Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 417/R-CM
Ședința publică din 14 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, sector 1, str.G-ral, nr.28-30, împotriva sentinței civile nr.168 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, în baza delegației nr.2421/13.05.2008, consilier juridic pentru intimata-chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depuse la dosar și consilier juridic pentru intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean V, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și T, intimatele-reclamante, intimații-pârâți Grădinița cu Program Prelungit nr.1, Școala cu clasele I-VIII și Grupul Școlar " " și intimații-chemați în garanție Primarul Comunei și Primarul orașului
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât a solicitat judecarea în lipsă. Mai arată că intimatele-reclamante au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, având cuvântul pe recurs, solicită admiterea acestuia.
Reprezentanta intimatului-chemat în garanție Consiliul Județean V solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Reprezentanta intimatei-chemate în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Cercetării și
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 216/90/23.01.2008, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar "C- ", Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 H, Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al județului V și Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data încetării activității, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că, potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Reclamanții au susținut că la data de 1.10.2001 îndeplineau deja condițiile impuse de textul de lege menționat pentru a beneficia de acest drept.
S-a invocat Acordul din data de 28.11.2005 (semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării) prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic și că acest acord a fost și legiferat prin OUG nr.17/2006.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, obligația de plată este impusă chiar prin Ordinul nr.1350/2007 al Ministrului Educației și Cercetării, care prevede inclusiv modalitatea în care se vor plăti cu ora persoanele aflate în ipoteza prevăzută de dispozițiile art.45 alin.1.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, întâmpinare prin care a invocat următoarele apărări:
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în susținerea căreia a invocat faptul că acest minister nu este angajatorul reclamanților și că între el și reclamanți nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, în temeiul cărora să poată fi obligat la plata unor drepturi salariale.
S-a invocat, de asemenea, că Ministerul Educației, Cercetării și T nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că, potrivit dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea acestea. Potrivit art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin HG nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În al doilea rând, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la perioada începând cu anul 2001.
În acest sens, s-a susținut că potrivit dispozițiilor art.166 din Legea nr.53/2003, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, iar termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
S-a învederat că prevederile art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003 nu sunt incidente în cauză, deoarece Acordul încheiat de către Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ nu se referă la salariile solicitate prin acțiune.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că potrivit art.27 din HG nr. 281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se stabilesc potrivit prevederilor acestei hotărâri este de competența consiliului de administrație sau, după caz, a altor organe de conducere similare, respectiv, a organului ierarhic superior fiecărei unități bugetare. S-a susținut că actul normativ prevede un termen de 5 zile de depunere a contestațiilor, un alt termen de 30 de zile în care organele abilitate trebuie să răspundă contestațiilor și un alt termen de 30 de zile în care cei interesați se pot adresa cu contestație la instanță împotriva măsurii adoptată de către unitate.
În acest context, s-a susținut că reclamanții nu au depus contestație cu privire la modul de stabilire a salariului și nu au solicitat până în prezent plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, consecința fiind aceea a decăderii lor din dreptul menționat.
În concluzie, în ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că, potrivit dispozițiilor art. 13 din OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Au fost invocate în susținerea aceleiași excepții și dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
S-a susținut că, potrivit dispozițiilor legale, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor Publice V, după consultarea Consiliului Județean V și a Primarul comunei și Primarul orașului H în care se află unitățile de învățământ preuniversitar, aceleași prevederi fiind menționate și în Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 la art.7 alin.5.
S-a menționat că ordonator terțiar de credite este unitatea de învățământ preuniversitar de stat la care cadrul didactic își desfășoară activitatea și, în aceste condiții, Inspectoratul Școlar Județean V nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, situație față de care s-a invocat faptul că reclamanții ar fi trebuit să cheme în judecată și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, precum și pe primarii localităților în a căror rază se află unitatea de învățământ preuniversitar unde lucrează.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - decembrie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 166 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003.
În acest context s-a susținut că Acordul la care s-au referit reclamanții prin acțiune nu privește drepturile salariale solicitate în cauză și nu constituie o recunoaștere din partea debitorului, în sensul dispozițiilor art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003.
Pe fondul cauzei, Inspectoratul Școlar Județean Vas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanții nu și-au exercitat dreptul de a li se reduce norma didactică cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, astfel că unitatea de învățământ și cu atât mai puțin Inspectoratul nu aveau obligația reducerii normei didactice.
