Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 45/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILA NR. 45/D/2008
Ședința publica din data de 14 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 2: Laura Dima Popa
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, privind și pe intervenienții în nume propriu și - și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea a fost comunicată intimaților și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 06 octombrie 2008, de către pârâtul Ministerul Justiției întâmpinare.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către reclamanți și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTE
Prin acțiunea înregistrată inițial la TRIBUNALUL CLUJ, reclamanții, -, au chemat în judecată în calitate de pârâți TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând obligarea pârâților la plata de despăgubiri în favoarea fiecărui reclamant constând în sporul de lucru la calculator respectiv 15% din salariul de bază brut pe perioada martie 2006 și în continuare până la încetarea stării de discriminare, sume calculate și actualizate în raport cu rata inflației începând cu momentul nașterii dreptului reclamanților la despăgubire și până la data plății efective, obligarea pârâtului TRIBUNALUL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, să acorde reclamanților 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data promovării acțiunii precum și cu 3 ani anterriori acestui moment, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că din anul 2005 reclamanții au lucrat numai la calculator 8 ore zilnic, precum și ore suplimentare. Nu au primit drepturile salariale aferente acestei activități, așa cum sunt încasate de către alți salariați din alte domenii sau de către salariații din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a invocat discriminarea și față de personalul din domeniul sanitar, și petrochimie.
Nici împrejurarea că reclamanții beneficiază de sporul de toxicitate de 15% nu poate constitui un motiv de neacordare a sporului de calculator, sporurile datorate unor cauze diferite putând fi cumulate.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.6 alin. 2, 40 pct.2 lit. c, art. 142 și art. 269 din Codul muncii, art. 48 alin. 1 din Legea nr. 50/1995 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 56/1996.
La data de 5.08.2008 au formulat cerere de intervenție în nume propriu intervenientele și ( 94).
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinarea formulată ( 25-30) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere competențele conferite de OUG137/2000.
S-a prezentat și un punct de vedere (18 și urm), în legătură cu situația de discriminare invocată de reclamantă, afirmând, în temeiul actului normativ de mai sus, dar și prin prisma jurisdicției CEDO, că nu se poate reține nici o discriminare în această speță, acțiunea nefiind întemeiată.
Prin încheierea din 11 august 2008 Tribunalului Cluj, dosarul a fost trimis Curții de APEL CLUJ, în temeiul art. I alin. 1 din OUG75/2008, în vederea judecării acțiunii.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CLUJ la 15.08. 2008.
După înregistrarea cauzei pe rolul acestei instanțe a formulat întâmpinare și pârâtul Ministerul Justiției ( 53-54), solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele și.
Analizând acțiunea prin prisma actelor normative aplicabile se constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii (invocat de reclamanți), angajatorului îi revine, printre altele și obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor a fost reglementată în perioada indicată de reclamantă prin Legea 50/1996, act normativ care (ca de altfel și Ordonanța 8/24 ianuarie 2007) nu prevede dreptul la sporul pentru lucrul la calculator, solicitat de reclamanți, prin urmare, TRIBUNALUL CLUJ, Curtea de APEL CLUJ și Ministerul Justiției, în calitate de "angajatori" - sui generis - nu pot fi obligați la plata echivalentului solicitat al unui spor pentru munca la calculator.
Nu există, pe de altă parte nici un alt act normativ din cele prevăzute de art.40 din muncii care să prevadă acel drept și nu a fost negociat nici cu ocazia încheierii contractului individual de muncă cu Curtea de APEL CLUJ.
În consecință, acțiunea, privită prin prisma dispozițiilor cuprinse în muncii - art.40 alin.2 lit.c este nefondată.
Deși nemotivată în drept sub acest aspect, în acțiunea reclamanților s-a a invocat și situația de discriminare în care au fost plasați de angajator, motiv pentru care a fost introdus în cauză și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, potrivit OUG137/2000, citare care însă, nu îi conferă calitate procesuală de pârât excepția invocată de acesta urmând a fi admisă în baza art. 137 Cod proc. civ.
Acțiunea este nefondată și sub acest aspect.
Se constată că reclamanții au invocat în acțiune că "unei părți a salariaților li s-a acordat fără să existe vreo diferență între activități" sporul solicitat.
În acest sens au fost indicați salariații din serviciul de contabilitate și informatică de la. salariații Ministerului Justiției, din domeniul sanitar precum și cei din domeniul industriei chimice și petrochimice.
Din cele de mai sus se poate observa că personalul salarizat indicat de reclamanți face parte din alte categorii profesionale, neputându-se face vreo analogie cu categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, discriminarea directă sau indirectă prohibită prin art.5 din muncii neputându-se reține, având în vedere faptul că nici o persoană care are calitate de personal auxiliar de specialitate, salarizat conform Legii 50/1996 și respectiv Ordonanța 8/2007 nu beneficiază de sporul de lucru la calculator, solicitat de reclamantă.
Acțiunea reclamanților nu poate fi primită a fi întemeiată nici prin prisma normelor generale vizând interzicerea discriminării, prevăzute de Ordonanța Guvernului 137/2000. De altfel, în conformitate cu modificările aduse acestui act normativ prin OUG75/11 iunie 2008, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în consecință, această instituție nu mai poate fi investită a se pronunța - în calitate de expert - cu privire la o afirmată discriminare salarială raportată la alte categorii de salariați bugetari.
Pe de altă parte, prin mai multe hotărâri (Deciziile 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008) Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului 137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, așa cum s-a reținut mai sus (și rezultă din petitul formulat) reclamanții se consideră îndreptățiți la sporul pentru lucrul la calculator pentru că și alte categorii de salariați bugetari au reglementat acest drept.
Sub acest aspect este de reținut și faptul că jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că nu există discriminare decât în situația în care, persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de tratament diferențiat ce nu are nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Dar, reclamanții nu sunt în situațiile mai sus arătate, diferențierile salariale invocate având justificări în natura diferită a funcțiilor deținute. Față de considerentele mai sus arătate se constată că acțiunea reclamanților nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientele în nume propriu și - în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Cluj, Curtea de APEL CLUJC și Ministerul Justiției, având ca obiect obligarea acestora la plata sporului de lucru la calculator pe perioada marti 2006 și în continuare, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, obligarea pârâtului TRIBUNALUL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientelor și acordarea a trei zile de concediu de odihnă începând cu data introducerii acțiunii și pe ultimii trei ani anteriori promovării ei.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact./25 ex.
30.10.2008
Președinte:Carmen Marta VitosJudecători:Carmen Marta Vitos, Laura Dima Popa
