Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.4/
Ședința publică din 7 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de M, cu sediul în Tg.M,--3, în reprezentarea intereselor chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24 sector 1, împotriva sentinței civile nr.1446 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru. Se constată, de asemenea, că au fost comunicate relațiile solicitate Camerei de Conturi
Văzând lipsa părților și împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1446 din 4 septembrie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, I, și, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
A obligat pârâta la calcularea și plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare de muncă de 10% din salariul de bază, cuvenit fiecărui reclamant pentru perioada 01.01.2008-31.05.2008 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare a reclamanților.
Sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc neacordat și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
Prin aceiași hotărâre instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins excepția lipsei calității procesual pasive a acestui chemat în garanție; și a admis cererea de chemare în garanție obligând chematul în garanție să aloce pârâtei Curtea de Conturi a României fondurile necesare plății despăgubirilor acordate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.14 din OG 10/2008 sporul pentru condiții vătămătoare în procent de până la 10% din salariul de bază se acordă personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radio frecvență produse de emițătorii pentru comunicații, instalații de microunde instalații de curenți de înaltă frecvență și stații de bruiaj. Categoriile de personal, cuantumul sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite. Locurile de muncă pentru care se acordă sporul vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens.
Potrivit art.16 din OG 6/2007, aceleași drepturi și în aceleași condiții se acordă sporul pentru condiții vătămătoare și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice.
Prin Ordinul 101 din 29.02.2007 Curtea de Conturi a României a dispus ca începând cu 1 februarie 2008, personalul contractual și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în sediul Camerei de Conturi a județului M să beneficieze de un spor de condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază. Din coroborarea acestui ordin cu documentele care au stat la baza acordării sporului amintit rezultă că beneficiarii acestui ordin ar trebuii să fie și persoanele care îndeplinesc funcția de controlori financiari și își desfășoară activitatea în cele cinci birouri expuse lor electromagnetice.
Instanța de fond a înlăturat susținerile pârâtei Curtea de Conturi a României cât și chematului în garanție în sensul în care a apreciat că reclamanții deși au calitatea de personal contractual beneficiază de dreptul la acest spor în virtutea art.14 din OG 10/2008. A mai reținut instanța de fond că pârâta, Curtea de Conturi, nu a adus nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii reclamanților de la acordarea sporului amintit, în condițiile în care criteriul pentru acordarea acestui spor l-a constituit existența la locul de muncă a riscurilor pentru personalul încadrat la Camera de Conturi M, riscuri generate de expunerea în timp la radiațiile electromagnetice de radio frecvență.
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt în mod evident discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OUG 137/2000 întrucât le-a fost refuzată acordarea acestui spor, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socioprofesionale (controlori financiari). Un astfel de criteriu este declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu potrivit art.2 alin.1 din OUG 137/2000.
În drept instanța a mai reținut incidența disp.art.7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul 212/1974; art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție; art.4 din Carta Socială Europeană Revizuită; art.5, 6, 8, 39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16, 41 și 53 din Constituția României.
Având în vedere argumentele de fapt și de drept reținute, instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei în sensul arătat.
Cu referire la excepțiile invocate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor privind inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și lipsa calității procesuale pasive a acestuia, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea de chemare în garanție îndeplinește sub aspectul fondului și a formei condițiile impuse de art.60 alin.1 pr.civ.
Pentru admisibilitatea acesteia nu este necesară existența unui raport juridic între reclamanți și chematul în garanție.
Văzând dispozițiile art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României precum și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor).
Recurenta, Curtea de Conturi a României, a criticat hotărârea pronunțată de tribunal arătând că reclamanții fac parte din categoriile de personal salarizate prin legi speciale iar prin aceste legi dreptul la sporul solicitat prin acțiune nu le este acordat.
Mai mult, potrivit art.14 alin.2 din OG 10/2008, categoriile de personal, cuantumul sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ordonatorul principal de credite cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Recurentul Ministerul Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în garanție în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.
În drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 și 304 ind.1 pr.civ.
În esență în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că între reclamanți și chematul în garanție nu există raporturi juridice de muncă și ca atare, acestuia din urmă nu-i pot fi stabilite obligații de natură salarială.
Responsabilitatea Ministerului Finanțelor în elaborarea bugetului de stat nu poate fi un temei suficient pentru admiterea cererii de chemare în garanție întrucât acest minister nu are calitatea de ordonator principal de credite, respectiv, nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți.
Pe fondul cauzei chematul în garanție a arătat că reclamanții sunt categorii de personal salarizate prin legi speciale, legi care nu le recunosc dreptul la sporul de 10% pentru condiții vătămătoare de muncă.
Reclamanții au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Finanțelor prin DGFP În cuprinsul întâmpinării reclamanții au invocat prev.art.19 din Legea 500/2002 și au subliniat împrejurarea că recurentul Ministerul Finanțelor, nu a fost obligat la plată ci a fost obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de angajați ai pârâtei Curtea de Conturi a României, desfășurându-și activitatea în funcțiile de controlori financiari ai Camerei de Conturi Județene
Categoria de personal în care se încadrează reclamanții este acea a personalului contractual fiind părți în contractele de muncă pe durată nedeterminată încheiate cu angajatorul, Curtea de Conturi României.
