Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1/
Ședința publică din 7 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții Primarul și Consiliul Local al mun. S, cu sediul în S,-, împotriva sentinței civile nr.986 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.986 din 23 mai 2008 Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Primarului municipiului S, a Consiliului local al municipiului S; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul Învățământului Preuniversitar M, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar de Industrie Ușoară S, Primarul municipiului S, Consiliul local al municipiului S și Inspectoratul Școlar Județean M; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, pentru perioada 09.04.2005-09.04.2008, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
S-a mai reținut că pârâtul, Consiliul local, are calitate procesual pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea 273/2006, art.XIII alin.1 din OUG nr.32/2001, art.16 din Normele aprobate prin HG 2192/2004 și art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Primarul pârât dispune de calitate procesual pasivă, conform art.68 alin.1 lit.c din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și alin.4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamanți.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În primul rând, potrivit art.63 alin.3 din Legea nr.24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art.10 din Legea nr.154/1997 nu a abrogat dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr.154/1997 nu au nicio relevanță, deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse în Legea nr.128/1997, iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1997.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art.155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadru didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr.2 cap.I lit.A (introdusă prin OUG nr.8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 (introdusă prin OG nr.4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă, pârâții au omis să aplice adausul salarial special revăzut de art.50 alim.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Primarul municipiului S și Consiliul local al municipiului
Recurenții au invocat prevederile art.304 pct.9, art.304 ind.1 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că atât Primăria municipiului cât și Consiliul local al municipiului S nu au calitate procesuală pasivă în cauză. În acest sens se invocă art.167 din Legea nr.84/1995 care prevede că bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual de fiecare unitate de învățământ preuniversitar conform normelor metodologice la care face trimitere legea, respectiv HG nr.538/2001. Obligația calculării drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar este responsabilitatea instituției de învățământ preuniversitar de stat.
Recurenții au mai invocat prev.art.39 din HG 2192/2004, dispoziții legale potrivit cărora elaborarea proiectelor de buget ale unităților de învățământ este o atribuție ce incumbă directorului unității de învățământ iar aceste proiecte se prezintă autorității administrație publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale.
Din această perspectivă se apreciază că recurenții nu au calitate procesuală pasivă.
În memoriul de recurs se mai arată că Inspectoratul Școlar Județean are, potrivit prevederilor Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură de învățământ preuniversitar de stat, atribuții specifice angajatorului, inclusiv atribuții în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev.de art.3041și 306 alin.2 Cod pr.civilă instanța constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâtul Consiliul local al municipiului S are calitate procesuală pasivă în cauză conform art.15 și art.19 din Legea nr.273/2006 coroborat cu art.13 din OUG nr.32/2001. Calitatea procesuală pasivă a consiliului rezultă și din dispozițiile art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, acest pârât fiind responsabil de aprobarea bugetului local.
Potrivit dispozițiilor legale invocate prin memoriul de recurs finanțarea unităților de învățământ se realizează prin bugetele locale, de la bugetul de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, cu referire expresă la finanțarea de bază care cuprinde și finanțarea cheltuielilor de personal.
Cu alte cuvinte pentru astfel de cheltuieli autoritățile publice locale nu trebuie să asigure sursa veniturilor acestea fiind asigurate de la bugetul de stat.
Obligația legală de elaborare a bugetului revine pârâtului Consiliul local în baza proiectelor de buget întocmite de conducătorii instituțiilor de învățământ pentru aceste categorii de cheltuieli. Împrejurarea că finanțarea acestor categorii de cheltuieli nu este făcută din veniturile autorităților locale nu poate conduce la admiterea excepției invocate.
Primarul Municipiului S, dispune de asemenea de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 și 4 din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.1 și 4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite prin raportare la instituțiile de învățământ.
Invocarea dispozițiilor cuprinse în HG 2192/2004 nu are relevanță în cauză întrucât aceste dispoziții legale sunt aplicabile unităților de învățământ din județe pilot, județe care sunt nominalizate potrivit HG 1942/2004 și această nominalizare nu include și județul
Față de cele de preced, ținând seama și de prevederile art.312 pr.civ, urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat, nefiind incident vreun motiv de nelegalitate prev.de art.304 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul municipiului S și Consiliul local al municipiului S, cu sediul în S-, județul M, împotriva sentinței civile nr.986 din 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
26.02.2009.
Jud.fond: -
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
