Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 520
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile promovate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 972 din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a formulat cerere de strămutare de către recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - prin N anterior termenului precedent, considerent pentru care s-a acordat prezentul termen dar nu s-a făcut dovada în ce privește soluționarea cererii de strămutare, motiv pentru care instanța apreciază că nu se mai impune acordarea unui nou termen de judecată.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă de către ambii recurenți, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.972/C/2007, pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Neamța fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acest pârât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de acest pârât, ca nefondate.
A fost admisă în totalitate acțiunea formulată de reclamanții, -a, și și în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, - și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț și, în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I litera A punctele 6 - 13 la.nr.OUG27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre aceștia, respectiv prin aplicarea următorilor coeficienți de multiplicare:
- 19 - pentru judecătorii de judecătorie;
- 20 - pentru președinte și vicepreședinte de judecătorie;
- 20 - pentru judecătorii de tribunal;
- 21,500 - pentru judecătorii de curte de apel,
începând cu data de 10.04.2006 la zi și în continuare, până la anularea situației create prin discriminare pentru reclamanții, -a, și și pentru perioadele menționate în dreptul fiecăruia pentru următorii reclamanți:
- - 10.04.2006 - 1.07.2006
- 6.11.2006 - la zi și în continuare, până la
anularea situației creată prin discriminare;
- - - 10.04.2006 - 1.07.2006
- 4.11.2006 - la zi și în continuare, până
la anularea situației creată prin
discriminare;
- - și - 11.05.2007 - la zi și în continuare, până la anularea situației creată prin discriminare,;
despăgubiri ce vor fi acordate tuturor reclamanților în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la momentul achitării efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 28.09.2007 reclamanții, -a, -, -, și, în calitate de judecători la Judecătoria Roman, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006), până la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a cărei legalitate a fost recunoscută prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, s-a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004, au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
În baza acestei hotărâri, în expunerea de motive preliminară din nr.OUG 27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizări adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor, măsură prevăzută și în Capitolul VI pct. 3.3 din "Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007", pentru eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători în detrimentul altora.
Au mai arătat că actualul sistem de salarizare, concretizat inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminare directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile și, contrar criteriilor stabilite prin dispozițiile art. 2 din aceste acte normative. Se sporește astfel în mod nejustificat importanța activității desfășurate de procurorii din aceste structuri, prin salarizarea lor potrivit criteriilor 6 - 13 de la lit. A din Anexa I, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, în baza unui coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15. Reclamanții consideră că diferența nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate, dacă se are în vedere faptul că potrivit art. 11 alin. 2 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul acestor structuri beneficiază și de alte drepturi, expres stabilite prin alte acte normative, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Au mai precizat că modalitatea lor de salarizare, în raport de procurorii din cadrul și, încalcă prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între magistrați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor magistraților, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților. Totodată, a arătat că art. 269 alin. 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088. civ. prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Ulterior acest pârât a depus la dosar o copie a unei cereri de strămutare a litigiului adresată instanței supreme.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 26.10.2007 ( 34 - 36) pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece:
- întrucât și sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, salarizarea procurorilor din cadrul acestora trebuie să fie identică cu a procurorilor din această instituție;
- acordarea coeficienților de multiplicare pentru acești procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului parchetului unde funcționează, iar stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul și, este legitimă și justificată obiectiv;
- nu poate fi reținut un tratament diferențiat și nelegal între procurorii celor două structuri și reclamanți, întrucât aceste categorii nu se află în situații analoge sau comparabile;
- reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examina soluțiile legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 26.10.2007 ( 26-28), a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
În cauză, instanța a solicitat relații de la Tribunalul Neamț cu privire la perioada în care reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul Judecătoriei Roman.
Prin adresa nr.1881/27.11.2007, Tribunalul Neamța comunicat relațiile solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța constată că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepțiile invocate vor fi respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Roman, salarizarea acestora realizându-se în baza prevederilor Legii nr. 45/2007 care a aprobat cu modificări nr.OUG 27/2006. Acest act normativ, deși a urmărit eliminarea diferenței injuste de tratament salarial existent în sistemul de retribuire anterior, constatată prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - ce crease o inegalitate evidentă între categoriile de magistrați cu pregătire și responsabilități identice, ca urmare a acordării selective a sporului de 30 - 40% pentru instrumentarea infracțiunilor de corupție - a instituit o nouă inegalitate de tratament între magistrați, prin salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și
Ori, potrivit art. 73 și 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, remunerația lor fiind stabilită, conform art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii stabilite.
