Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 424/R-CM
Ședința publică din 04 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1325/CM din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata - pârâtă " " Pitești prin avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei- pârâte, având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru intimata- pârâtă, solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în scris în concluziile scrise atașate la dosar.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 27 mai 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata diferențelor de drepturi salariale ce au fost acordate cu titlu de indemnizație de concediere, în funcție de vechimea în muncă, potrivit art.46 la nivel de ramură pe anii 2005 - 2006, sume ce vor fi reactualizate potrivit indicelui de inflație, la data plății efective, în raport de perioada efectiv lucrată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data la care i-a încetat activitatea potrivit art.65-66 Codul muncii, iar cu ocazia disponibilizării i-a fost acordată o indemnizație egală cu salariul de bază, sporul de muncă grea, sporul de pericol și sporul de vechime pe 2 luni.
Reclamantul a mai arătat că în raport de nr.OUG98/1999, a primit în raport de vechime plăți compensatorii ca măsură de protecție și conform art.46 la nivel de ramură, pe anii 2005 - 2006, s-au stabilit și alte facilități, respectiv trebuia să i se plătească o indemnizație de concediere în funcție de vechimea în muncă, însă acest drept nu i-a fost acordat.
La data de 25 septembrie 2008, pârâta formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și ca urmare a unui plan de concediere colectivă.
În aceste condiții, între sindicat și patronatul societății s-a negociat și semnat un plan social care reprezintă legea părților și care reglementează în mod exclusiv toată problematica referitoare la concedieri, iar plățile compensatorii stabilite în planul social în cuantumuri nete sunt cu mult mai mari decât compensațiile prevăzute de art.46
Mai mult decât atât, printr-un amendament la planul social încheiat între părți la data de 21.09.2006 se consemnează că "părțile confirmă faptul că în redactarea pct.2 și " financiare din planurile sociale, voința comună a părților la data semnării planului social, a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 la nivel de ramură.
Prin sentința civilă nr.1325/CM din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea, reținând următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, așa cum rezultă din înscrisurile de stare civilă și copia carnetului de muncă, încetându-și activitatea potrivit deciziei nr.144/06.03.2006, în temeiul art.65 și 66 Codul muncii.
La data concedierii reclamantul a beneficiat, așa cum evidențiază contractul colectiv de muncă la art.46, de o indemnizație minimă de concediere în raport de vechimea acestuia.
Totodată, așa cum evidențiază și Planul Social, reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și ca urmare a unui plan de concediere colectivă.
În aceste condiții, între sindicat și patronatul societății s-a negociat și semnat un Plan Social care reprezintă legea părților și care reglementează în mod exclusiv toată problematica referitoare la concedieri, iar plățile compensatorii stabilite în planul social în cuantumuri nete, sunt cu mult mai mari decât compensațiile prevăzute de art.46
Mai mult decât atât, printr-un amendament la Planul Social încheiat între părți la data de 21.09.2006 s-a consemnat că "părțile confirmă faptul că în redactarea pct.2 și " financiare" din planurile sociale, voința comună a părților la data semnării planului social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 la nivel de ramură.
De asemenea, susținerea reclamantului în sensul că prevederile art.46 se completează cu prevederile planului social însușit de părți a fost privită ca nefondată, având în vedere că acest articol instituie obligativitatea existenței unui plan social în cazul concedierilor colective, plan care urmează să detalieze, în urma negocierilor dintre părți, nivelul exact al compensațiilor și modalitatea concretă de acordare a acestor compensații.
Reclamantul, prezent personal și beneficiind de apărare calificată, nu a înțeles să solicite efectuarea probei cu expertiză pentru a se verifica în concret cuantumul indemnizației de concediere, astfel cum a fost stabilită prin la nivel de ramură față de Planul Social, situație în care, în raport de art.46 la nivel de ramură, art.243, art.269 Codul muncii, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr.1325/CM/24 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeș, a formulat în termen recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând a se face și aplicarea art.3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, reclamantul susține că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea de tribunal, cu motivarea că, voința comună a părților a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 din Contractul Colectiv de Muncă, și nu aceea de a cumula indemnizațiile de concediere în baza planurilor sociale. Interpretarea textului de lege mai sus amintit este nelegală deoarece reclamantul, în speță salariații societății pârâte nu au primit aceste salarii compensatorii, așa cum prevăd expres dispozițiile art.46 din Contractul Colectiv de muncă.
În considerarea celor de mai sus se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
Reclamantul a fost concediat în cadrul unei ample proceduri de restructurare a societății și urmare unui plan de concediere colectivă. În acest context cele două sindicate din cadrul societății și patronatul au negociat și semnat un plan social, negociat și amendat în mai multe situații, corespunzător celor cinci etape de restructurare ce s-au desfășurat la nivelul societății. Astfel, "Planul Social" reprezintă legea părților în ce privește concedierile colective, reglementând toate aspectele ce apar în legătură cu aceste concedieri. Toate aceste " Sociale" au prevăzut plăți compensatorii pentru salariații ce urmau a fi disponibilizați, și totodată s-a stabilit în mod expres că pachetele financiare cuprinse în le Sociale nu se cumulează cu plățile compensatorii prevăzute de art.46 din Contractul Colectiv de Muncă.
De altfel, voința comună a părților (sindicate, patronat) la semnarea lor Sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza lor Sociale cu cele acordate în baza art.46 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, situație "confirmată" de părți.
Reclamantul, prin acțiunea formulată și întemeiată în drept pe dispozițiile art.46 din, încearcă să inducă ideea unei cumulări a pachetului salarial compensatoriu din contractul colectiv de muncă cu pachetul compensatoriu din Planul Social, ceea ce nu este legal, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, această problemă a fost tranșată prin Planul Social "însușit" de părți. De altfel, reclamantul a și încasat plățile compensatorii stabilite conform Planului Social.
De aceea, pentru toate cele ce preced, se apreciază că recursul nu este fondat și, pe cale de consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1325/CM din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Ex.2/13.03.2009.
Jud.fond: /.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
