat de asemenea înlăturarea obligării la plata pentru viitor a drepturilor solicitate de reclamant, întrucât acestea nu sunt cuprinse într-un act normativ în vigoare.
Recursurile vor fi admise pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș au fost obligați să plătească reclamantului suma reprezentând diferența de salarizare față de salariul similar prevăzut pentru procurorii DNA și DIICOT, începând cu luna aprilie 2006 și până la rămânerea irevocabilă a sentinței șipentru viitor.
Sumele ce nu au fost cuantificate, reprezintă despăgubiri ce se vor calcula cu ocazia punerii în executare a sentinței, corectate cu indicele de inflație.
Având în vedere faptul că, prin stabilirea diferențiată a salarizării anumitor categorii de procurori, reclamantul (care face parte din cei încadrați la DNA și DIICOT) a fost discriminat, corect prima instanță - pentru argumentele pe larg expuse și a căror reiterare nu se impune - a obligat pe pârâți la plata unor despăgubiri.
Este adevărat ca prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative (.1325/4 dec.2008) însă dispozițiile acestei decizii nu sunt incidente în cauză.
Aceasta întrucât reclamantul cu totul temeinic a invocat discriminarea la care a fost supusde legiuitor prin dispozițiile aceluiași act normativ,stabilind nivel diferențiat de salarizare în raport de locul de muncă pe care îl ocupă un magistrat, criteriu de diferențiere insuficient și neobiectiv pentru a se putea reține un scop legitim, așa cum se susține de către recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a pronunțat -cu putere de principiu, prin Decizia nr.VI/15 ianuarie 2007 pronunțată în interesul legii că "distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilăfiind astfel discriminatorieîn sensul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art.14 din ".
Fiind discriminat, reclamantul are drept la întregirea veniturilor lor salariale, pârâții putând fi trași la răspundere pentru tratament discriminatoriu. Dreptul reclamantului la despăgubiri poate fi însă stabilit numai cu privire la diferența salarială de careau fost lipsiți prin salarizarea discriminatorie și nu pentru viitor,așa cum greșit a apreciat prima instanță, criticile sub acest aspect fiind întemeiate.
Cât privește criticile referitoare la lipsa de competență a Tribunalului Sălaj în raport de dispozițiile art.36 din OUG27/2006, acestea nu sunt întemeiate, având în vedere obiectul cauzei - de despăgubiri pentru pierderea pricinuită de salarizarea discriminatorie.
Reclamantul este îndreptățit la recuperarea în întregime a prejudiciului suferit având în vedere dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii, care arată că, întârzierea nejustificată a plății salariuluisau neplata acestuiapoate determina obligarea angajatoruluila plată de daune interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Or, plata unui salariu mai mic decât cel cuvenit ca urmare a unui sistem discriminatoriu de salarizare este asimilabil cu ipoteza prevăzută de art.161 alin.4 din muncii, reclamantul având drept la repararea prejudiciului care - așa cum a apreciat și prima instanță - constă în suma de care a fost lipsit reclamantul, corectată cu pierderea valorii de cumpărare, echivalentă cu indicele de inflație.
Argumentele invocate în legătură cu lipsa resurselor bugetare - invocate de DGFP S - sunt străine cauzei, acestea vizând de fapt executarea obligației și nu legalitatea și temeinicia acesteia.
Față de argumentele de mai sus, care le completează pe cele avute în vedere de prima instanță, se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică cu privire la obligarea pârâților la plata despăgubirilor suferite de reclamant ca efect al discriminării.
În ceea ce privește obligarea pârâților și pentru viitor, sentința este lipsită de temei, urmând a admite recursurile și în temeiul art.312 alin.1 și 3.proc.civ. a modifica hotărârea în partea privitoare la această obligație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 56 din 18 ian. 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligarea pârâților la plata drepturilor pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GP
Dact./3ex.
15.04.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