Aceste elemente, care sunt unitare și interdependente, fără o existență și aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, au fost însă disociate atunci când s-a stabilit modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul și, în sensul că în privința acestora s-a dat eficiență numai criteriului referitor la nivelul parchetului în cadrul cărora funcționează.
Însă acesta din urmă își pierde orice relevanță necorelat cu vechimea în magistratură, ce reprezintă condiția sine qua non pentru promovarea sau numirea într-o funcție de execuție la un parchet de un anumit nivel. Astfel, de exemplu, pentru numirea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este necesară o vechime minimă de cel puțin 8 ani, conform art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004.
Reiese că vechimea în magistratură se află într-o corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Totuși, în cazul procurorilor din structurile și, a fost eliminată în mod privilegiat legătura obligatorie dintre criteriul nivelului parchetului și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor. Aceasta întrucât ei sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004, corespunzătoare acestui nivel, fiindu-le necesară o vechime de doar 6 ani, conform art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.
Ca urmare a acestui fapt, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, fiind numiți, potrivit art. 75 alin. 3 și art. 87 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv al procurorului general al Parchetului Național Anticorupție (în prezent ), în baza unui simplu interviu.
S-au instituit astfel două derogări de la principiile care reglementează salarizarea magistraților, deoarece art. 73 și 74 din Legea nr. 303/2004 republicată, dispune că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, în vederea garantării independenței și imparțialității acestora, iar art. 43 alin. 1 din lege stabilește că promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național.
Pe de altă parte, apartenența procurorilor și la aceste structuri este una temporară, conform art. 75 alin. 11 și art. 87 alin. 9 din Legea nr. 304/2004, deoarece la data încetării activității în cadrul structurilor menționate revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze, potrivit legii, aspect ce conduce la concluzia că nu dobândesc în mod real și definitiv gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În plus, potrivit art. 5 alin. 1 din nr.OUG 43/2002 și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 508/2004, nu toți procurorii din cadrul și funcționează efectiv în aparatul propriu al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci și în structuri teritoriale analoge celorlalte instanțe și parchete, iar competența de judecată în primă instanță a cauzelor instrumentate de procurorii din aceste structuri revine, de regulă, tribunalelor. Prin urmare este sporită în mod nejustificat importanța și calitatea activității desfășurate de procurorii din cadrul și a, în favoarea cărora s-a stabilit un coeficient de multiplicare cuprins între 19 - 23, în timp ce judecătorul cu grad de tribunal care judecă în primă instanță un dosar instrumentat de un astfel de procuror este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 15, fiind afectat însuși principiului unității procesului penal, prin recunoașterea superiorității urmăririi penale în raport cu judecata.
Mai mult decât atât, urmărirea penală este fundamentată în mare parte pe activitatea și controlul exercitat de judecătorii care, în lumina dispozițiilor legale de procedură interne și ale art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului corespund noțiunii detribunal independent,autorizează efectuarea de percheziții, interceptări telefonice, dispun luarea măsurilor preventive (arestarea, obligația de a nu părăsi localitatea, țara ), activitatea de judecată fiind guvernată, între altele, și de principiul nemijlocirii, conform căruia toate probele administrate în cadrul urmăririi penale sunt readministrate în fața instanței de judecată.
În aceste condiții, instanța apreciază că este discriminatorie asimilarea procurorilor din cadrul și CO. în ceea ce privește salarizarea, cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul reclamanților, întrucât este normal ca atât magistrații procurori care efectuează urmărirea penală cât și magistrații judecători care soluționează aceleași cauze pe fond, să aibă același nivel de salarizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie dispusă de art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, că "Îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de înfăptuire a justiției, care impune criterii noi de competență și performanță pentru toate categoriile de magistrați, nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial în cadrul acestor categorii, determinate de o apreciere diferită a implicării magistraților și a responsabilității lor în înfăptuirea actului de justiție.În aceeași decizie instanța supremă a mai arătat că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", și că "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Reiese că este discriminatorie diferențierea tratamentului salarial al magistraților motivat de implicarea unora dintre ei în soluționarea cauzelor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism și de apartenența acestora la o anumită structură.
