Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 419/R/2009
Ședința publică din data de 2 4 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor împotriva sentinței civile nr. 1939 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți și alții și pârâtul TEATRUL DE STAT C, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților - avocat, lipsind reprezentantul pârâtului Teatrul de Stat și reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 05.02.2009 s-a depus răspunsul Ministerului Culturii și Cultelor, solicitat de instanță.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, motivat de faptul că exercitarea drepturilor procesuale de declarare și înaintare a recursului nu s-a realizat de către persoana legală de reprezentare, ci de către un secretar general adjunct, recursul fiind nul, întrucât nu a fost semnat de către persoana abilitată legal. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului declarat, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1939/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Culturii și Cultelor; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, I, G, I, -, G, -, -, I, și -, împotriva pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și Teatrul de Stat C-N și, în consecință, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților contravaloarea sporului de fidelitate de 15% și a sporului de suprasolicitare de 5% pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută raportat la salariul de bază, începând cu data de 01.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă aplicabil; pârâții au fost obligați să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 5.100 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, instanța a respins-o, având în vedere că Ministerul Culturii și Cultelor este ordonator de credite principal și este și cel care a negociat Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006. Mai mult chiar, acesta a răspuns negativ prin adresa nr. 4141/23.11.2006 la solicitările de Stat C-
Reclamanții sunt angajații pârâtei de II și fac parte din personalul angajat în ramura cultură, cărora li se aplică prevederile Contractului Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006 - unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea V, nr. 5 din 4 aprilie 2006.
ontractul colectiv de muncă s-a încheiat între salariații reprezentați prin Uniunea Sindicală din Cultură (), constituită din Federația Sindicatelor Artiștilor Interpreți din România (), Federația Sindicatelor din Bibliotecile din România () și Uniunea Sindicatelor din Instituțiile de () și patronatul reprezentat prin Ministerul Culturii și Cultelor ().
Potrivit art. 1 și 2 din respectivul contract, ărțile p. contractante recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură și se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia, iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică în instituțiile de cultură, indiferent de forma de organizare, de subordonare și de caracterul activității.
Instanța a reținut, din analiza respectivului ontract colectiv de muncă, că potrivit art. 44 alin. 2, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii. La art. 45 lit. f se prevede că personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede că personalul salariat beneficiază, pentru suprasolicitare neuropsihică, de un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta, pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută, conform prevederilor legale.
Potrivit prevederilor art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală și pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel (art. 241 lit. c din Codul muncii ).
Din analiza prevederilor art. 236 și 241 din Codul muncii și prevederilor art. 45 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 din 8 Februarie 2006 - unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, instanța constată că reclamanții, ca angajați în instituțiile de cultură, sunt îndreptățiți să li se plătească respectivele sporuri începând chiar de la data intrării în vigoare a contractului colectiv, astfel că instanța a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Culturii și Cultelor și Teatrul de Stat, obligând pârâtele la calculul și la plata în favoarea fiecărui reclamant a diferențelor salariale reprezentând sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5 % pentru fiecare treaptă gradație profesională deținută raportat la salariul de bază, începând cu data de 01.02.2006 și pe toată durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă aplicabil.
Potrivit prevederilor art. 274. proc. civ. fiind în culpă procesuală, instanța a obligat în solidar pârâtele la plata sumei de 5.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, solicitând modificarea în tot a sentinței ca fiind promovată mpotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la primul motiv de recurs arată că din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct.6 proc. civ. instanța de fond, în mod greșit și în absența oricărei dovezi a stabilit în sarcina pârâtelor obligația de plată a sumei de 5.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, nu a precizat punctual ce reprezintă această sumă, simpla exprimare generică potrivit căreia, aceasta ar reprezenta cheltuieli de judecată evidențiind încălcarea flagrantă de către instanță a dispozițiilor art. 274. proc. civ.
În aceste condiții, consideră că instanța de fond era obligată să se pronunțe în funcție de apărările ambelor părți, privind temeinicia pretențiilor acordării cheltuielilor de judecată, indiferent că acestea sunt pretinse cu titlu de taxe judiciare de timbru sau onorariu de avocat, cu atât mai mult cu cât întinderea lor, stabilită într-un cuantum substanțial de 5.100 lei, în raport cu întinderea prestației apărătorului reclamanților.
Arată că acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Codului Muncii și ale Legii nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă precum și căile de atac exercitate în astfel de cauze sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Al doilea motiv de recurs se referă la greșita interpretare a instanței avută în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pârâte.
Potrivit dispozițiilor art.282 lit. a și b din Codul muncii, pot fi părți în conflictul individual de muncă al cărui obiect constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, salariații și angajatorul.
Arată că în mod eronat reclamanții a chemat în judecată în calitate de pârât alături de teatrul de Stat C și Ministerul Culturii și Cultelor, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
În ceea ce privește Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate a administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând în afara cadrului procesual, statutul Ministerului Culturii și Cultelor nu poate fi asimilat nici unuia dintre partenerii sociali definiți ca atare de legislația muncii.
