Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 418/2008. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 418/R-CM
Ședința publică din 14 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Ion Rebeca
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, sector 1, str.G-ral, nr.28-30, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în municipiul Rm.V, str.G-ral, nr.1, județul V, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, municipiul Rm.V, str. G-ral, nr.14, județul V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RM, cu sediul în municipiul Rm.V, str.G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.169 din 26 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V, în baza delegației 5597/07.05.2008, consilier juridic pentru recurentul-pârât Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depuse la dosar și consilier juridic pentru intimatul-pârât Inspectoratul Școlar al Județului V, lipsă fiind recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T și Primarul Municipiului Rm.V, intimata-reclamantă și intimatul-pârât Grupul Școlar Sanitar " ".
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T și Primarul Municipiului Rm.
Curtea constată că nu sunt alte cereri de formulat și acordă cuvântul pe recursuri.
Reprezentanta recurentului-pârât Consiliul Județean V, având cuvântul asupra propriului recurs, solicită admiterea lui. Depune la dosar o sentință pronunțată de același complet care a pronunțat sentința recurată, al Tribunalului Vâlcea, prin care se recunoaște lipsa calității procesual pasive a instituției pe care o reprezintă.
Reprezentanta recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice V solicită admiterea recursurilor și respingerea recursului Ministerului Educației, Cercetării și
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, solicită admiterea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și T și respingerea celorlalte recursuri.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Sanitar " ", Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Primarul Municipiului Râmnicu V, solicitând instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 până la zi, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamanta este învățătoare în cadrul Grupului Școlar Sanitar " ", având o vechime în profesie de 35 ani și că la data de 1 septembrie 1992 a obținut gradul didactic I în învățământ, în temeiul Ordinului Ministrului Învățământului și Științei nr.6238/1992.
S-au invocat dispozițiile Legii nr.128/1997, potrivit cărora, la art.45 alin.1 s-a statuat că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Reclamanta a susținut că nu a beneficiat de prevederile legale menționate cu toate că, începând cu data de 1 octombrie 2001, îndeplinea condițiile textului de lege de mai sus.
S-au invocat prevederile nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat, prevederi care au făcut ca în cauză să fie incidentă întreruperea termenului de prescripție prin recunoașterea debitelor datorate cadrelor didactice.
Pârâtul Consiliul Județean Vaf ormulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, prin care a invocat următoarele apărări:
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive în susținerea căreia a motivat că între reclamantă și pârât nu există nici un acord juridic de natură contractuală, iar fondurile necesare pentru salarizare personalului didactic din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat și nu din bugetul unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea că drepturile bănești pot fi solicitate cel mult de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Totodată, s-a susținut că protocolul invocat pentru acordarea drepturilor salariale s-a încheiat între organizații sindicale și că este evident că actul menționat nu reprezintă o recunoaștere din partea debitorului cu privire la acele drepturi.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se, în esență, că salariul personalului din învățământ nu poate face obiectul vreunei negocieri, acesta fiind stabilit prin lege.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că nu are cu reclamanta raporturi de muncă, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru considerentul că, potrivit dispozițiilor art.166 din Legea nr.53/2003 dreptul la acțiune cu privire la drepturi salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate, termenul de prescripție fiind întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului.
S-a învederat că acordul încheiat între Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ nu se referă la drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Pe fondul cauzei s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Primarul municipiului Râmnicu Vaf ormulat întâmpinare prin care a invocat următoarele apărări:
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că între reclamantă și primar, ca autoritate din cadrul administrației publice locale, nu există raporturi de muncă ori obligații de natură să genereze reducerea normei de muncă cu 2 ore săptămânal, sau obligații privitoare la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea actualizată a muncii prestată în plus, cu două ore săptămânal, față de norma didactică, pentru perioada dedusă judecății.
S-a invocat, de asemenea, inadmisibilitatea acțiunii deoarece s-a susținut că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.112 pct.3 Cod procedură civilă referitoare la cuantumul pretențiilor solicitate.
Pârâtul a invocat și prescripția parțială a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2004, argumentând prescripția pe dispozițiile art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Pe fondul cauzei s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că salariul personalului didactic este stabilit prin lege, care nu face referiri la plata suplimentară a unor ore, astfel cum s-a cerut prin acțiune.
S-a formulat întâmpinare și de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice care a invocat în apărare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că pârâta nu este ordonator de credite față de reclamantă, iar între părți nu există raporturi de muncă.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat și excepția prematurității formulării acțiunii față de V, întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de a beneficia de drepturile pretinse și nici dovada refuzului acestei pârâte în ceea ce privește repartizarea sumelor ce reprezintă cheltuieli de personal.