Potrivit HG 1136 din 30.08.2006, reclamanții au procedat la verificarea îndeplinirii cerințelor minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la electromagnetice de la 0 Hz la 300 în timpul lucrului.
efectuate de instituțiile abilitate au relevat depășirea intensității radiațiilor electromagnetice de radiofrecvență în cadrul Camerei de Conturi a Județului Aceste constatări sunt redate în anexa 1 Buletinului de măsurători a radioelectric nr.302/1488/30.01.2001, fila 8 dosar fond.
Prin OG 10/2008 respectiv, art.14, s-a stabilit că personalul contractual din sectorul bugetar beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență.
Dând eficiență acestor prevederi legale prin Ordinul 101/29.02.2007 și în temeiul prevederilor art.14 alin.2 din OG 10/2008, și art.16 alin.1 din OG 6/2007, Curtea de Conturi a României a stabilit acordarea acestui spor personalului contractual și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în sediul Camerei de Conturi a Județului
În executarea acestui ordin a fost acordat sporul de 10% din salariul de bază unui număr de trei angajați din cadrul Camerei de Conturi, respectiv, unui consilier economic, secretarei instituției și conducătorului auto (fila 56 dosar recurs).
Procedând în acest fel, fără o justificare rezonabilă, pârâta a lipsit de eficiență nu numai Ordinul 101/2007 cât și dispozițiile legale în baza căruia acesta a fost emis.
Astfel fiind, în mod corect a constatat instanța de fond împrejurarea că reclamanții sunt discriminați fiindu-le refuzat acest spor nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socioprofesionale.
Pârâta recurentă Camera de Conturi a susținut în mod constant că, pe de o parte controlorilor financiari nu le este recunoscut acest drept prin legislația specială de salarizare iar pe de altă parte că acest drept nu li se cuvine întrucât aceștia își desfășoară activitatea în cea mai mare parte a timpului în instituțiile controlate.
Dacă acest din urmă argument ar putea fi primit, se poate pune firesc întrebarea de ce este necesar ca reclamanților - controlori financiari, să le fie organizate birouri în incinta Curții de Conturi. efectuate de organele abilitate au avut în vedere incintele în care se desfășoară activitatea în cadrul Camerei de Conturi M, printre aceste incinte numărându-se și cele cinci birouri ale controlorilor financiari. Din acest punct de vedere argumentele aduse de pârâtă în prezenta cauză privitoare la locul unde controlorii financiari își desfășoară activitatea nu pot fi primite.
Un argument suplimentar în acest sens îl oferă chiar aliniatul 2 din Ordinul 101/2007, în sensul în care ordonatorul principal de credite a stabilit că acest spor se acordă temporar, pe durata existenței condițiilor vătămătoare, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru specificat în situația lunară de prezență.
Cu alte cuvinte prin Ordinul 101/2007 a fost avut în vedere și specificul activității desfășurate de controlorii financiari.
Nu în ultimul rând sporul de 10% acordat conducătorului auto al instituției în baza aceluiași ordin, suplimentează și susține argumentele aduse de reclamanți și reținute de instanța de fond privitoare la existența discriminării așa cum aceasta este definită de art.2 alin.1-3 și art.6 din OUG 137/2000.
Pârâta Curtea de Conturi a României a susținut atât în întâmpinarea formulată la judecarea cauzei în primă instanță cât și prin motivele de recurs împrejurarea că reclamanții fac parte din categoriile de personal salarizate prin legi speciale, legi care nu le conferă dreptul la acest spor. Cu toate acestea aceiași pârâtă a emis Ordinul nr.101/2007, prin care a invocat și temeiul legal al acordării acestui spor, respectiv art.14 alin.1 din OG 10/2007 și art.16 alin.1 din OG 6/2007. Astfel fiind, susținerile pârâtei urmează a fi înlăturate întrucât dispozițiile legale ce fundamentează ordinul amintit, au în vedere, fără a distinge, personalul contractual/funcționarii publici care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice.
Potrivit art. 1 din Legea 94/1992, rep. Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Curtea de Conturi își desfășoară activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în Legea de organizare și funcționare. Ca atare, Curtea de Conturi se încadrează în categoria instituțiilor publice enumerate de art.14 din OG 10/2008.
Astfel fiind, personalului ce desfășoară activitate în cadrul Curții de Conturi îi sunt aplicabile atât prevederile legilor speciale de salarizare cât și dispozițiile cu caracter general cuprinse în OG 10/2008 și OG 6/2007.
Deși s-a susținut că dispozițiile speciale de salarizare nu cuprind vreo reglementare privitoare la acordarea acestui spor, recurenții nu au indicat nicio altă dispoziție legală prevăzută în acte normative cu caracter special, dispoziție care să excludă în mod expres aplicarea prevederilor ordonanțelor amintite anterior.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază că, pe fondul cauzei, criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Nefondate sunt în egală măsură, și excepțiile invocate de chematul în garanție Ministerul Finanțelor în sensul în care instanța de fond a analizat în mod corect aceste excepții apreciind întemeiat asupra admisibilității cererii de chemare în garanție precum și asupra temeiniciei acestei cereri, în conformitate cu art.60 pr.civ. și respectiv art.19 din Legea 500/2002.
Față de considerentele expuse, atât pe fondul cauzei cât și asupra excepțiilor, curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B--24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1446 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
04.03.2009.
Jud.fond:-
Aist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
