Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 481/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.481/R-CM
Ședința publică din 11 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V, Bulevardul, nr.28, județul V, împotriva sentinței civile nr.305 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru intimata-chemată în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V și consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru intimatul-chemat în garanție Primarul Municipiului Râmnicu V, lipsind recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V, intimata-reclamantă, intimata-pârâtă Școala Clasele I-VIII și intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatei-reclamant.
Curtea înmânează reprezentanților intimaților-chemați în garanție Primarul Municipiului Râmnicu V și Direcția -ă a Finanțelor Publice V, copie de pe întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
Consilier juridic, pentru intimatul-chemat în garanție Primarul Municipiului Râmnicu V și consilier juridic pentru intimata-chemată în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-chemat în garanție Primarul Municipiului Pitești, solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât Primarul Municipiului Râmnicu V nu are calitate procesuală pasivă. Prin Legea nr.388/2008 se prevede că obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământul preuniversitar îi revine Direcției -e a Finanțelor, după consultarea primarilor, ceea ce nu duce la concluzia că primarul este ordonatorul principal de credite în această situație.
Solicită respingerea recursurilor cu privire la instituția Primarului Municipiului Râmnicu V, întrucât nu primarul alocă fondurile necesare pentru sumele solicitate de reclamantă.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-chemată în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, întrucât Direcția -ă a Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, sumele solicitate de reclamantă putând fi alocate doar de ordonatorii principali de credite.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 01 februarie 2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu clasele I-VIII, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 01.10.2001 până la data de 30.06.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost angajată ca învățător titular, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic
Norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42-47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Astfel, conform art.45 alin.1 din acest act normativ, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât acest pârât nu este angajatorul reclamantei și, în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii. Totodată, a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune față de prevederile art.166 din Legea nr.53/2003.
De asemenea, arată că acest pârât nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
La rândul său, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește plata drepturilor salariale pretins neacordate. În acest sens, se arată că în conformitate cu dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. S-a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune față de prevederile art.166 din Legea nr. 53/2003.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit.a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
Totodată, chemații în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V și Primarul Municipiului Râmnicu V au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale la acțiune pe considerentul că nu există identitate între acest pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.305 din 07 aprilie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației și Cercetării și a Inspectoratului Școlar al județului
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratului Școlar al județului
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar al Județului V împotriva chemaților în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice, Consiliul Județean V și Primarul Municipiului Râmnicu V, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu clasele I-VIII la plata către aceasta a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal pentru perioada 1.10.2001 - 30.06.2004.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că rin p. acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, și art.1 din nr.OUG17/2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezența acestui pârât în cauză și se justifică calitatea sa procesuală pasivă, instanța a privit excepția ca nefondată.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
S-a reținut că unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, republicată și art.44 din Legea nr.128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Municipiului Râmnicu V, Consiliul Județean V și Direcția -ă a Finanțelor Publice V, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât între reclamantă și acești pârâți nu există raporturi juridice de dreptul muncii și pot avea doar obligația repartizării resurselor financiare, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și nu aceea de a plăti drepturile salariale neacordate, îndrituire legală ce incumbă doar angajatorului.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că, norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999, norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările -e pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus menționate s-a reținut de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii.
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se statuează în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997, respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamanta, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art.51 pct.8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 lit.c din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Educației Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean V, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V se critică sentința instanței de fond ca nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean
Nu s-a avut în vedere că potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Drept urmare, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal la unitățile de învățământ de stat revine direcției generale a finanțelor publice după consultarea consiliului județean și a primarilor localităților respective.
2. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Faptul că la data de 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un acord prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 2001 - 2004 pentru întreg personalul didactic nu este o recunoaștere a dreptului a cărei acțiune se prescrie, deoarece, având în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 nu se referă și la reducerea normei didactice cu două ore.
3. În mod nelegal instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V, pentru motivele arătate la pct.1 din recurs.
4. Pe fondul cauzei, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, neavând în vedere că salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege și nu poate face obiectul unei negocieri. Autorul reclamanților era îndreptățit la plata acestor ore numai dacă exista un act adițional la contractul de muncă, cu obiectul efectuării orelor în regim de plată cu ora. Nesolicitând unității de învățământ reducerea normei didactice și neexistând un contract care să cuprindă aceasta, instanța în mod greșit i-a obligat la plata drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Economiei și Finanțelor suplimentarea.
Pe de altă parte, reclamanții nu au depus nici o contestație cu privire la modul de stabilire a salariilor și nu au solicitat până în prezent plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, situație în care, față de prevederile art.27 din nr.HG281/1993, sunt decăzuți din acest drept.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor prezenta:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T este nefondat, întrucât acesta are calitate procesuală pasivă și îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel de a plăti contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că, potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T, care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Pe de altă parte, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, planurile de învățământ sunt elaborate de, modificarea acestora implicând prezența sa în cauză.
Este de necontestat calitatea de ordonator principal de credite a acestui pârât și întrucât plata drepturilor a fost solicitată în anul fiscal 2007, incident în cauză este art.1 din Legea nr.486/2006 sus arătată și art.9 din nr.OUG17/2006 care prevăd că este ordonator principal de credite, are obligația să încadreze cheltuielile de personal, precum și să rectifice bugetul de stat în funcție de sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, cheltuielile de personal ale acestuia urmând a se suplimenta cu influențele financiare rezultate din aplicarea nr.OUG17/2006.
Cum cheltuielile solicitate în litigiu sunt drepturi salariale și deci cheltuieli bugetare cuprinse în bugetul care se repartizează prin bugetele locale, justificat acțiunea reclamanților a fost admisă și față de acesta.
În cauză nu este incident art.27 din nr.HG281/1993 și nu era necesară semnarea vreunui act adițional, atâta vreme încât nu este vorba de o negociere a salariului, ci o obligație impusă de lege, care nu poate fi tranșată între părțile contractuale.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamantei introdusă la data de 01 februarie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada 1. octombrie 2001 - 30.06.2004 nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Critica pe fond formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la acordarea drepturilor salariale restante, este nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție reclamanta trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanta nu a dovedit că a prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății pentru cadrele didactice vizate de dispozițiile legale menționate, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.305 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII Râmnicu și chemații în garanție CONSILIUL JUDEȚEAN V, PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU V și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./24.06.2008
Jud.fond: /
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Florinița Ciorăscu, Veronica Șerbănoiu Bădescu