Vaf ormulat, de asemenea, întâmpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - decembrie 2004, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.169 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației, Cercetării și T, Primarul Municipiului Râmnicu V și Inspectoratul Școlar Județean
De asemenea au fost respinse excepțiile privind inadmisibilitatea și prematuritatea formulării acțiunii, precum și excepția privind prescripția parțială a dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea și obligați pârâții Grupul Școlar Sanitar " ", Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Primarul Municipiului Râmnicu V să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data pronunțării.
S-a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea fondului pricinii.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul a examinat cu prioritate excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației, Cercetării și T, Primarul Municipiului Râmnicu V și Inspectoratul Școlar Județean
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește pe pârâtul Consiliul Județean V, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Având în vedere obiectul acțiunii dedusă judecății referitor la obligarea pârâților să plătească reclamantei titulară a dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, tribunalul a constatat că, în raportul juridic dedus judecății, Consiliul Județean V are calitate procesuală pasivă deoarece, față de dispozițiile art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, acestuia îi revine sarcina să își exprime punctul de vedere, fiind consultat în ceea ce privește repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, în temeiul acelorași dispoziții legale mai sus enunțate, tribunalul a reținut că și această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece este obligată prin lege să emită o decizie cu privire la repartizarea sumelor de bani pentru finanțarea cheltuielilor de personal în învățământ.
Față de considerentele expuse, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Educației, Cercetării și
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Râmnicu V, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, s-a prevăzut în mod expres obligativitatea consultării acestuia referitor la repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat).
Ca urmare a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Râmnicu
Potrivit dispozițiilor art.45 al. 4 din nr.HG2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, inspectoratele școlare județene, respectiv al Municipiului B, prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr. 3 și 4 și le transmit Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
Față de împrejurarea că prin lege au fost prevăzute competențe exprese ale inspectoratelor școlare județene privind raportarea execuției bugetare, tribunalul a reținut că Inspectoratul Școlar Județean V are calitate procesuală pasivă, situație față de care a fost respinsă excepția pe care acest pârât a invocat-o în sensul respectiv.
Cât privește pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, tribunalul a reținut că prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit cu Guvernul României de către organizațiile sindicale din învățământ plata debitelor datorate personalului didactic reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, acordul fiind semnat inclusiv de Ministrul Educației și Cercetării.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.2 din OUG nr.17/2006, diferențele de drepturi salariale care se achită cadrelor didactice în urma unor hotărâri judecătorești se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru finanțarea cheltuielilor de personal din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, pentru personalul didactic din inspectoratele școlare și din unitățile aflate în subordinea acestora.
Referitor la excepția prematurității formulării acțiunii, excepție invocată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, tribunalul a reținut că această excepție este neîntemeiată, deoarece reclamanta nu era obligată, astfel cum a susținut pârâta, să se fi adresat mai întâi acesteia și doar în urma refuzului de a i se satisface pretențiile să se adreseze instanței, pentru că dacă s-ar admite un astfel de punct de vedere s-ar îngrădi principiul liberului acces la justiție, contravenindu-se atât dispozițiilor art.21 din Constituție, cât și prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel fiind, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâta DGFP
Sub aspectul excepției privind inadmisibilitatea acțiunii, excepție invocată de către pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu V, cu motivarea că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art.112 pct.3 Cod procedură civilă privitoare la cuantumul pretențiilor solicitate, tribunalul a reținut că nici această excepție nu se verifică pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art.112 pct. 3 Cod procedură civilă s-a prevăzut că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
Potrivit dispozițiilor art.379 alin.4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă.
În condițiile în care prin acțiune reclamanta a indicat că solicită plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea orelor prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001, obiectul cererii de chemare în judecată este determinabil fiind posibilă calcularea de către ordonatorul de credite a cuantumului exact al drepturilor salariale care au fost determinate în ceea ce privește natura și perioada pentru care s-au cerut.
În ceea ce privește excepția referitoare la prescripția parțială a dreptului la acțiune invocată de pârâți pentru perioada 2001-2004, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit dispozițiilor art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Prin Acordul încheiat între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, prin Ministerul Educației și Cercetării, să se stabilească o reglementare unitară care să împiedice apariția de discriminări între salariații aflați în aceeași situație, iar urmarea acestui acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Potrivit art.1 din OUG nr.17/2006, plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, se face conform prevederilor acestei ordonanțe.
Atât prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin OUG nr.17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr. 17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Acțiunea care formează obiectul prezentei judecăți a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 25 ianuarie 2008, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data introducerii acțiunii.
Pentru aceste motive a fost respinsă și excepția privind prescripția parțială a dreptului la acțiune.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta ocupă funcția didactică de învățător în unitățile de învățământ pârâte.
