Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 409/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 409/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 22 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic, pentru intimata Ministerul Economiei și Finanțelor Bas olicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Consilier juridic, pentru intimata Ministerul Economiei și Finanțelor B, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat având în vedere motivele depuse la dosar iar privitor la recursul Ministerului Justiției a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 22/11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Cbaterea Discriminării, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț și în consecință.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea următorilor coeficienți de multiplicare:
- 19 - pentru judecătorii de judecătorie;
- 20 - pentru președinte și vicepreședinte de judecătorie;
- 20 - pentru judecătorii de tribunal;
- 21,500 - pentru judecătorii de curte de apel,
- începând cu data de 10.04.2006 la zi și în continuare, până la anularea situației create prin discriminare pentru reclamanții, G și pentru reclamanta începând cu data de 01.08.2006 în continuare, până la anularea situației creată prin discriminare, despăgubiri ce vor fi acordate tuturor reclamanților în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 08.10.2007 reclamanții, G, în calitate de judecători la Judecătoria Bicaz, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
Instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Bicaz, salarizarea acestora realizându-se în baza prevederilor Legii nr. 45/2007 care a aprobat cu modificări nr.OUG 27/2006. Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de retribuire anterior, constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - ce crease o inegalitate evidentă între categoriile de magistrați cu pregătire și responsabilități identice, ca urmare a acordării selective a sporului de 30 - 40% pentru instrumentarea infracțiunilor de corupție - a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Ori, potrivit art. 73 și 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, remunerația lor fiind stabilită, conform art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite.
Aceste elemente, care sunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, au fost însă disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, în sensul că în privința acestora s-a dat eficiență numai criteriului referitor la nivelul parchetului în cadrul cărora funcționează.
Instanța a apreciat că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și CO. în ceea ce privește salarizarea, cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamanților, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
S-a motivat că, discriminarea directă conținută de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și de art. 24 din Legea nr. 508/2004, între reclamanți și procurorii din cadrul și, constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost în realitate înlocuită cu o alta, conținută de prevederile incriminate ale nr.OUG 27/2006, sub forma stabilirii unui coeficient de ierarhizare mult superior în favoarea procurorilor din structurile menționate. Astfel obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, ce revine tuturor magistraților, produce efecte juridice diferențiate în ce privește salarizarea.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității îndeplinite de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit prin adoptarea nr.OUG 27/2006, și anume reducerea fenomenului de corupție.
Salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și CO. numiți temporar în aceste structuri în vederea instrumentării cauzelor privind faptele de corupție, criminalitate organizată și terorism, se face așadar în mod incorect prin asimilarea lor cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași obiective și elemente tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel create în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu a putut fi realizată decât prin aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv: 19,00 pentru judecătorii cu grad de judecătorie, 20,00 pentru judecătorii cu grad de tribunal, 20,50 pentru președintele de secție de tribunal, 21,00 pentru vicepreședintele de tribunal, 21,50 pentru președintele de tribunal și 21,50 pentru judecătorii cu grad de curte de apel.
Aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare de mai sus s-a făcut începând cu 10.04.2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării urmând a fi plătite de la această dată, la zi și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute de fiecare dintre ei.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților s-a făcut în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală Finanțelor Publice N și Ministerul Justiției, recursuri declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Ministerul Economiei și Finanțelor -prin N critică soluția primei instanțe invocând că în mod greșit s-a reținut că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
A susținut de asemenea, că, în mod greșit s-a soluționat cauza de către Tribunalul Neamț atâta timp cât formulase cerere de strămutare.
II. Recursul Ministerului Justițieiarată în esență că sentința este nelegală deoarece prin hotărâre s-a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamanților a altor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv OUG27/2006, instanța depășind limitele puterii judecătorești.
De asemenea s-a susținut că în mod greșit s-a reținut că există o situație discriminatorie, întrucât dispozițiile OG137/2000 nu sunt aplicabile.
A mai invocat recurenta și faptul că sunt irelevante referirile la gradul profesional al procurorilor /, modalitatea de numire în cadrul / și salarizarea acestor procurori, care, în unele cazuri nu au grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor se va aprecia că nu este fondat.
Deși la fondul cauzei recurenta nu a invocat lipsa calității procesuale pasive, aceasta este o excepție de ordine publică putând fi invocată în orice stare a pricinii, situație în care urmează a fi analizată de instanță.
Recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și a nr.HG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestora.
De asemeni, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G: nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora obligațiile de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Acest text legal a fost invocat, de altfel și de recurentă, însă aceasta l-a invocat pentru a evidenția lipsa calității sale procesuale pasive, dar acest text de lege trebuie coroborat cu celelalte invocate anterior, recurenta fiind responsabilă de pregătirea proiectului de buget de stat, a proiectelor de rectificare bugetară pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, astfel încât, calitatea sa procesuală pasivă, în cauză este pe deplin justificată, nefiind în discuție, confundarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu Statul Român.
