Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 5/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu Adrian
ASISTENT JUDICIAR: -
ASISTENT JUDICIAR: -
GREFIER:
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 ianuarie 2009, prin registratura instanței, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mad epus la dosar întâmpinare, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 14 ianuarie 2009, pârâtul Ministerul Justiției a trimis prin fax întâmpinare.
Totodată, se constată că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2.pr.civ.
Curtea constată prezenta acțiune în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 15 dec.2008, sub nr. de mai sus, reclamanții și au chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru obligarea în solidar a pârâților să calculeze și să plătească drepturile salariale reprezentând spor de fidelitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 1 aprilie 2006 - până la data pronunțării hotărârii și în continuare, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare și până la data plății efective, obligarea pârâtului TRIBUNALUL MARAMUREȘ să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă a reclamanților, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că fac parte din categoria personalului judiciar din cadrul instanțelor fiind asistenți judiciari și sunt discriminați, contrar prevederilor art.1-6 din nr.OG137/2000, a art.5 și a art.154 alin.3 din Codul muncii, față de restul personalului judiciar prin excluderea de la beneficiul dreptului la sporul de fidelitate, acest spor aplicându-se și personalului din cadrul, serviciului de probațiune, cât și grefierilor și personalului auxiliar din cadrul instanțelor.
Arată că deși funcția de asistent judiciar constituie atât o funcție judiciară cât și de specialitate juridică din instanțele judecătorești, legea declarând în mod expres că perioada desfășurării activității de asistent judiciar este vechime în magistratură, totuși prin art.16 alin.2 din nr.OUG27/2006, categoria socio-profesională a asistenților judiciari a fost exclusă în mod discriminatoriu de la beneficiul sporului prevăzut de art.4 din nr.OUG27/2006 în favoarea tuturor categoriilor de personal judiciar sau nejudiciar de specialitate juridică din sistemul justiției.
Arată că făcând parte din categoria personalului judiciar, raporturile juridice de muncă ale reclamanților sunt guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2, la fel ca și în cazul restului personalului judiciar.
Inadmisibilitatea discriminării între asistenții judiciari și cellalt personal încadrat în cadrul instanțelor, inclusiv sub aspectul acordării sporului de fidelitate, a fost reținută în mod constant și expres de practica judiciară care a statuat că între ceilalți angajați și asistenți judiciari nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece asistenții judiciari îndeplinesc o funcție comparabilă celei de magistrat.
Arată că prin Hotărârea nr.39/30.01.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost deja statuată în mod expres și definitiv inadmisibilitatea discriminării între asistenții judiciari și judecători.
Consideră că este inexplicabilă și nelegală invocarea criteriului perioadei determinate a numirii asistenților judiciari pentru a se încerca de a se aduce pretexte nerecunoașterii existenței discriminării acestora, în condițiile în care în baza legii organice cuprinse în dispozițiile imperative ale art.1 și art.295 alin.2 ale art.5 și ale art.154 alin.3 raportate la cele art.86 din Codul muncii, este interzis în mod expres de lege orice tratament diferențiat al asistenților judiciari sub pretextul îndeplinirii funcției sub forma unor mandate succesive.
Arată că principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă dar această diferențiere se poate reflecta numai în salariul de bază nu și în sporurile salariale, care au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare.
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea sporului de fidelitate, vechimea în funcția judiciară cu respectarea incompatibilităților care demonstrează fidelitatea față de aceasta, care este unicul criteriu aplicabil și posibil în materie.
Consideră că nu are nici o relevanță faptul că asistenții judiciari îndeplinesc mandate, deoarece acestea pot fi succesive în timp și nu împiedică acumularea vechimii în funcția judiciară.
În baza dispozițiilor imperative ale art.1 și art.295 alin.2, art.5 și art.154 alin.3 rap.la art.86 din muncii, este interzis în mod expres de lege orice tratament diferențiat al asistenților judiciari sub pretextul îndeplinirii funcției sub forma de mandate.
Apreciază că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, având în vedere art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinarea de la 50-51 solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, neputându-se reține existența unei discriminări în materie de salarizare în ceea ce privește lipsa beneficiului unui spor de fidelitate.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea de la 54-59, solicită de asemenea respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând acțiunea dedusă judecății, Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanții și-au întemeiat cererea sub aspect juridic pe o pretinsă situație de discriminare existentă între asistenții judiciari și celelalte persoane din categoria personalului judiciar.
În acest sens, Curtea reține că art. 4 alin. 1 din OUG nr.27/2006 nu recunoaște dreptul la sporul de fidelitate în favoarea asistenților judiciari, astfel încât în absența unui temei legal, dreptul pretins de reclamanți nu îndeplinește cerința de a fi recunoscut de lege.
Prin urmare, pretențiile reclamanților trebuie examinate din perspectiva inegalității de tratament, care în opinia lor, îmbracă forma unei discriminări în sensul art. 1-6 din OUG nr. 137/2000.
Or, Curtea de Apel nu este abilitată să extindă aplicarea art. 4 din OUG nr. 27/2006 și în favoarea asistenților judiciari, fiind obligată să procedeze astfel, în temeiul deciziilor 819 și 820 din 03.07.2008 ale Curții Constituționale obligatorii conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992.
Prin aceste decizii, Curtea Constituțională statuat că "prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
De asemenea, Curtea reține că asistenții judiciari nu se găsesc într-o situație comparabilă cu magistrații, datorită condițiilor specifice de muncă și recrutare, a modului de aplicare sancțiunilor disciplinare și de eliberare din funcție diferite și a duratei determinate de exercitare a funcției, conform dispozițiilor Legii nr. 303/2004, ceea ce înlătură din discuție premisa unei situații identice cu a altor categorii profesionale, beneficiare a sporului pretins.
În raport de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții ȘI împotriva pârâților TRIBUNALUL MARAMUREȘ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR ASISTENȚI JUDICIARI
--- - - - - -
GREFIER
de, dactilografiat de Sz.
În 9 ex. la data de 22.01.2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
