Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția litigii de muncă
și asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.40
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin P C-S împotriva sentinței civile nr.80/14.09.2007, dată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor așa cum prevede art.242 cod pr.civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CU RTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la 24.05.2007, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiție, Tribunalul Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să admită acțiunea formulată și să oblige pârâții la plata în favoarea lor a diferențelor de drepturi de natură salarială reprezentând sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada decembrie 2002-21.04.2004 și de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 21.04.2004 -31.12.2004, contravaloarea sporului de vechime din 01.01.2003 și până la data pronunțării hotărârii, actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului la acțiune și până la data executării hotărârii, acest spor să fie acordat și pe viitor, să se efectueze mențiunile în carnetul de muncă în legătură cu acest spor iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților salariale. Au mai solicitat și obligarea pârâților la plata primelor de vacanță pe anii 2001 și 2002.
Ulterior reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi de natură salarială reprezentând sporurile de 30% și de 40% pentru perioadele arătate mai sus.
În motivarea acțiunii arată că prin mai multe acte normative s-a introdus în favoarea unor magistrați judecători și procurori un spor de 30% și 40% din indemnizația brută fără o justificare legală creându-se astfel o discriminare cu toate că activitatea desfășurată de magistrații judecători și procurori este guvernată de aceleași principii legale.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat excepția necompetenței materiale a instanței raportat la art. 42 alin. 2 din OUG nr. 177/2002, apreciind că, Curtea de Apel București este competentă să soluționeze cauza.
A formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii, Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 80 pronunțată la 14.09.2007, instanța a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis acțiunea reclamantele și, a obligat pârâții și chematul în garanție să calculeze și să plătească diferențelor de drepturi de natură salarială reprezentând sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada decembrie 2002-21.04.2004 și de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 21.04.2004 -31.12.2004, reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Sub aspectul fondului a apreciat întemeiată acțiunea reclamantelor, reținând că prin acordarea acestor sporuri unor categorii de magistrați procurori s-a creat o diferență între magistrați, fiind nesocotite dispozițiile art.1 din ordonanța de urgență a Guvernului nr.177/2002 care stabilește salarizarea în funcție de complexitatea activității, pregătirea și competența profesională a magistraților, fiind încălcate și dispozițiile art.73 din Legea nr.303/2004 și art.16 alin.1 din Constituția României care consacră egalitatea în drepturi.
In considerarea prevederilor art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit precum și restabilirea situației anterioare, iar potrivit art.61 alin.4 codul muncii se pot solicita daune interese pentru prejudiciul cauzat salariaților prin întârzierea plății salariului sau neplata acestuia.
În termen legal, împotriva sentinței menționate mai sus, sau declarat recurs pârâții Ministerul Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin P C-, recursuri înregistrate la Curtea de Apel București sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțată în cauză de Tribunalul Iași, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantelor.
Arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, în cauză având aplicabilitate dispozițiile art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, care stabilește competența în favoarea Curții de Apel București; că acordarea sau nu a unui spor ce se aplică la indemnizația de bază este un drept de natură salarială, acordarea sau neacordarea lui putând fi contestată în condițiile OUG nr. 27/2006.
Sub aspectul fondului arată că voința legiuitorului a fost aceea de a se acorda sporul numai acelor magistrați care compun completele de judecată specializate în judecarea infracțiunilor de corupție; că prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare și că nu se poate reține existența unei discriminări.
Mai arată că Ministerul Justiției nu are surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Prin recursul declarat, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul scoaterii din cauză a Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Arată că Ministerul Finanțelor Publice nu este implicat în angajarea și salarizarea reclamanților; că între el și Ministerul justiției nu există nici o obligație de garanție.
Recurentul a invocat și excepția necompetenței materiale a tribunalului susținând că aceasta revine conform art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, Curții de Apel București, ale cărei dispoziții sunt incidente, motiv de recurs prev.de art.304 pct.3 cod pr.civilă.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.3041cod pr. civilă, instanța a apreciat recursurile neîntemeiate, urmând a le respinge cu următoarea motivare:
Reclamantele au promovat împotriva pârâtei o acțiune prin care solicitau obligarea pârâtei la plata sporului de 30% - 40% pentru anumite luni aferente anilor 2002 - 2006. Dispozițiile art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006, nu au aplicabilitate în speță, pretențiile reclamanților vizând drepturi anterioare acestui act normativ, acțiunea lor nepunând în discuție modul de stabilire a salariilor, ci repararea unei situații discriminatorii.
Acordarea sporului doar pentru o categorie de magistrați a creat o discriminare, o diferențiere artificială între magistrații beneficiari, cărora li s-a majorat substanțial renumerația în raport cu celelalte categorii de magistrați încălcându-se principiile stabilite de art.1 din OUG nr.177/2002, art.73 alin.1 din Legea nr.303/2004 și art.16 alin.1 din Constituție.
Motivarea acordării acestui spor pe necesitatea intensificării luptei împotriva corupției este nejustificată, deoarece lupta împotriva fenomenului corupției este una generală și continuă, iar prin măsurile impuse trebuie întărit sistemul judiciar prin crearea, în favoarea tuturor magistraților a unui concept de salarizare, independent de aspectele concrete ale muncii și ale cauzelor soluționate, în scopul de a-i apăra de orice tentații, neexistând nici un argument legal, politic și economic ori social care să susțină că judecata efectuată de magistrați a infracțiunilor de corupție și de combatere a terorismului trebuie să întrunească condiții de eficiență, legalitate, temeinicie superioară celorlalte categorii de cauze pe care le soluționează aceeași magistrați, precum și colegii lor ce nu fac parte din completele specializate.
Existența unei discriminări a fost constatată și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.185/22.07.2005, iar aducerea la îndeplinire a recomandării de inițiere a unui act normativ în vederea înlăturării dispozițiilor discriminatorii nu înlătură obligația de reparare a prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării.
Nu se poate reține că prejudiciul nu poate fi evaluat deoarece în practică s-a dovedit că magistrații care au participat la soluționarea cauzelor de corupție au beneficiat în mod constant de acest spor, cauzele fiind amânate în așa fel încât sporul să fie cu caracter permanent.
Prejudiciul s-a produs în momentul în care s-a aplicat actul discriminator, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului, inclusiv la acordarea valorii actualizate a acestuia în momentul plății efective.
Ministerul Finanțelor are calitate procesuală în cauză, deoarece dispozițiile art.47 alin.4 din Legea nr.500/2000 nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art.28 lit.f din același act normativ, care prevăd că elaborarea bugetelor se realizează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Pe baza proiectului de buget - venituri și cheltuieli elaborate de principalul ordonator de credite, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art.18 lit.g avizându-le favorabil sau respingându-le, în etapele de elaborare a acestora și este important ca acestea să stea la judecată în prezenta cauză tocmai pentru a avea în vedere elaborarea unui proiect de buget care să țină seama de pretențiile reclamanților.
Față de cele de mai sus, în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă, urmează a respinge recursurile pârâților ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin P C-S împotriva sentinței civile nr.80/14.09.2007, dată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 ianuarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red. FE./20.02.08
Tehnored. /20.02.2008
2 ex
Trib. C-
Judecători:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Carmen Pârvulescu
