Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 418/R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 1037 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, precum și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva aceleiași hotărâri, privind și pe reclamanții G, -, -, și, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul cu procură de reprezentare din partea celorlalți reclamanți, lipsind reprezentanții recurenților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul depune la dosar întâmpinare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită respingerea recursurilor formulate de pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Finanțelor și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate:
Prin sentința civilă 1037/16 sept.2008, Tribunalul Maramureșa respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 2000-2005 invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții G, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României pârâta fiind obligată să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând spor de stabilitate și spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000-31.05.2008 la valoarea actualizată în funcție de rata inflației, la data plății.
S-a dispus înscrierea mențiunilor privind drepturile salariale conform prezentei, în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor chematul în garanție fiind obligat să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești datorate reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanții au calitate de controlori financiari, remunerația acestora fiind reglementată prin Legea 104/1999 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.9/1997 și a Ordonanței 56/1997 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ulterior, salarizarea controlorilor financiari a fost reglementată prin OUG160/13 oct.2000 care a stabilit că toți controlorii financiari se remunerează cu indemnizația lunară prevăzută pentru această categorie și că, pe data aplicării acestui act normativ, prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute de Legea 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Instanța a apreciat că OUG160/2000 nu a abrogat Legea 104/1999, prin care controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică astfel că, în mod nelegal pârâta nu a plătit reclamanților sporurile începând cu anul 2000.
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este admisibilă pentru întreaga perioadă începând cu anul 2000, excepția prescripției dreptului la acțiune fiind respinsă ca neîntemeiată.
S-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind obligat să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești datorate reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele aflate la 2-5, pârâta Curtea de Conturi a României a arătat, în esență că, acțiunea reclamanților este prescrisă, pentru drepturile aferente perioadei 1 nov. 2000 - 30 aprilie 2005.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea este în întregime nefondată, controlorii financiari neavând drept la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, așa cum a apreciat neîntemeiat instanța de fond. Aceasta întrucât, salarizarea controlorilor financiari a fost reglementată prin G, 160/2000, care înlătură aplicarea dispozițiilor Legii 50/1995 cu privire la această categorie de personal.
În ceea ce privește sporul pentru stabilitate acesta a fost acordat începând cu anul 2007, introdus prin OG27/2007, aprobat prin Legea 219/2007, acordarea lui cu începere din anul 2000 neavând nici un temei.
Chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin motivele aflate la 12-13 arătat că, admiterea cererii Curții de conturi de chemare în garanție este nefondată, în principal pentru că acțiunea reclamanților este prescrisă cu privire la drepturile aferente anilor 2000-2005 iar pe fond, în conformitate cu dispozițiile OUG160/2000 care reglementează salarizarea controlorilor financiari, aceștia nu au dreptul la sporurile solicitate.
Recursurile sunt întemeiate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
Salarizarea controlorilor financiari a fost inițial reglementată prin Legea 50/1995.
Prin Legea 56/1996 privind salarizarea în sistemul judiciar (art.52 alin.1)judecătorii și procurorii financiariau fost asimilați din punct de vedere al salarizării judecătorilor și procurorilor care activau la instanțele de judecată și respectiv parchetele de pe lângă acestea.
Legea 50/1996 a fost modificată succesiv, prin Ordonanța Guvernului nr.9/19997 și Ordonanța Guvernului 56/1997.
Prin această Ordonanță (56/1997) s-a completat art.42/1 din Legea 50/1996 stabilind dreptul la un spor de risc și suprasolicitare neuropsihicămagistraților și executorilor judecătorești.
Prin Legea 104/1999 au fost aprobate și modificate cele două ordonanțe mai sus arătate, extinzându-se sfera de aplicare a dispozițiilor referitoare la sporul de risc și suprasolicitare, prevăzând că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar (art.42 indice 1).
Cu privire la art.52 din Legea 50/1996 s-au făcut următoarele modificări.
- alin. 1 - judecătorii financiari, procurorii financiari, judecătorii financiari inspectori, procurorii financiari inspectori, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar aferent activității jurisdicționale din cadrul Curții de conturi beneficiază de sporurile salariale prevăzute pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din prezenta lege.
- alin.2- controlorii financiaribeneficiază desporul de stabilitateîn raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlu științific de doctor sau doctor docent, precum șide sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin Legea 104/1000 așa cum s-a arătat mai sus au fost aprobate cu modificări OG9/1996 și 56/1996 ambelepentru modificarea Legii 50/1996.
Evident că legea menționată a modificat însăși Legea 50/1996 extinzând sfera de aplicarea unor sporuri prevăzute prin această lege.
Prin urmare,temei al dreptului controlorilor la sporul pentru risc și suprasolicitare și pentru spor de stabilitate l-a constituit art.52 alin.2 din Legea 50/1996 așa cum a fost modificată prin Legea 104/1999.
Prin OUG160/13 octombrie 2000, salarizarea controlorilor financiari a fost supusă unei noi reglementări și anume în forma unei indemnizații lunare, conform anexei ce face parte din actul normativ de mai sus.
Se prevede că, indemnizația esteunica formăde remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar (art.3) și că, pe data aplicării ordonanței, prevederile referitoare la salariul de merit,sporuri, indemnizații, stimulente prevăzute de Legea 50/1995 nu se mai aplică, așa cum nu se aplică nici anexele III/2 și pct.1 din anexa nr.VI/2 lit.d din OUG24/2000.
Este adevărat că, prin OUG160/2000 nu se face o abrogare expresă a Legii 50/1996, modificată prin Legea 104/1996, cu privire la controlorii financiariînsă, prin prevederea unui nou sistem de salarizare au fost modificate însăși principiile de remunerare a controlorilor financiari, prin stabilirea unei indemnizații lunare, în raport de vechimea în specialitate, eventualele sporuri stabilite prin alte acte normative pierzându-și aplicabilitatea. De altfel, la data apariției OUG160/2000, sorul pentru risc și suprasolicitare nu se mai aplica nici categoriilor prevăzute de Legea 50/1996.
Sub acest aspect este de reținut că, decizia nr.21/martie 2008 pronunțată de în recursul în interesul legii nu poate fi avut în vedere, întrucât a soluționat practica neunitară în legătură cu persistența dreptului la sporul pentru risc și suprasolicitarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate al instanțelorîn raport de nr.OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, or, controlorii financiari nu intră în categoriile vizate prin decizia de mai sus.
În aceeași măsură, nu se poate reține nici incidența Deciziei 36/2007 a prin care s-a recunoscut dreptul (inclusiv al controlorilor financiari) la sporul de vechime în muncă, întrucât prin acțiunea lor reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sporului de stabilitate. Or, vechimea în specialitate constituie criteriu de stabilire a indemnizației lunare cuvenite controlorilor financiari, OUG160/2000 având în vedere vechimea în specialitate, progresiv, pe tranșe de vechime.
În raport de considerentele de mai sus se constată că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal.
Este de asemenea de reținut că în ceea ce privește drepturile solicitate pentru perioada 2000-2005 acțiunea este prescrisă în raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Față de considerentele de mai sus, se constată că recursul formulat de Curtea de Conturi a României este întemeiat astfel că, în conformitate cu art.312 proc.civ. va fi admis și sentința modificată în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
Ca urmare, întrucât obligarea la plată a Curții de conturi va fi înlăturată se va admite și recursul chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, urmând a respinge cererea de chemare în garanție a acestei instituții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, precum și cel declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1037 din 16.09.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamanților G, -, -, și în contra pârâților CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GP
Dact./3ex.
06.04.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
