Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 408/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 408/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 19 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic, pentru intimata Ministerul Economiei și Finanțelor Bas olicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Consilier juridic, pentru intimata Ministerul Economiei și Finanțelor B, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat având în vedere motivele depuse la dosar iar privitor la recursul Ministerului Justiției a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19 din 11 ianuarie 2008 Tribunalului Neamț pronunțată în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6-13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea următorilor coeficienți de multiplicare:
- 19 - pentru judecătorii de judecătorie
- 20 - pentru președinte și vicepreședinte de judecătorie
- 20 - pentru judecătorii de tribunal
- 21,5 - pentru judecătorii de curte de apel, începând cu data de 10 aprilie 2006 până la data de 1 august 2006, despăgubirile urmând a fi acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A mai fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea inițială reclamantul a chemat în judecată pârâții pentru a se constata că este discriminat în raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 raportat la prevederile art.3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 coroborată cu prevederile art.1 alin.2 lit.e pct.(1) și ale art.27 din nr.OG 137/2000 republicată, pentru a se anula situația creată prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct.6 - 13 corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006 (respectiv 10 aprilie 2006) până la 1 august 2006, care să fie actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
Instanța de fond a reținut că reclamantul a funcționat ca judecător la Judecătoria Roman, până la data de 1 august 2006 când a fost pensionat, fiind salarizat în perioada desfășurării activității potrivit dispozițiilor nr.OUG 27/2006 aprobate și modificate prin Legea nr.45/2007.
S-a reținut că, reclamantul este discriminat în sensul art.1 alin.2 lit.e pct. i din nr.OUG137/2000, întrucât i s-a restrâns exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală, în raport cu salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT care sunt salarizați ca și procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, art.11 alin.1 din nr.OUG 27/2006 stabilind că procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați numai în raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați, potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, fiind numiți potrivit art.75 alin.4 și art.87 alin.1 din Legea nr.304/2004, prin ordin al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (în prezent DNA) în baza unui simplu interviu.
S-a mai apreciat că s-a sporit în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul DNA și DIICOT, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15, fiind afectate însuși principiile unității procesului penal prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
De asemeni s-a considerat că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, în ceea ce privește salarizarea, cu Procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamantului, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare, în același sens pronunțându-se și în decizia nr. VI/2007.
Scopul urmărit de noile reglementări privind salarizarea magistraților, s-a apreciat a fi unul legitim întrucât s-a urmărit reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, metoda lui de atingere nefiind însă una adecvată, deoarece reprezintă o încălcare a prevederilor art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, așa cum s-a reținut prin considerentele Deciziei nr. 20/2 februarie 2000 Curții Constituționale.
S-a apreciat că înlăturarea discriminării, astfel create în ceea ce-l privește pe reclamant, poate fi realizată prin aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A pct.6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv 19 pentru judecătorii de judecătorie. În speță aplicarea acestui coeficient, s-a apreciat că trebuie efectuată începând cu data de 10 aprilie 2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența între drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație, conform art.1084 Cod civil. Aceasta pentru a echilibra valoarea sumelor, datorate și a căror putere de cumpărare a scăzut.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, ambele recursuri fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxelor de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, arată în esență că, instanța a soluționat cauza deși s-a formulat cerere de strămutare a acesteia, cu termen de soluționare la la 11 aprilie 2008 și recurenta nu poate fi confundată cu Statul Român, neavând calitate procesuală pasivă, întrucât are doar rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor bugetelor locale conform dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Legii nr. 216/2001, Legii nr. 743/2001.
Recurenta Ministerul Justiției, în motivarea recursului, arată, în esență că instanța prin soluția pronunțată a depășit limitele puterii judecătorești, obligarea pârâților la despăgubiri către reclamant fiind efectuată în contra dispozițiilor legale în vigoare ale nr.OUG27/2007.
Susține recurenta că dispozițiile nr.OG 137/2000 nu sunt aplicabile întrucât despăgubirile pentru fapte sau acte de discriminare privesc drepturi recunoscute de lege, iar instanța prin soluția pronunțată instituie un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu ar fi permis.
Arată recurenta că referirile la gradul profesional al procurorilor DNA și DIICOT, modalitatea de numire a acestora, salarizarea lor, sunt irelevante, deoarece deși judecătorii și procurorii au calitatea de magistrați, ei desfășoară activități diferite, situație în care există posibilitatea stabilirii unor reguli diferite de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești, comparativ cu parchetele, precum și a adoptării unor prevederi diferite în ceea ce privește raporturile de serviciu ale celor două categorii de magistrați, fără a fi discriminați.
Apreciază recurenta că legiuitorul a avut în vedere ca și criteriu esențial al salarizării procurorilor DNA și DIICOT din Parchetul de pe lângă, nivelului instanței sau parchetului.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor se va aprecia că nu este fondat.
Deși la fondul cauzei recurenta nu a invocat lipsa calității procesuale pasive, aceasta este o excepție de ordine publică putând fi invocată în orice stare a pricinii, situație în care urmează a fi analizată de instanță.
Recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și a nr.HG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestora.
De asemeni, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G: nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora obligațiile de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Acest text legal a fost invocat, de altfel și de recurentă, însă aceasta l-a invocat pentru a evidenția lipsa calității sale procesuale pasive, dar acest text de lege trebuie coroborat cu celelalte invocate anterior, recurenta fiind responsabilă de pregătirea proiectului de buget de stat, a proiectelor de rectificare bugetară pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, astfel încât, calitatea sa procesuală pasivă, în cauză este pe deplin justificată, nefiind în discuție, confundarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu Statul Român.
