Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 390/R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ împotriva sentinței civile nr. 2816/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat în termen, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 2816/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate în perioada 01.07.2000-22.04.2005, excepție invocată de pârâta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Z; s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Z, și, în consecință, a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului prima de vacanță cuvenită pentru anul 2006, sumă reactualizată în funcție de rata inflației de la data la care era datorată și până la data plății efective; a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 146 lei net, reprezentând spor pentru ore suplimentare efectuate în lunile ianuarie, februarie și martie 2006, sumă reactualizată în funcție de rata inflației de la data la care era datorată și până la data plății efective; a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma netă de 11.615 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru orele suplimentare efectuate în zilele nelucrătoare, în perioada 23.04.2005-31.07.2006, sumă reactualizată în funcție de rata inflației de la data la care era datorată și până la data plății efective; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 935 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul a fost angajatul unității pârâte până la data de 31.08.2006, dată la care a fost concediat prin decizia nr. 176/31.08.2006, ca urmare a opririi activității de.
Datorită numărului mic de salariați din fazanerie, a fost nevoit să își petreacă majoritatea timpului în unitate, suplinind și lipsa paznicilor. A solicitat în mod repetat unității pârâte acordarea repausului săptămânal și a zilelor libere, dar unitatea pârâtă nu a dat curs acestor solicitări, nefiind recompensat sub nici o formă. De altfel, în luna mai 2006 încercat o conciliere cu unitatea pârâtă, prin care solicita drepturile care fac obiectul prezentului dosar, dar aceasta a răspuns negativ acestei încercări de conciliere.
Potrivit art. 283 lit. c din Codul Muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Având în vedere depășirea termenului de 3 ani prevăzut de actul normativ mai sus menționat, instanța a constatat că dreptul la acțiune al reclamantului pentru drepturile salariale aferente perioadei 1 iulie 2000 - 30 aprilie 2005 este prescris.
După cum reiese din expertiza contabilă efectuată în cauză, sporul de 75% din salariu pentru ore suplimentare reprezintă 14,1% din salariul realizat de reclamant. În lunile ianuarie, februarie și martie sporul acordat pentru ore suplimentare a fost de 58 de lei lunar, față de 116 lei cât rezultă din aplicarea sporului de 75% pentru 32 de ore suplimentare, prin urmare, reclamantul nu a beneficiat de suma brută de 174 lei, din care rezultă că nu a beneficiat de un salariu net de 146 lei.
Unitatea pârâtă nu a respectat prevederile legale ale art. 111 alin. 1 din Codul Muncii care prevede că "durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare".
Din analiza pontajelor existente la dosarul cauzei, nu rezultă faptul că reclamantul ar fi beneficiat de zile libere în cursul săptămânii pentru serviciul de pază prestat în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale, efectuând un număr de 1680 de ore suplimentare în perioada aprilie 2005-iulie 2006, pentru care nu a fost recompensat. Acest lucru reiese și din expertiza judiciară efectuată în cauză.
Din aceeași expertiză se reține faptul că reclamantul trebuia să beneficieze de drepturi salariale în sumă de 11.615 lei pentru orele suplimentare efectuate în zilele lucrătoare, sâmbăta, duminică și sărbătorile legale, conform prevederilor din Contractul colectiv de muncă.
Față de cele ce preced, instanța a admis, în parte, acțiunea reclamantului, iar in baza art. 274. proc. civ. a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 935 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Z, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că în calitate de șef formație fazanerie, reclamantul era gestionar al bunurilor din această unitate, iar începând cu anul 2001, reclamantul a locuit efectiv în sediul, fără a i se percepe chirie. Faptul că a locuit în acest sediu, nu înseamnă că a efectuat și paza bunurilor în condițiile în care nu există un act adițional la contractul individual de muncă, care să prevadă această sarcină.
Pentru orele suplimentare pe care reclamantul le-a efectuat prin decizia 519/07.11.2003 i s-a aprobat un spor pentru lucrul sistematic peste programul normal de 75% și un spor de fidelitate de 20%.
Sentința se întemeiază pe două categorii de înscrisuri, și anume pontajele depuse la dosar și expertiza contabilă. Referitor la pontaje, pârâta recurentă susține că acestea sunt întocmite de reclamant și nu poartă semnătura responsabilului cu probleme de personal de la Ocolul Silvic Z și ștampila unității, situație în care nu au fost acceptate și puse în plată.
Raportul de expertiză contabilă a avut în vedere la stabilirea drepturilor bănești tocmai aceste pontaje.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul solicită respingerea recursului ( 9-10 dosar).
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 3041. proc. civ. sentința atacată nu are deschisă calea de atac a apelului, astfel că recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304. proc. civ. instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Obiectul cererii reclamantului îl constituie drepturi salariale pentru muncă suplimentară prestată în zile nelucrătoare.
Conform art. 132 alin. 1. muncii repaosul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, iar conform art. 133 alin. 2. muncii, salariații al căror repaus săptămânal a fost suspendat au dreptul la dublul compensațiilor stabilite potrivit art. 120 alin. 2.
Munca suplimentară în mod obișnuit, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, situație în care salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru (art. 119. muncii), în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia. Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. 1 se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă, sau, după caz, al contractului individual de muncă și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază (art. 120. muncii).
Potrivit fișei postului reclamantului, în atribuțiile acestuia intra întocmirea pontajului lunar și depunerea acestuia la Ocol în vederea calculării salariilor ( 6, 7 dosar tribunal).
La 19.09.2001 Direcția Silvică Sas tabilit un program, propus de Ocolul Silvic pentru asigurarea pazei permanente a, prin care în sarcina reclamantului intra asigurarea pazei în zilele de sâmbătă, duminică și sărbătorile legale, între orele 15-07 ( 8 dosar tribunal).
Din adresa cu nr. 2598/11.09.2008 emisă de Ocolul Silvic Z rezultă că în perioada aprilie 2005-iulie 2006, reclamantul a efectuat un număr de 896 ore suplimentare în anul 2005 și 784 ore suplimentare în anul 2006 în zilele nelucrătoare ( 194, 195 dosar tribunal).
Analiza pontajelor existente la dosarul cauzei nu evidențiază faptul că reclamantul ar fi beneficiat de zile libere în sensul prevederilor art. 119. muncii.
Faptul că reclamantul ar fi locuit în sediul, nu atrăgea obligația sa de asigurare a pazei bunurilor în timpul cât acesta ar fi trebuit să beneficieze de repaus săptămânal.
Expertul contabil a concluzionat că reclamantul nu a beneficiat nici de sporul de 75% din salariu pentru ore suplimentare, acest spor nefiind efectiv plătit decât în proporție de 14,1% din salariul reclamantului.
Aspectele de fapt și de drept relevate duc la concluzia că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia prin recursul pârâtei sunt nefondate.
Așa fiind, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ Z împotriva sentinței civile nr. 2816 din 2 decembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
2ex./
Jud.fond: /
/
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
