Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurari sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR.498/R/2008 | |
Ședința publică din 28 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | - - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Lucia | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SANĂTATE M împotriva sentinței civile nr. 1140 din 29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamanții, -, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților la prima și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă de către pârâta recurentă.
Curtea deliberând, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1140 din 29.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, a și în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților prima de vacanță pentru anii 2004-2006, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății. S-a constatat prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 2001 - 2004.
În temeiul art.246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtei ca personal contractual având încheiat contract individual de muncă cu aceasta. Se apreciază că relațiile de muncă trebuie să se bazeze și să fie supuse principiului bunei credințe, a egalității de șanse și tratament juridic, precum și a principiului consensualității obligațiilor, competențelor și drepturilor. În acest context, fiind avute în vedere prevederile art.37-40 și următoarele din Codul muncii. Astfel, potrivit art.53 din Constituția României, coroborat cu dispozițiile incidente din Legea nr.24/2000 exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în condițiile expres și limitativ prevăzute de normele constituționale. În conformitate cu dispozițiile din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, începând cu 20 ianuarie 2005, art.59 alin.3, reclamanții sunt îndreptățiți la prima de vacanță. Dispoziția contractuală fiind în vigoare, drepturile bănești solicitate de către reclamanți se bucură de protecția constituțională, respectiv art.41 alin.2, sens în care nu poate fi îngrădit și nici înlăturat ci dimpotrivă, acesta reprezentând un drept fundamental, este datorat reclamanților. Se constată însă că potrivit dispozițiilor art.283 (1) lit.c Codul muncii, orice acțiune privind drepturile salariale poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiuni. Astfel, față de data introducerii acțiunii, reclamanții sunt îndreptățiți la plata primei de vacanță doar pentru perioada 2004 - 2006, dreptul material la acțiune pentru 2001-20004 fiind prescris. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute a fost admisă acțiunea în parte conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mad eclarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței, și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că dispozițiile art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, stabilesc dreptul salariaților pe perioada concediului de odihnă la o primă de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, dar acest drept a fost stipulat exclusiv pentru funcționarii publici, aflați în raport de serviciu cu instituțiile publice. nu și pentru persoanele care au încheiat un contract individual de muncă cu aceste instituții. Salarizarea personalului contractual din CAS M s-a realizat în temeiul dispozițiilor Legii nr.154/1998 și ale OUG nr.24/2000, aprobată cu modificări și completări ulterioare, acte normative în cuprinsul cărora nu regăsim prevederi referitoare la acest privilegiu.
Față de dispozițiile limitativ prevăzute de actele normative invocate s-a apreciat că măsurile inserate în Contractul colectiv de muncă unic la nivel, nu pot profita reclamanților, fiind lipsite de eficiență juridică deoarece printr-un act subsecvent nu se poate deroga de la dispozițiile imperative ale legii.
De vreme ce legiuitorul a înțeles ca prin dispozițiile care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual să nu consacre dreptul de la prima de vacanță s-a apreciat că instanța nu este îndreptățită să acorde reclamanților pretențiile cerute, întrucât, în lipsa unei prevederi legale care să fie aplicabilă acestora nu le pot fi acordate sume de bani cu acest titlu decât cu nesocotirea voinței legiuitorului, ceea ce constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat instituit prin art.1 alin.(4) din constituție.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea va admite recursul pentru următoarele considerente:
Dreptul de a beneficia de acordarea primei de vacanță este prevăzut contrar considerentelor reținute de prima instanță, de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 (art.35 alin.2 în actuala numerotare) în mod exclusiv în favoarea funcționarilor publici, categorie din care nu fac parte reclamanții încadrați ca personal contractual.
Salarizarea cestora este reglementată de dispozițiile Legii nr.154/1998 și OUG nr.24/2000 care nu reglementează în favoarea personalului contractual dreptul la acordarea primei de concediu.
De asemenea, pretențiile reclamanților nu sunt justificate nici de dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, care reglementează doar eventualitatea acordării unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico financiare ale unității, așadar nu instituie o obligație în sarcina angajatorului, ci doar o facultate ce depinde de performanțele economice. Însă, în speță, nu s-au prevăzut asemenea sume în bugetul pârâtei, ceea ce lipsește de temei solicitarea reclamanților.
Litigiul dedus judecății nu poate fi examinat nici din perspectiv egalității de tratament sau a principiului nediscriminării în raport de angajații care beneficiază de prima de concediu, deoarece nu este îndeplinită condiția ca persoanele supuse unui pretins tratament discriminatoriu să se afle în situații identice.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința în sensul respingerii acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări De Sănătate M și menținerii dispoziția prin care s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată, precum și a dispoziției prin care s-a respins ca prescrisă dreptul material la acțiune pentru perioada 2001-2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr.1140 din 29.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamanților, -, în contradictoriu cu pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE.
Menține dispoziția prin care s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată, precum și dispoziția prin care s-a respins ca prescrisă dreptul material la acțiune pentru perioada 2001-2004.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
red./
3 ex./19.03.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Lucia