Nici faptul că recurenta ar fi formulat cerere de strămutare a cauzei, nu este un motiv ce poate fi reținut de instanță în sprijinul recursului formulat, întrucât recurenta nu a făcut dovada că ar fi solicitat și s-ar fi admis o eventuală cerere de suspendare a judecății în cauză, situație în care în mod corect instanța de fond a soluționat cauza.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției se va aprecia că este admisibil pentru considerentele ce se vor menționa în continuare.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul este discriminat în ceea ce privește salarizarea, în raport de salarizarea stabilită magistraților procurori ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluție ce se va considera a fi nelegală conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 din OUG nr. 27/2006, modificat și completat prin Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul DNA și cei din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit punctelor 6 - 13 lit. A din Anexa la ordonanță, în raport cu funcțiile pe care le dețin, sau cu care sunt asimilați, potrivit legii.
Punctele 6 - 13 din Anexa la OUG nr. 27/2006 privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă
Conform art.3 alin.1 din nr.OUG 27/2006, judecătorii, procurorii personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, sunt salarizați cu o îndemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzute în anexa ce face parte din ordonanță.
DIICOT este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă, așa cum rezultă din art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată, astfel că salarizarea acestora s-a făcut în conformitate cu art.3 din nr.OUG 27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr. 303/2004.
De aceea, susținerile intimatului-reclamant potrivit cărora art.11 din nr.OUG27/2006, instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează. Astfel, nu toate situațiile în care anumite persoane sunt tratate diferențial pot constitui acte de discriminare, iar un asemenea tratament poate avea la bază un alt motiv decât apartenența persoanei respective la una din categoriile prevăzute în art.2, 1 nr.OG137/2000.
de multiplicare 19 - 23 conform Anexei la.nr.OUG27/2006 lit.A, nr.crt.6-13, se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul DIICOT este justificată.
Prin soluția instanței de fond, s-a ajuns să se încalce criteriile de bază ale salarizării, respectiv: nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, vechimea în magistratură prevăzută la art.3 alin.1 din nr.OUG 26/2007, respectiv la stabilirea direct de instanță a salariului de bază al magistraților de la Judecătoria Roman, corespunzător drepturilor salariale prevăzute pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă
Este adevărat, că discutabilă ar fi modalitatea de acces a procurorilor în cadrul DNA și DIICOT, fără a se avea în vedere gradul profesional și vechimea în magistratură, însă aceste aspecte în cauza de față nu pot fi relevante în raport de obiectul acțiunii, respectiv stabilirea existenței unei situații de discriminare între intimat - fost judecător la Judecătoria Roman referitor la salarizare și procurorii ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT ce funcționează ca structură a Parchetului de pe lângă, întrucât în cauză nu s-a contestat modul de numire sau stabilire a unei discriminări în raport cu modul de numire a procurorilor în cadrul structurilor menționate, conform art.3 lit.a din nr.OG 137/2000.
Relevantă în cauză este însă Hotărârea nr. 355 din 1 august 2007 Consiliului Național pentru combaterea Discriminării prin care s-a statuat că faptele prezentate - respectiv salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul DNA și DIICOT pe de altă parte - nu constituie discriminare potrivit nr.OG137/2000.
În cauză nu se poate reține o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, de către instanță prin pronunțarea soluției fiind doar o interpretare și o aplicare greșită a legii, instanța dând o interpretare textelor de lege existente, nefiind în discuție stabilirea unor drepturi noi neprevăzute de lege ci stabilirea existenței sau inexistenței unei stări de discriminare și eventuala înlăturare a stării de discriminare, posibilitate stabilită legal de art.195din nr.OG137/2000.
Existența unei situații de discriminare se apreciază pentru drepturi ale persoanelor aflate în situații comparabile, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Deși, raportat la activitatea desfășurată și alți magistrați de la alte instanțe efectuează activități similare celor desfășurate de procurorii din structurile menționate din cadrul, salarizarea diferențiată este stabilită de legiuitor în considerarea nivelului diferit al instanței în care funcționează aceștia, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă și nu în considerarea importanței activități desfășurate.
Însă, se va aprecia că activitatea desfășurată de procurorii din cadrul DNA și DIICOT ca structură a Parchetului de pe lângă este o activitate ce implică dobândirea unor cunoștințe de specialitate deosebite, care să permită acestora conducerea, supravegherea și controlul nemijlocit, conform art.10 din Legea nr. 508/2004 asupra specialiștilor cu înaltă calificare în domeniul prelucrării și valorificării informațiilor, economice, financiare, bancare, vamale, informație (conform art.10 alin. 1 din aceeași lege).
În această situație, în cauză nu poate fi în discuție o încălcare a prevederilor art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât diferența de tratament săvârșită de stat trebuie să fie între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, în cauză justificându-se tratamentul diferențiat stabilit de lege, activitatea de urmărire penală a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT fiind una specifică, specializată în sensul că efectuează urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 508/2004 și în legi speciale, având în atribuții și aspecte ce nu țin de activitatea de judecată de atribuțiile unor magistrați judecători sau procurori de la alte instanțe, cum ar fi studierea cauzelor care generează săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizate, trafic de droguri, criminalitate informatică și terorism și a condițiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale în acest domeniu (art.2 din lege).
În considerarea celor reținute Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor și va admite recursul Ministerului Justiției, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr. 19 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul civil promovat de Ministerului Justiției împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în tot sentința civilă nr. 19 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că;
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.05.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent. /
red.DP/16.05
tehn.DM/ex.3
16/20.05.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