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art. 42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În ceea ce privește dispozițiile art.45 din Legea nr.128/1997, tribunalul a reținut că acestea reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic, ceea ce presupune că diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului se aplică tuturor funcțiilor didactice, respectiv inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", deoarece nu este vorba despre un număr de ore, ca normă didactică, totuși, dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Astfel fiind, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reclamantei titulară a dreptului material la acțiune, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, a fost admisă acțiunea și obligați pârâții la plata drepturilor salariale menționate, în condițiile prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs în termen legal, pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, Consiliul Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Primarul Municipiului Râmnicu V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, nereținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se susține că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art.1 din Legea nr.486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, potrivit cărora obiectul acestei legi îl constituie stabilirea volumului veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2007. Ori, în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, nefiind incidente dispozițiile art.14 alin.4 din acest act normativ, pe care instanța le-a aplicat greșit.
Tot astfel nu sunt incidente nici dispozițiile art.2 din nr.OUG17/2006 care se referă la diferențe de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pentru că reclamanții nu aveau asemenea hotărâri la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nici nu prevede obligația sa de a efectua aceste plăți, ci a Ministerului Educației Cercetării și
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă se susține că hotărârea instanței de fond cuprinde o motivare străină de natura pricinii, atunci când motivează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
Astfel, prin obligarea instituției recurentei la repartizarea sumelor pe anul 2007, după consultarea primarilor și a consiliului județean, instanța de fond a pronunțat o soluție străină de motivați în drept care a stat la baza respingerii acestei excepții, respectiv art.1 din Legea nr.486/2006.
În al treilea motiv de recurs se susține că în mod greșit s-a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceasta nu are calitate procesuală pasivă și nu are culpă procesuală, nefiind aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul, Educației Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă, se susține că sentința de la fond este nelegală deoarece cuprinde dispoziții contradictorii.
Astfel, deși instanța de fond respinge capătul de cerere referitor la reducerea normei didactice de predare, reținând faptul că nu este posibilă reducerea acesteia pentru personalul didactic cu funcția de învățător și educator îi obligă totuși pe pârâți la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică.
Pârâtul Consiliul Județean Vas usținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă), întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților pentru a-l obliga alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context a susținut că, consiliul județean este numai consultant în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
Totodată, a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă), neprimind punctul său de vedere referitor la prescripția dreptului la acțiune și reținând greșit recunoașterea debitorului cu privire la plata drepturilor salariale revendicate și întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și nr.OUG17/2006.
De asemenea, a mai susținut că deși a respins cererea reclamantei pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal a obligat pârâții la plata drepturilor salariale ce decurg din reducerea acesteia, soluție care este ilogică.
Din acest punct de vedere a apreciat că s-a adăugat la lege pentru că art.145 din Legea nr.128/1997 nu face referiri la plata suplimentară a celor aflați în această situație, iar instanța nu a lămurit nici care este norma didactică a fiecărui reclamant.
Aceste critici au fost întemeiate pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de Primarul Municipiului Rm.V - ing. se solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.7 Cod proc.civilă se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, cu toate că instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Râmnicu V, a respins aceeași excepție referitoare la Primarul Municipiului Râmnicu V, cu argumentația că, în urma consultării primarilor și a Consiliului Județean, Direcția Finanțelor Publice are obligația să repartizeze sumele pe anul bugetar 2007, potrivit art.1 din Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007.
Însă, recurentul consideră că instanța, în realitate a avut în vedere dispozițiile art.13-14, referitoare la sume defalcate din TVA pentru cheltuieli de personal, burse și obiecte de inventar ale instituțiilor sau unităților de învățământ preuniversitar de stat. Decizia repartizării acestor sume aparține directorului direcției generale de finanțe publice județene, ci nu Primarului Municipiului Râmnicu V, care are doar un rol consultativ, confundându-se un simplu aviz consultativ cu actul de decizie.
Drept urmare, recurentul nu are calitate procesuală pasivă, urmând a se respinge acțiunea față de acesta.
Se precizează că dreptul salarial pretins nu este realizat din bugetul local al autorității administrativ teritoriale, ci din bugetul de stat.
În motivul doi de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod proc.civilă, se susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel se susține că în motivarea în fapt și în drept a acțiunii formulată de reclamantă, nu se regăsesc considerații care ar stabili obligația de plată a drepturilor salariale, între reclamantă și Primarul Municipiului Râmnicu
Acesta din urmă, precum și Consiliul Local Râmnicu V sau Primăria Râmnicu V nu au calitate de angajator al cadrelor didactice neavând nici obligația să asigure fondurile necesare salarizării lor, Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, reglementând alte tipuri de raporturi juridice.
Drept urmare, recurentul nu are calitate procesuală pasivă.
Se susține că într-o cauză similară, respectiv sentința civilă nr.370/6.04.2007 a Tribunalului Vâlceaa fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean V, a Municipiului Râmnicu V, precum și a Primarului Municipiului Râmnicu
În motivul al treilea de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă se susține că sentința de la fond este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că nu a fost soluționată excepția inadmisibilității acțiunii, în raport de prevederile art.112, pct.3 Cod procedură civilă, având în vedere că nu este specificat cuantumul pretențiilor și întinderea lor.