Prin urmare, discriminarea directă conținută de art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și de art. 24 din Legea nr. 508/2004, între reclamanți și procurorii din cadrul și, constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost în realitate înlocuită cu o alta, conținută de prevederile incriminate ale nr.OUG 27/2006, sub forma stabilirii unui coeficient de ierarhizare mult superior în favoarea procurorilor din structurile menționate. Astfel obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, ce revine tuturor magistraților, produce efecte juridice diferențiate în ce privește salarizarea.
Acordarea unei importanțe vădit superioare activității îndeplinite de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit prin adoptarea nr.OUG 27/2006, și anume reducerea fenomenului de corupție.
Salarizarea superioară a procurorilor din cadrul și CO. numiți temporar în aceste structuri în vederea instrumentării cauzelor privind faptele de corupție, criminalitate organizată și terorism, se face așadar în mod incorect prin asimilarea lor cu procurorii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Instanța reține că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași obiective și elemente tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât li s-a restrâns exercitarea dreptului la un salariu egal pentru muncă egală în condiții de pregătire profesională și competență materială identice. Aceasta deoarece, pentru a instrumenta cauze privind infracțiuni de corupție, criminalitate organizată și terorism, procurorii din structurile de mai sus nu trebuie să îndeplinească alte condiții privitoare la calificare, vârstă, vechime, specializări, decât reclamanții.
Instanța mai apreciază că necesitatea intensificării neîntârziate a reducerii fenomenului de corupție, ca obiectiv urmărit prin adoptarea noului sistem de salarizare a magistraților, se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală. Dimpotrivă, judecata este cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție, astfel că, instituirea unor criterii diferite de salarizare a procurorilor și, comparativ cu reclamanții, produce o discriminare directă.
Sunt eludate criteriile reținute prin art. 2 din nr.OUG 27/2006, și anume: "locul", "rolul", "răspunderea", "complexitatea", "riscurile funcției", "incompatibilitățile și interdicțiile" și garanțiile oferite de art. 5 - 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunile de"instanță independentă", "judecător sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare", "tribunal", precum și cele ale art. 126 alin. 1 din Constituție care dispun că"Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
Reiese că deși scopul urmărit de noile reglementări privind salarizarea magistraților este unul legitim, întrucât s-a urmărit reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, metoda lui de atingere nu este una adecvată. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, vor fi înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel create în ceea ce îi privește pe reclamanți, nu poate fi realizată decât prin aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa I lit. A punctele 6 - 13 la.OUG nr. 27/2006 cu modificările ulterioare, corespunzător funcțiilor exercitate de către fiecare dintre ei, respectiv: 19 pentru judecătorii cu grad de judecătorie, 20 pentru președintele și vicepreședintele de judecătorie, 20 pentru judecătorii cu grad de tribunal și 21,50 pentru judecătorii cu grad de curte de apel.
Aplicarea diferențiată a coeficienților de multiplicare de mai sus se va face începând cu 10.04.2006, când a intrat în vigoare nr.OUG 27/2006, despăgubirile reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele stabilite ca o consecință a înlăturării discriminării urmând a fi plătite de la această dată, la zi și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, în raport de data dobândirii gradului ori a funcției deținute de fiecare dintre ei și în raport de perioada în care și-au desfășurat activitatea, potrivit adresei nr.1881/27.11.2007 emisă de Tribunalul Neamț.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta va fi înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Tot astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va fi respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, au promovat recurs atât pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, cât și pârâtul Ministerul Justiției.
Astfel, recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul respingerii excepției calității sale procesuale pasive, întrucât el nu poate fi confundat cu Statul Român și bugetul de stat, rolul său fiind acela de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite conform actelor normative specifice.
A mai invocat recurentul faptul că prima instanță a soluționat cauza cu ignorarea cererii de strămutare aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept, recurentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.299 - 308 Cod procedură civilă.
