Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 502/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 502/R/2008
Ședința publică din data de 28 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către reclamanții recurenți (), -, împotriva sentinței civile nr. 2231 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 26 februarie 2008, când cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 2231 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, -, (), în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ și în consecință:
Pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ au fost obligați la plata sumei reprezentând prima de concediu pentru anul 2004, actualizată potrivit indicelui de inflație.
S-a respins acțiunea față de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că potrivit prevederilor art.15 din HG nr.83/03.02.2005 și art. 118 din Legea nr.304/2004 care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, iar pârâta coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea instanța a reținut că reclamantele nu au nici un raport juridic cu acesta, iar sumele solicitate nu necesită o rectificare bugetară, astfel că instanța a admis excepția formulată de pârâtă.
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, excepția care a fost admisă întrucât între reclamanți și pârâtul CNCD, nu există raporturi juridice de muncă.
Prin art. 1 dinOGnr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, se prevede că " magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu îndemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Ulterior, însă, prin dispozițiile art. 3(2) din UG. nr. 33/26.02.2001, se prevede că "se suspendă până la data de 01.01.2002 aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1), care cuprind dispoziții referitoare le acordarea primei pentru concediul de odihnă, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 563 din 18.11.1999, modificată și completată prinOGnr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a, nr.425 din 1.09.2000, precum și aplicarea prevederilor art.IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă, din nr.OUG 237/2000 pentru modificarea Legii nr.21 /1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 614 din 29 noiembrie 2000".
La 10.07.2001, prin Legea nr. 386, publicată în Monitorul Oficial nr. 390 din 17 iulie 2001, prin articolul unic se aprobă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 33 din 26 februarie 2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorităților judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 108 din 2 martie 2001: cu următoarea modificare: La articolul III, alin. (3), va avea următorul cuprins: "(3). Pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin. (1) și (2) redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, precum și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 237/2000 ".
Pe toată durata suspendării redevin aplicabile ca atare prevederile referitoare și la dreptul câștigat prin art. 41 din G, nr. 83/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și, respectiv, art. 33(2) din Legea nr. 188/1999 care prevede că " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin Legile nr. 743/2001 (art.12), nr.631/2002 (art.10), nr. 507/2003 (art.9) și 511/2004 (art. 8), aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, s-au suspendat până la data de 31 decembrie 2005.
Potrivit dispozițiilor art. 38 din Constituția României, " salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice".
De menționat că reglementarea concediului de odihnă plătit și alte situații specifice a fost menționată prin legea de revizuire a Constituției nr.375/2003, iar conform art. 49, alin. 2 "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică" și "să fie aplicată nediscriminatoriu".
Ca atare, textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanța anuală în favoarea personalului auxiliar prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța a apreciat ca fiind date în disprețul normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă, pe lângă indemnizația de concediu, și prima de vacanță și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență. Aceasta cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților și nicidecum suspendarea acestora, deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere, ce nu a fost încă emis.
În plus, instanța a reținut că, în cauză, fiind vorba de acte normative care nu mai sunt în vigoare art. 3, alin. 2 din nr.OUG 33/2001, art.12 din Legea nr. 743/2001, art. 10 din Legea nr. 631/2002 și art. 9 din Legea nr. 507/2001, nu se mai poate invoca excepția de neconstituționalitate a acestora.
Mai mult chiar, potrivit prevederilor art. 18 din Codul muncii în vigoare la data suspendării, "drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu", prevederi reiterate și de Legea nr.53/2003 - respectiv Codul muncii în vigoare.
Instanța a constatat în parte întemeiată acțiunea de față, numai în ceea ce privește plata drepturilor solicitate pe anul 2004, deoarece potrivit prevederilor art. 283, lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, drepturile pretinse reprezentând contravaloarea primei anuale de concediu, sunt prescrise pentru anii 2001 - 2003.
Având în vedere considerentele susmenționate, conform art. 1165 Cod civil, art. 139 din Codul muncii, art. 41 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamante.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele (), -, solicitând casarea în parte a sentinței recurată, iar pe fond admiterea acțiunii pe perioada 2001-2003, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că Tribunalul Cluja procedat în mod greșit la admiterea în parte a acțiunii și respingerea pretențiilor privind acordarea primelor de concediu pe anii 2001-2003.
Arată că personalul auxiliar de specialitate, alături de magistrați s-au bucurat în baza art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, de dreptul la o primă de concediu egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu.
Prin nr.OG177/2002 în vigoare de la 1 ian.2003, s-a abrogat dispoziția referitoare la prima de concediu numai pentru magistrați, pentru personalul auxiliar de specialitate dreptul la prima de concediu a rămas în ființă.