De asemenea, există neconcordanță între considerentele de la pag.6, alin.3 și dispozitiv.
În altă ordine de idei se susține că a fost soluționată greșit excepția prescrierii, în parte, a sumelor, pentru perioada 2001-2004, instanța respingând această excepție, motivând că sunt aplicabile dispozițiile art.166, alin.2 Codul Muncii, în sensul că a operat o recunoaștere expresă între angajator și angajați, conform OUG nr.17/2006, privitor la diferențele salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004.
În motivul patru de recurs se susține că, pe fond, acțiunea este lipsită de temei legal.
Se susține că Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului pentru cei cu o vechime de peste 25 de ani și gradul didactic I, dispoziții care nu se aplică celor care nu au dorit să beneficieze de reducerea normei didactice.
În plus, reclamanta nu a dovedit prestarea unui număr de ore în plus.
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, al aceluiași pârât este nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice pentru reclamantă având calitate de învățători, respectiv educatori, cu motivarea că activitatea acestora în cadrul normei didactice definită ca "post" presupune o anumită programă ce trebuie respectată, iar prin reducerea normei nu s-ar mai putea parcurge întreaga programă.
Imposibilitatea reducerii normei didactice nu vine însă în contradicție cu plata orelor pe care aceste cadre didactice le prestează în plus, dimpotrivă, este firesc ca pentru orele pe care le prestează suplimentar, cadrele didactice a căror normă didactică nu poate fi redusă, să fie plătite separat. În caz contrar s-ar produce o discriminare cu privire la egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale, așa cum corect a reținut prima instanță.
Primul motiv de recurs al pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, precum și primul motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, ambele referitoare la calitatea procesuală pasivă a acestor doi recurenți pârâți, sunt nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că ambii recurenți-pârâți au atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere capătul al doilea de cerere al acțiunii dedusă judecății referitor la obligarea pârâților să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, curtea, la fel ca și tribunalul, apreciază că atât Consiliul Județean V, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice V au calitate procesuală pasivă.
Ca atare nu are nici o relevanță că ei sunt terți față de raportul juridic de muncă analizat, considerentele pentru care le-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Al doilea motiv de recurs al Direcției Generale a Finanțelor Publice, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă va fi respins ca neîntemeiat, constatându-se că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motivându-se respingerea excepției calității procesuale pasive a acestei recurente și obligarea acesteia la repartizarea sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea prealabilă a primarilor și a consiliului județean, așa cum s-a arătat și în primul motiv de recurs.
Al treilea motiv de recurs, vizând greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, în cauză fiind aplicabile disp.art.274 Cod procedură civilă, din moment ce această pârâtă a fost obligată, alături de ceilalți pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale.
Cât privește recursul declarat de Primarul Municipiului Râmnicu V se constată că este nefondat.
În mod corect prima instanță a stabilit că recurentul pârât are calitate procesuală pasivă.
Într-adevăr nu are obligația de a plăti drepturile salariale solicitate prin acțiune de reclamantă, nefiind angajatorul acesteia, dar prima instanță s-a referit în realitate la obligația de a vira sumele necesare plății acestor drepturi.
Conform art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic sunt asigurate de bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Rezultă că unitatea administrativ-teritorială este ordonator secundar de credite și ca atare, are calitate procesuală pasivă.
Al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele art.304, pct.8 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Astfel, instanța nu a reținut că există relații juridice de muncă, între acest recurent și reclamantă, recurentul neavând calitatea de angajator al cadrelor didactice, ci a admis acțiunea față de acest recurent, considerând că Direcția Finanțelor Publice V are obligația repartizării sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor, confundând avizul consultativ cu decizia care aparține directorului Direcției Finanțelor Publice V, recurentul neavând calitate procesuală pasivă.
Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.
Se reține că recurentul nu a formulat la fond, ci pentru prima dată în recurs excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe de altă parte, nu există contradicție între considerente și dispozitiv.
În altă ordine de idei, în mod temeinic a fost respinsă excepția prescrierii în parte a dreptului la plata salariilor pentru 2001-2004, având în vedere negocierile dintre Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ care au recunoscut că se impune plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, adoptându-se, în acest sens OUG nr.17/2006, aprobată prin Legea nr.216/2006.
Al patrulea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, având în vedere prevederile Legii nr.128/1997.
De reținut faptul că reclamanta a dovedit prestarea orelor în plus și vechimea de peste 25 ani, precum și gradul didactic I, încât este îndreptățită să beneficieze de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.169 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, sector 1, str.G-ral, nr.28-30, CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în municipiul Râmnicu V, str.G-ral, nr.1, județul V, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr.14, județul V și PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU, cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.169 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/13.06.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paulina Ghimișliu, Ion Rebeca