Pe de altă parte, salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel că el nu poate face obiectul vreunei negocieri, situație față de care reclamanții erau îndreptățiți la plata orelor solicitate numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă al acestora, care să privească efectuarea orelor în regim de plată cu ora.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat cerere de chemare în garanție a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, a Consiliului Județean V și a localităților în a căror rază se află unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a susținut că, în temeiul dispozițiilor art. 13 din OUG nr.32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, art. 16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, ale Legii bugetului de stat pentru fiecare dintre anii pentru care s-a formulat acțiunea, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor Publice, după consultarea Consiliului Județean și a localităților în care se află unitățile de învățământ preuniversitar.
În aceste condiții, Inspectoratul Școlar Județean V nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, neavând calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, instanța trebuind să oblige la plata acestor drepturi și chemații în garanție.
Consiliul Județean Vaf ormulat întâmpinare, în calitate de chemat în garanție, solicitând respingerea cererii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
În raport de caracterul consultativ al obligației impusă de lege consiliului județean, cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean V este neîntemeiată.
S-a susținut că potrivit legislației în vigoare, calitatea de angajator al personalului didactic o au unitățile de învățământ cu care s-au încheiat și contractele individuale de muncă și că, potrivit prevederilor art. 167 alin.5 din legea învățământului, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat și nu din bugetul unităților administrativ-teritoriale.
Prin urmare, între Consiliul Județean V și reclamanți nu există nici un raport juridic de natură contractuală, motiv pentru care s-a cerut să se constate că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Vaf ormulat și ea întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a cerut respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată.
Sub aspectul excepției invocate, Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas usținut că nu are calitate de ordonator principal de credite pentru angajații Ministerului Educației, Cercetării și T, mai mult, ea are doar un rol bancar, prin trezoreria proprie, răspunzând la ordinele de plată formulate de ordonatorul de credite, în speță Ministerul Educației, Cercetării și
Pe fondul cauzei, s-a susținut că în mod greșit s-a îndreptat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice V deoarece, nu este dovedită în nici un mod existența culpei procesuale a acesteia pentru a cădea în pretenții.
Prin sentința nr.168/26.02.2008, au fost respinse excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratului Școlar Județean V, Ministerului Educației, Cercetării și T, precum și excepția privind prescripția dreptului la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamante și au fost obligați pârâții Grupul Școlar "C- " H, Grădinița cu program prelungit nr. 1 H, Școala cu Clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamantelor drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 și până la încetarea activității fiecăreia, dar nu mai târziu de data pronunțării sentinței, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale, pârâtele - unități școlare fiind obligate astfel: Grupul Școlar "C- " H - în favoarea reclamantei, Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 H - în favoarea reclamantei și Școala cu clasele I-VIII - în favoarea reclamantei.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V împotriva Direcției Generale A Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, Primarii localităților, Popești și, cu sediile în aceste comune din județul
Au fost obligați pârâții Grupul Școlar "C- " H, Grădinița cu program prelungit nr. 1 H, Școala cu Clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească reclamanților suma de câte 300 lei fiecărei reclamante reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Sub aspectul excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 45 al. 4 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B, prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
Față de împrejurarea că prin lege au fost prevăzute competențe exprese ale inspectoratelor școlare județene privind raportarea execuției bugetare, tribunalul reține că Inspectoratul Școlar Județean V are calitate procesuală pasivă, situație față de care se va respinge excepția pe care acest pârât a invocat-o în sensul respectiv.
Cât privește pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, tribunalul reține că prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit cu Guvernul României de către organizațiile sindicale din învățământ plata debitelor datorate personalului didactic reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, acordul fiind semnat inclusiv de Ministrul Educației și Cercetării.
În acest context, și acest pârât are calitate procesuală pasivă, situație față de care se va respinge excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că, potrivit Acordului semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin OUG nr.17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, ceea ce conduce la concluzia că recunoașterea menționată a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv, 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr. 17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Acțiunea de față a fost introdusă pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 23.01.2008, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data înregistrării acesteia.
Pentru aceste considerente, excepția privind prescrierea dreptului la acțiune a fost respins.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele au avut calitatea de învățători la unitățile de învățământ chemate în judecată pentru perioada dedusă judecății, potrivit mențiunilor care rezultă din adeverințele eliberate în acest sens și depuse la dosar.