Rezultă că odată cu expirarea suspendării acordării primelor de vacanță pentru personalul auxiliar de specialitate și anume 01.01.2007, dispozițiile art.411din Legea nr. 50/1996, care reglementau dreptul acestuia la prima de concediu au reintrat de drept în vigoare pe perioada scursă între suspendare și încetarea efectelor acesteia, dreptul respectiv continuând să existe.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. XXIII pronunțată în Dosarul nr. 31/2005 de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 411din Legea nr. 50/1996.
Ulterior, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale dată în același dosar la data de 21.05.2007 s-a stabilit că hotărârea se referă doar la magistrați iar nu și la personalul auxiliar de specialitate.
Prin această încheiere s-a dispus îndreptarea erorii materiale și s-a înlăturat din cuprinsul deciziei inclusiv din dispozitivul acesteia sintagma de "și personalul auxiliar de specialitate".
Rezultă din cele de mai sus că decizia nr. XXIII din 12 dec. 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - după îndreptarea erorii materiale nu mai conține nici o referire la reclamanți, care se încadrează în categoria de personal auxiliar de specialitate.
OUG nr. 177/2002 intrată în vigoare la 01.01.2003 a modificat articolul 41/1 alin. 1 al Legii nr. 50/1996, dar numai cu referire la magistrați nu și la celelalte categorii de personal.
Prin urmare prima instanță trebuia să rețină suspendarea dreptului la acțiune și nu se putea reține prescrierea acestuia.
Dreptul reclamanților cu privire la prima de vacanță (spre deosebire de același drept acordat magistraților care a fost abrogat începând cu 01.01.2003 prin art. 50 alin. (2) din UG. nr. 177/2002) nu a fost abrogat, fiind doar suspendat prin UG. nr. 33/2001, Legea nr. 743/2001 și Legea nr. 631/2002 iar suspendările din legile bugetului nu afectează dreptul însuși ci doar executarea acestuia.
Prin dispozițiile art.3 alin.2 din OUG nr.33/2001 s-a prevăzut că "se suspendă până la data de 31 decembrie 2001 aplicarea prevederilor articolului 41/1 alin.1 care prind dispozițiile referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă", iar prin Legea nr.386/2001 s-a dat un nou cuprins numai aliniatului 3 al articolului 3 din această ordonanță, prevăzându-se că" pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la aliniatele 1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existenta la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999 a nr.OG 83/2000 precum și a nr.OUG 237/2000".
Termenele prevăzute în articolul 3 din OUG nr. 33/2001 au fost prelungite până la 31 decembrie 2002, prin articolul 10 alin.3 din legea bugetului de stat pe anul 2003, respectiv Legea nr. 631/2002 s-a dispus prelungirea acelorași termene până la data de 31 decembrie 2003 apoi prin art.9 alin.7 din Legea 507/2003 s-a dispus prelungirea acelorași termene până la data de 31 decembrie 2004. Insă, prin OUG nr. 177/2002, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a prevăzut la articolul 50 alin.2 că " pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă articolul 1/1 și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, precum și alte dispoziții contrare", astfel că la data de 1 ianuarie 2003, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41/1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și a celorlalte categorii de personal la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
Cum dispozițiile nr.OUG 177/2002 nu au putere retroactivă, rezultă că dreptul la prima pentru concediul de odihnă acordat prin articolul 41/1 alin.1 din 50/1996 modificată și completată, a existat în perioada anilor 2001- 2002 și cum suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența sa, rezultă că prezenta acțiune este întemeiată doar în parte.
Dispozițiile OUG nr. 33/2001 și Legea nr. 743/2001 au întrerupt cursul prescripției astfel că dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu s-a născut la data de 1 ianuarie 2003 când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor articolului 41/1 alin.1 din 50/1996 modificată și completată prin OG nr. 1.
Prin urmare, prescripția pentru prima de concediu aferentă anului 2001-2003 trebuia respinsă.
Separat de considerentele reținute anterior curtea constată că prin nr.OUG 146/2007 art. 1 alin. 2 s-a făcut o recunoaștere a dreptului reclamanților, recunoaștere care întrerupe cursul prescripției și face să curgă un nou termen de același fel, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a și art. 17 din Decretul nr. 167/1958.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanții (), -, împotriva sentinței civile nr. 2231 din 19.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o va modifica în sensul că va obliga pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ la plata indemnizației de concediu și pentru anii 2001-2003.
Restul dispozițiilor sentinței atacate ce privesc soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, respingerea acțiunii față de acesta, admiterea acțiunii pentru prima de concediu aferentă anului 2004, respingerea acțiunii față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări, vor fi menținute, nefiind atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții (), -, împotriva sentinței civile nr. 2231 din 19.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că obligă pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ la plata indemnizației de concediu și pentru anii 2001-2003.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 03.03.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Cluj
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioan Daniel Chiș, Adrian
