Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 502
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
: - -
GREFIER: - -
******************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.185 din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri și constatând că prin recursurile promovate s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, se trece la deliberare.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.185/C/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea modificată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 01 octombrie 2000 - 01.08.2006.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor și obligă astfel acest pârât să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a respins acțiunea reclamantului privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada ulterioară datei de 01.08.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 08 octombrie 2007, reclamantul, judecător în cadrul Judecătoriei Roman până la data de 01 august 2006, a chemat în judecată civilă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț, jud. și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, începând cu luna octombrie 2004, până la data de 01 august 2006 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la asigurarea sumelor necesare plății acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin care se prevede dreptul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Arată reclamantul că, prin OG nr. 83/2000 fost abrogat acest spor, iar, în condițiile în care domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, prin această abrogare au fost încălcate dispozițiile art. 114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată, precum și principiul ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000, dispozițiile art. 41 alin. 2, ale art. 53 din Constituția României și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale; că, obligativitatea acordării sporurilor salariale este reglementată prin Codul Muncii, la art. 155, 165, 236, 239 și art. 241 pct.1 lit. d; că, prin adoptarea OG nr. 83/2000 au fost încălcate dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor și ale Cartei europene privind statutul judecătorilor; că situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, în care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXVI din 07.05.2007 admis recursul în interesul legii, stabilind că, judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de acest spor, în cuantumul prevăzut de lege și că, acordarea sporului salarial solicitat reprezintă de fapt măsură care are drept scop garantarea securității și sănătății personalului din justiție care își desfășoară activitatea în condiții caracterizate ca fiind factori de risc și suprasolicitare neuropsihică. Reclamanții mai arată că, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 22/2002.
În temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 din Cod procedură civilă, reclamantul solicitat judecarea în lipsă cauzei.
Pârâtul, Ministerul Justiției, formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență că, art.47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin art. pct. 42 din OG nr. 83/2000, total și explicit.
În apărare, pârâtul înțeles să se prevaleze de proba cu înscrisuri ( 20-29).
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală Finanțelor Publice N, formulat, de asemenea, întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ale proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice; că, ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite așa cum este și ministrul justiției, neputând fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții și că, atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților aparțin Ministerului Justiției, instituție cu care aceștia au raport de muncă; că, între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției nu există nici obligație de garanție și că, acesta din urmă, fiind ordonator principal de credite, trebuie să dispună toate măsurile necesare pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate creditelor bugetare pentru efectuarea plății stabilite prin titluri executorii. Excepția invocată fost unită cu fondul cauzei.
Același pârât solicitat și suspendarea judecării acțiunii până la soluționarea cererii de strămutare formulată în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, cerere care fost respinsă, motivat, prin încheierea de ședință din 07 martie 2008.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor, depus la dosar, în copie, un certificat de grefă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din 08 februarie 2008, reclamantul și- completat acțiunea, în sensul că înțeles să se judece și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând și plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 01 octombrie 2000, la zi și pentru viitor, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț la efectuarea mențiunilor corespunzătoare sporului salarial solicitat în carnetul său de muncă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de dispozițiile art. 16 -20 și ale art. 27 din OG nr. 137/2000, rep. excepție care fost respinsă, motivat, la termenul de judecată din 07 martie 2008.
Procedura de citare părților procesuale fost legal îndeplinită.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că este nefondată și, în consecință, urmează fi respinsă, ca atare, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea reclamantului, așa cum fost modificată, este întemeiată, în parte, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul îndeplinit funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Roman, până la data de 01 august 2006, fiind salarizat potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin cererea de față, reclamantul arătat că, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prevedeau că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Totodată, prin precizările formulate, acesta a susținut că OG nr. 83/2000, prin care fost abrogat textul de lege invocat, a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare" potrivit art. 56 alin. 1 din lege "Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente", iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977".
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sub sancțiunea încetării efectelor acestora. Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea reclamantului prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că acesta își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri.
De asemenea, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
discriminarea reclamantului în raport de controlorii financiari, dar și față de alte categorii profesionale pentru care acest spor a fost recunoscut fie înaintea adoptării nr.OG 56/1997, fie ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 - respectiv pentru personalul AVAS prin nr.OG 65/1999, pentru personalul didactic prin Legea nr. 128/1997, pentru personalul contractual din unitățile sanitare publice prin nr.OUG 115/2004, pentru personalul CNSAS prin nr.OG 9/2001, pentru bibliotecari prin Legea nr. 334/2002 modificată - nu a fost rezonabilă și obiectivă. Reclamantul și controlorii financiari se aflau, la data adoptării nr.OG 83/2000, sub incidența aceleiași legi de salarizare - respectiv Legea nr. 50/1996 - întrucât ambele categorii profesionale - precum și celelalte enumerate mai sus - necesită studii de specialitate, experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și un risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Pe de altă parte, ar fi absurd să se considere că activitatea bibliotecarilor ar prezenta un risc sporit comparativ cu cea a reclamantului. Analiza actelor normative enumerate mai sus conduce la concluzia că legiuitorul a acordat sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică ori de câte ori a considerat că o categorie profesională bugetară este supusă acestuia.