Nici faptul că recurenta ar fi formulat cerere de strămutare a cauzei, nu este un motiv ce poate fi reținut de instanță în sprijinul recursului formulat, întrucât recurenta nu a făcut dovada că ar fi solicitat și s-ar fi admis o eventuală cerere de suspendare a judecății în cauză, situație în care în mod corect instanța de fond a soluționat cauza.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției se va aprecia că este admisibil pentru considerentele ce se vor menționa în continuare;
Instanța de fond a apreciat că reclamanții sunt discriminați în ceea ce privește salarizarea, în raport de salarizarea stabilită magistraților procurori ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluție ce se va considera a fi nelegală conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 din OUG nr. 27/2006, modificat și completat prin Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul DNA și cei din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit punctelor 6 - 13 lit. A din Anexa la ordonanță, în raport cu funcțiile pe care le dețin, sau cu care sunt asimilați, potrivit legii.
Punctele 6 - 13 din Anexa la OUG nr. 27/2006 privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă
Conform art.3 alin.1 din nr.OUG 27/2006, judecătorii, procurorii personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, sunt salarizați cu o îndemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzute în anexa ce face parte din ordonanță.
DIICOT este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă, așa cum rezultă din art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată, astfel că salarizarea acestora s-a făcut în conformitate cu art.3 din nr.OUG 27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr. 303/2004.
De aceea, susținerile intimaților-reclamanți potrivit cărora art.11 din nr.OUG27/2006, instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează. Astfel, nu toate situațiile în care anumite persoane sunt tratate diferențial pot constitui acte de discriminare, iar un asemenea tratament poate avea la bază un alt motiv decât apartenența persoanei respective la una din categoriile prevăzute în art.2, 1 nr.OG137/2000.
de multiplicare 19 - 23 conform Anexei la.nr.OUG27/2006 lit.A, nr.crt.6-13, se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul DIICOT este justificată.
Prin soluția instanței de fond, s-a ajuns să se încalce criteriile de bază ale salarizării, respectiv: nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, vechimea în magistratură prevăzută la art.3 alin.1 din nr.OUG 26/2007, respectiv la stabilirea direct de instanță a salariului de bază al magistraților de la Judecătoria Bicaz, corespunzător drepturilor salariale prevăzute pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă
Este adevărat, că discutabilă ar fi modalitatea de acces a procurorilor în cadrul DNA și DIICOT, fără a se avea în vedere gradul profesional și vechimea în magistratură, însă aceste aspecte în cauza de față nu pot fi relevante în raport de obiectul acțiunii, respectiv stabilirea existenței unei situații de discriminare între intimat - judecători la Judecătoria Bicaz referitor la salarizare și procurorii ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT ce funcționează ca structură a Parchetului de pe lângă, întrucât în cauză nu s-a contestat modul de numire sau stabilire a unei discriminări în raport cu modul de numire a procurorilor în cadrul structurilor menționate, conform art.3 lit.a din nr.OG 137/2000.
Relevantă în cauză este însă Hotărârea nr. 355 din 1 august 2007 Consiliului Național pentru combaterea Discriminării prin care s-a statuat că faptele prezentate - respectiv salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul DNA și DIICOT pe de altă parte - nu constituie discriminare potrivit nr.OG137/2000.
În cauză nu se poate reține o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, de către instanță prin pronunțarea soluției fiind doar o interpretare și o aplicare greșită a legii, instanța dând o interpretare textelor de lege existente, nefiind în discuție stabilirea unor drepturi noi neprevăzute de lege ci stabilirea existenței sau inexistenței unei stări de discriminare și eventuala înlăturare a stării de discriminare, posibilitate stabilită legal de art.195din nr.OG137/2000.
Existența unei situații de discriminare se apreciază pentru drepturi ale persoanelor aflate în situații comparabile, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Deși, raportat la activitatea desfășurată și alți magistrați de la alte instanțe efectuează activități similare celor desfășurate de procurorii din structurile menționate din cadrul, salarizarea diferențiată este stabilită de legiuitor în considerarea nivelului diferit al instanței în care funcționează aceștia, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă și nu în considerarea importanței activități desfășurate.
Însă, se va aprecia că activitatea desfășurată de procurorii din cadrul DNA și DIICOT ca structură a Parchetului de pe lângă este o activitate ce implică dobândirea unor cunoștințe de specialitate deosebite, care să permită acestora conducerea, supravegherea și controlul nemijlocit, conform art.10 din Legea nr. 508/2004 asupra specialiștilor cu înaltă calificare în domeniul prelucrării și valorificării informațiilor, economice, financiare, bancare, vamale, informație (conform art.10 alin. 1 din aceeași lege).
În această situație, în cauză nu poate fi în discuție o încălcare a prevederilor art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât diferența de tratament săvârșită de stat trebuie să fie între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, în cauză justificându-se tratamentul diferențiat stabilit de lege, activitatea de urmărire penală a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT fiind una specifică, specializată în sensul că efectuează urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 508/2004 și în legi speciale, având în atribuții și aspecte ce nu țin de activitatea de judecată de atribuțiile unor magistrați judecători sau procurori de la alte instanțe, cum ar fi studierea cauzelor care generează săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizate, trafic de droguri, criminalitate informatică și terorism și a condițiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale în acest domeniu (art.2 din lege).
În considerarea celor reținute Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor și va admite recursul Ministerului Justiției, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr. 22 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul civil promovat de Ministerului Justiției împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în tot sentința civilă nr. 22 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că;
Respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.05.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent. /
red. /22.05
tehn.DM/ex.3
22/27.05.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