Prin dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă un număr de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare(institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 128/1997, tribunalul reține că acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv, inclusiv, învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În acest context, este lipsită de fundament apărarea formulată de către pârâtul Ministerul Învățământului Educației și Cercetării în sensul că reclamanții ar fi decăzuți din drepturi de a solicita drepturile bănești pretinse prin acțiune, deoarece, în cauză nu se pune problema aplicării dispozițiilor art.27 din HG nr. 281/1993, nefiind vorba despre contestarea stabilirii salariilor, a acordării gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi salariale, deoarece reclamanții nu o astfel de contestare au făcut, ci au solicitat doar aplicarea, în ceea ce îi privește, a unor dispoziții legale, în temeiul cărora au pretins că erau îndreptățiți să primească drepturi salariale.
Din acest punct de vedere, reținând dispozițiile art. 45 ale Legii nr. 128/1997 pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, tribunalul constată că aceste reglementări legale impun îndeplinirea cumulativă a unor condiții pentru ca personalul didactic să poată beneficia de diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului.
Astfel, dispozițiile art. 45 prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr. 128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Astfel fiind, în raport de dispozițiile art.45 din Legea nr. 128/1997 și de conținutul adeverințelor eliberate de unitățile școlare pârâte, tribunalul a reținut că reclamantele îndeplinesc cele două condiții privitoare la vechime și la gradul didactic pentru toată perioada dedusă judecății, situație față de care urmează să se admită în parte acțiunea și să fie obligați pârâții chemați în judecată prin acțiune să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 și până la încetarea activității, însă nu mai târziu de data pronunțării sentinței, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței fiecăreia și până la data plății efective și integrale.
Potrivit adeverințelor depuse la dosar, reclamantele au desfășurat activitate astfel:
Reclamanta a funcționat ca învățător în perioada 2001 -2005 la Grupul Școlar "C- " H, reclamanta - în aceeași calitate - în perioada 2001 - 2006 la Grădinița cu Program Prelungit nr.1 H, iar reclamanta - în aceeași calitate - în perioada 1.10.2001 - 15.09.2005 la Școala cu clasele I-VIII.
Față de aceste considerente a fost admisă în parte acțiunea.
Cât privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Având în vedere împrejurarea că chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarii orașului H și comunei, județul V, potrivit dispozițiilor art. 14 al 5 din Legea nr. 486/2006, le revine sarcina să își exprime punctul de vedere, având un rol consultativ în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ, ele nu pot fi obligate să dezdăuneze pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V deoarece între acest pârât și chemații în garanție nu se poate naște un raport juridic patrimonial față de pretențiile deduse judecății, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, care a criticat sentința pentru netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de guvern cu principalele federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Se mai arată că, potrivit art.17 din anexa 1 la nr.OG11/2007, aprobată prin Ordinul nr.1350/2007 în cadrul personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal se regăsesc și învățătorii, institutorii și educatorii.
În fine, arată recurentul că în conformitate cu art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se stabilesc potrivit respectivei hotărâri de guvern este de competența consiliului de administrație, textul de lege prevăzând și termenele și procedura aplicabilă în această situație. Cum reclamanții nu au depus în termenul prevăzut de lege contestație cu privire la modul de stabilire a salariilor, respectiv nu au solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată în plus, ei sunt decăzuți din acest drept.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare.
Prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Este așadar greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Este de asemenea nefondată susținerea recurentului Ministerul Educației, Cercetării și T în sensul că reclamanții trebuiau să urmeze procedura instituită de art.27 din nr.HG281/1993, în sensul depunerii unei contestații la consiliul de administrație, deoarece textul de lege enunțat se referă la contestații în legătură cu "stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi", deci la drepturi deja acordate salariaților, or în speță reclamanții solicită tocmai acordarea unor astfel de drepturi.
Rezultă așadar că procedura instituită de art.17 din nr.HG281/1993 trebuie utilizată atunci când au fost acordate anumite drepturi salariale angajaților și aceștia sunt nemulțumiți de modalitatea de stabilire, însă nu și atunci când astfel de drepturi nu au fost acordate, o contestație în această situație fiind de altfel lipsită de obiect.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.291 codul muncii și art.312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII SI T, împotriva sentinței civile nr.168 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind: reclamantele, și; pârâții Grupul Școlar "C- ", Grădinița cu Program Prelungit nr. 1 H, Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al județului V și chemații în garanție: Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V, Primarul comunei, Primarul Orașului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2ex/4.06.2008
jud. fond:;;
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paulina Ghimișliu, Ion Rebeca