S- mai reținut că, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Curtea Constituțională a stabilit că tratamentul diferit "nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice." Faptul că aceeași instanță de contencios constituțional a stabilit că opțiunea liberă a legiuitorului vizează numai diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar conduce la concluzia că referirea nu poate fi extinsă la sporuri și alte drepturi salariale.
reclamantului, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la "dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", situație în care reclamantul este pe deplin îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Mai mult decât atât, se mai reține că, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008, încă nepublicată în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că, judecătorii și nu numai, au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru considerentele ce preced, acțiunea reclamantului, astfel cum fost modificată, a fost admisă, în parte, corespunzător activității desfășurate de către reclamant în funcția de judecător, la Judecătoria Roman, respectiv pentru perioada 01 octombrie 2000 -01.08.2006, urmând ca acțiunea acestuia pentru perioada ulterioară datei de 01.08.2006, să fie respinsă, ca nefondată.
S-a dispus ca plata despăgubirilor cuvenite reclamantului să fie făcută în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
S-a dispus ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamantului prin prezenta hotărâre.
În temeiul prevederilor art. 1 și ale art. 3 din Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a dispus ca pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare acordării sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în carnetul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.-
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a criticat nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma reținerii calității sale procesuale pasive în cauză în condițiile în care nu există raporturi juridice de muncă între el și intimatul - reclamant. -
Recurentul Ministerul Justiției a criticat nelegalitatea hotărârii, primei instanțe, invocând:
- prescripția dreptului la acțiune pentru perioada ce excede termenului de 3 ani anterior promovării cererii respectiv 05.10.2004.-
- depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din îndemnizația brută lunară de încadrare.-
Recursurile au fost întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4, 9 Cod procedură civilă.-
Prin întâmpinare, intimatul -reclamant a solicitat respingerea ca nefondate a ambelor recursuri. -
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
1. Referitor la recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se apreciază că acesta este nefundat, întrucât obligarea sa la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor pretinse de intimatul reclamant nu s-a făcut în baza existenței unor raporturi juridice de muncă dintre cele două părți.
Potrivit Legii nr.500/2002, HG 208/2005 și HG 386/2007 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor primind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare.-
În considerarea atribuțiilor precizate și actele normative specifice de organizare și funcționare, precum și prevederilor din OUG nr.22/2002, cu modificările ulterioare, privind executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în baza titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația pretinsă.
Pe cale de consecință pentru plata dreptului salarial pretins este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâtul având obligația de a dispune toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului Justiției și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii 8 art.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice).
În contextul normativ anterior menționat, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în speță urmează a fi considerată ca neîntemeiată. -
2. Cu privire la recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției acesta este în parte întemeiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1, art.7 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani, termen ce curge de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. -
În cauză, se reține că acțiunea a fost promovată de intimatul reclamant la data de 05.10.2007, iar actul normativ în temeiul căruia s-a solicitat dreptul este OG nr.83/2000, care a abrogat, cu încălcarea prevederilor constituționale, și a normelor de tehnică legislativă instituite prin Legea nr.24/2000, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 referitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. -
Ori, în raport de textul normativ indicat ca temei juridic al acțiunii, termenul de prescripție este de 3 ani, curge conform dispozițiilor art.3 alin.1, art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, de la data publicării acestuia în Monitorul Oficial, respectiv 01.09.2000.-
Pe cale de consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară date de 05.10.2004, invocată de recurentul Ministerul Justiției urmează a fi reținută, dreptul pretins fiind datorat pentru perioada de 3 ani premergătoare introducerii acțiunii, 01.10.2004 și până la data încetării raporturilor de muncă ale intimatului reclamant cu Tribunalul Neamț ( Judecătoria Roman ).
Referitor la fondul litigiului se reține faptul că prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că judecătorilor, procurorilor, magistraților, asistenților și personalului auxiliar din cadrul autorității judecătorești li se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din îndemnizația, respectiv salariul brut de încadrare lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.-
Decizia fiind obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă, nu se poate reține argumentația recurentului conform căruia în speță s-ar fi depășit atribuțiile autorității judecătorești prima instanță pronunțând o hotărâre în concordanță cu decizia anterior menționată. -
Având în vedere cele anterior expuse, instanța în temeiul art.3121Cod procedură civilă, art.304 pct.9 va respinge ca nefundat recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, va admite recursul Ministerului Justiției, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 01.10.2004. -
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor
împotriva sentinței civile nr.185 din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul promovat de Ministerul Justiției.
Modifică în parte sentința civilă nr.185/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință:
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 05.10.2004.-
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, cu mențiunea că drepturile se vor acorda începând cu data de 05.10.2004.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec.LC/2 iunie 2009-
Tehn.red.EG/3 iunie 2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