În ce privește recurentul Ministerul Justiției, acesta a criticat sentința ca fiind nelegală, arătând, în esență, că instanța, prin soluția pronunțată a depășit limitele puterii judecătorești, obligarea pârâților la despăgubiri către reclamant fiind efectuată în contra dispozițiilor legale în vigoare ale nr.OUG27/2007.
Susține recurenta că dispozițiile nr.OG 137/2000 nu sunt aplicabile întrucât despăgubirile pentru fapte sau acte de discriminare privesc drepturi recunoscute de lege, iar instanța prin soluția pronunțată instituie un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu ar fi permis.
Arată recurenta că referirile la gradul profesional al procurorilor DNA și DIICOT, modalitatea de numire a acestora, salarizarea lor, sunt irelevante, deoarece deși judecătorii și procurorii au calitatea de magistrați, ei desfășoară activități diferite, situație în care există posibilitatea stabilirii unor reguli diferite de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești, comparativ cu parchetele, precum și a adoptării unor prevederi diferite în ceea ce privește raporturile de serviciu ale celor două categorii de magistrați, fără a fi discriminați.
Apreciază recurenta că legiuitorul a avut în vedere ca și criteriu esențial al salarizării procurorilor DNA și DIICOT din Parchetul de pe lângă, nivelului instanței sau parchetului.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor, se va aprecia că nu este fondat.
Recurenta are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și a nr.HG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestora.
De asemeni, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G: nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora obligațiile de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Acest text legal a fost invocat, de altfel și de recurentă, însă aceasta l-a invocat pentru a evidenția lipsa calității sale procesuale pasive, dar acest text de lege trebuie coroborat cu celelalte invocate anterior, recurenta fiind responsabilă de pregătirea proiectului de buget de stat, a proiectelor de rectificare bugetară pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, astfel încât, calitatea sa procesuală pasivă, în cauză este pe deplin justificată, nefiind în discuție, confundarea Ministerului Economiei și Finanțelor cu Statul Român.
Nici faptul că recurenta ar fi formulat cerere de strămutare a cauzei, nu este un motiv ce poate fi reținut de instanță în sprijinul recursului formulat, întrucât recurenta nu a făcut dovada că ar fi solicitat și s-ar fi admis o eventuală cerere de suspendare a judecății în cauză, situație în care în mod corect instanța de fond a soluționat cauza.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției se va aprecia că este admisibil pentru considerentele ce se vor menționa în continuare.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul este discriminat în ceea ce privește salarizarea, în raport de salarizarea stabilită magistraților procurori ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluție ce se va considera a fi nelegală conform dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, potrivit art.11 alin.1 din OUG nr. 27/2006, modificat și completat prin Legea nr. 45/2007, procurorii din cadrul DNA și cei din cadrul DIICOT sunt salarizați potrivit punctelor 6 - 13 lit. A din Anexa la ordonanță, în raport cu funcțiile pe care le dețin, sau cu care sunt asimilați, potrivit legii.
Punctele 6 - 13 din Anexa la OUG nr. 27/2006 privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă
Conform art.3 alin.1 din nr.OUG 27/2006, judecătorii, procurorii personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, sunt salarizați cu o îndemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzute în anexa ce face parte din ordonanță.
DIICOT este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă, așa cum rezultă din art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată, astfel că salarizarea acestora s-a făcut în conformitate cu art.3 din nr.OUG 27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr. 303/2004.
De aceea, susținerile intimatului-reclamant potrivit cărora art.11 din nr.OUG27/2006, instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează. Astfel, nu toate situațiile în care anumite persoane sunt tratate diferențial pot constitui acte de discriminare, iar un asemenea tratament poate avea la bază un alt motiv decât apartenența persoanei respective la una din categoriile prevăzute în art.2, 1 nr.OG137/2000.
de multiplicare 19 - 23 conform Anexei la.nr.OUG27/2006 lit.A, nr.crt.6-13, se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul DIICOT este justificată.