În aceste condiții, calitatea sa de ordonator principal de credite nefiind de natură a determina exclusiv prin ea însăși calitatea procesuală pasivă în cauză și, pe cale de consecință, a atrage și răspunderea specifică jurisdicției muncii, generatoare a obligației de plată ca măsură executorie dispusă de instanță.
Al treilea motiv de recurs vizează art. 304 pct. 9. proc. civ. sentința civilă recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la faptul că instanța de fond a dispus obligarea ambilor pârâți teatrul C și Ministerul Culturii și Cultelor la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamanților.
Potrivit art.47 proc. civ. ai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună, ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
a contrario, atunci când obiectul pricinii nu este o obligație comună (solidară) a pârâților și când nu are aceeași cauză, cererea de chemare în judecată nu poate fi formulată împotriva mai multor pârâți, în sensul că aceștia nu pot fi obligați în comun la prestația solicitată prin același petit al acțiunii.
În cazul de față, instanța de fond greșit a considerat că există solidaritate pasivă între cei doi pârâți, creată pe baza subordonării acestora și a modalității de finanțare, interpretându-se extensiv recunoașterea formulată de Ministerul Culturii și Cultelor prin întâmpinare că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Prin întâmpinările formulate atât de către reclamanții intimați ( 115-120 dosar), cât și intimatul pârât Teatrul de Stat ( 123-124), se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților Ministerul Culturii și Cultelor și Teatrul C la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de fidelitate de 15% din salariul de bază și a sporului de suprasolicitare neuropsihică de 5% pentru fiecare treaptă sau gradație profesională deținută raportat la salariul de bază.
Temeiul acțiunii îl reprezintă contractul colectiv de muncă pe ramură - cultură, încheiat de sindicatele reprezentative și Ministerul Culturii și Cultelor, publicat în Monitorul Oficial Partea a V-a nr. 5/04.04.2006, mai precis capitolul IV al contractului respectiv art. 44 și următoarele, unde este reglementată salarizarea și alte drepturi salariale.
Potrivit art. 44 alin. 1, anterior indicat, pentru munca prestată în condițiile prevăzute de contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului individual de muncă, indiferent de natura instituției în care își desfășoară activitatea.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, salariul cuprinde salariul de bază, adaosurile, sporurile, indexările ulterioare și alte drepturi de natură salarială, în limitele și în condițiile legii.
În legătură cu sporurile, art. 45 din CCM arată că acestea se acordă, în condițiile legii și sunt cele enumerate sub literele a-
Între aceste sporuri, la litera f se regăsește sporul de fidelitate de 15% pentru personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură, conform prevederilor legale, iar la lit. g se prevede un spor de 5% din salariul de bază, care face parte din acesta pentru fiecare treaptă/gradație profesională deținută conform prevederilor legale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură de cultură, în principiu nu sunt lovite de nulitate, apărarea formulată de pârâtă
în acest sens fiind nefondată.
Astfel, este adevărat că, în conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate, iar conform art. 12 din aceeași lege contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare dar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Dar, așa cum rezultă din partea introductivă a CCM pe ramură cultură, acesta a fost încheiat de mai multe federații sindicale cu patronatul (Ministerul Culturii și Cultelor), ce cuprind membrii cu diverse activități, printre care pot fi categorii care, în prezent, sau pe viitor (în intervalul pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă) să aibă reglementate, prin legi generale, unul sau mai multe din sporurile cuprinse în art. 45.
Așadar, deși contractul colectiv de muncă pe ramura cultură (pe anii 2006-2008) nu este nul, în principiu, el nu constituie temei legal pentru drepturile solicitate de către reclamanți.
Aceasta întrucât, nu există nici o dispoziție legală în vigoare la data formulării acțiunii care să stabilească în favoarea categoriei sociale din care fac parte reclamanții dreptul la sporul de fidelitate și respectiv de suprasolicitare neuropsihică.
În lipsa unor asemenea dispoziții, aplicarea art. 45 din CCM nu este posibilă, întrucât, acest contract cadru prevede pentru bugetari, existența unor legi speciale de salarizare, care să reglementeze drepturile solicitate.
În același sens a fost reglementată salarizarea și prin art. 157 din Codul muncii, care prevede în alin. 2, că, sistemul de salarizare pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice, finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Față de argumentele mai sus reținute, se constată că acțiunea reclamanților este lipsită de temei legal, iar sentința prin care a fost admisă, este netemeinică, privită prin prisma art. 304 pct. 9.proc.civ.
Recursul pârâtului va fi, prin urmare, admis în parte, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. și urmează a se modifica sentința în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii și a menținerii dispozițiilor sentinței atacate în ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR împotriva sentinței civile nr. 1939 din 20.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că, respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamanțilorN., -, -, I, G, I, -, G, -, -, I, și - pentru drepturi salariale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
3ex.
Jud.fond: /
/
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