Prin soluția instanței de fond, s-a ajuns să se încalce criteriile de bază ale salarizării, respectiv: nivelul instanțelor sau parchetelor, funcția deținută, vechimea în magistratură prevăzută la art.3 alin.1 din nr.OUG 26/2007, respectiv la stabilirea direct de instanță a salariului de bază al magistraților de la Judecătoria Roman, corespunzător drepturilor salariale prevăzute pentru procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă
Este adevărat, că discutabilă ar fi modalitatea de acces a procurorilor în cadrul DNA și DIICOT, fără a se avea în vedere gradul profesional și vechimea în magistratură, însă aceste aspecte în cauza de față nu pot fi relevante în raport de obiectul acțiunii, respectiv stabilirea existenței unei situații de discriminare între intimat - fost judecător la Judecătoria Roman referitor la salarizare și procurorii ce funcționează în cadrul DNA și DIICOT ce funcționează ca structură a Parchetului de pe lângă, întrucât în cauză nu s-a contestat modul de numire sau stabilire a unei discriminări în raport cu modul de numire a procurorilor în cadrul structurilor menționate, conform art.3 lit.a din nr.OG 137/2000.
Relevantă în cauză este însă Hotărârea nr. 355 din 1 august 2007 Consiliului Național pentru combaterea Discriminării prin care s-a statuat că faptele prezentate - respectiv salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul DNA și DIICOT pe de altă parte - nu constituie discriminare potrivit nr.OG137/2000.
În cauză nu se poate reține o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, de către instanță prin pronunțarea soluției fiind doar o interpretare și o aplicare greșită a legii, instanța dând o interpretare textelor de lege existente, nefiind în discuție stabilirea unor drepturi noi neprevăzute de lege ci stabilirea existenței sau inexistenței unei stări de discriminare și eventuala înlăturare a stării de discriminare, posibilitate stabilită legal de art.195din nr.OG137/2000.
Existența unei situații de discriminare se apreciază pentru drepturi ale persoanelor aflate în situații comparabile, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Deși, raportat la activitatea desfășurată și alți magistrați de la alte instanțe efectuează activități similare celor desfășurate de procurorii din structurile menționate din cadrul, salarizarea diferențiată este stabilită de legiuitor în considerarea nivelului diferit al instanței în care funcționează aceștia, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă și nu în considerarea importanței activități desfășurate.
Însă, se va aprecia că activitatea desfășurată de procurorii din cadrul DNA și DIICOT ca structură a Parchetului de pe lângă este o activitate ce implică dobândirea unor cunoștințe de specialitate deosebite, care să permită acestora conducerea, supravegherea și controlul nemijlocit, conform art.10 din Legea nr. 508/2004 asupra specialiștilor cu înaltă calificare în domeniul prelucrării și valorificării informațiilor, economice, financiare, bancare, vamale, informație (conform art.10 alin. 1 din aceeași lege).
În această situație, în cauză nu poate fi în discuție o încălcare a prevederilor art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât diferența de tratament săvârșită de stat trebuie să fie între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, în cauză justificându-se tratamentul diferențiat stabilit de lege, activitatea de urmărire penală a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT fiind una specifică, specializată în sensul că efectuează urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 508/2004 și în legi speciale, având în atribuții și aspecte ce nu țin de activitatea de judecată de atribuțiile unor magistrați judecători sau procurori de la alte instanțe, cum ar fi studierea cauzelor care generează săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizate, trafic de droguri, criminalitate informatică și terorism și a condițiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale în acest domeniu(art.2 din lege).
Este de reținut, de asemenea, în speță, că și prin Hotărârea nr.355/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a statuat că salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea, pe de o parte, și procurorii DNA și DIICOT, pe de altă parte, nu constituie discriminare în sensul nr.OG137/2000.
Având în vedere cele anterior menționate, instanța, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul Ministerul Economiei și Finanțelor, va admite recursul Ministerului Justiției, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul civil promovat de pârâta MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 972 din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul promovat de Ministerul Justiției.
Modifică în parte sentința civilă nr.972/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Irevocabile.
Pronunțată în ședință publică azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - ptr. - CO
- -GREFIER SECȚIE,
Red.sent.-/
Red.dec.rec.- /15.07.2008
Tehn.- / 2 ex.
15.07.2008/18.07.2008.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romașcanu
