Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 521
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 186 din 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța ridică din oficiu prescripția acțiunii în ce privește perioada 01.10.2000 - 04.10.2004.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că au lipsit părțile și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă, de către ambii recurenți, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 186/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis acțiunea modificată formulată de reclamanții, G și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 01 octombrie 2000 la zi și pe viitor,până la încetarea situației creată prin discriminare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat astfel acest pârât să aloce și să includă în bugetul Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- reclamanții:, și, au chemat în judecată civilă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu luna septembrie 2004, la zi și pentru viitor, obligarea pârâtului Tribunalul Neamț la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi bănești.
Pârâtul, Ministerul Justiției, formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență că, art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin art. pct. 42 din OG nr. 83/2000, total și explicit.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală Finanțelor Publice N, formulat, de asemenea, întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul de judecată din 08 februarie 2008, reclamanții și-au completat acțiunea, în sensul că au înțeles să se judece și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând și plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 01 octombrie 2000, la zi și pentru viitor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de dispozițiile art. 16 -20 și ale art. 27 din OG nr. 137/2000, rep. excepție care fost respinsă, motivat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că este nefondată și, în consecință, fost respinsă, ca atare, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anual, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Economiei și Finanțelor pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea reclamanților, așa cum fost completată, este întemeiată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanții îndeplinesc funcția de judecători în cadrul Judecătoriei Bicaz, fiind salarizați potrivit Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin cererea de față, reclamanții au arătat că, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prevedeau că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Totodată, prin precizările formulate, aceștia au susținut că OG nr. 83/2000, prin care fost abrogat textul de lege invocat, a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000,sub sancțiunea încetării efectelor acestora.Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța reține că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea reclamanților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri.
De asemenea, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Discriminarea reclamanților în raport de controlorii financiari, dar și față de alte categorii profesionale pentru care acest spor a fost recunoscut fie înaintea adoptării nr.OG 56/1997, fie ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 - respectiv pentru personalul AVAS prin nr.OG 65/1999, pentru personalul didactic prin Legea nr. 128/1997, pentru personalul contractual din unitățile sanitare publice prin nr.OUG 115/2004, pentru personalul CNSAS prin nr.OG 9/2001, pentru bibliotecari prin Legea nr. 334/2002 modificată - nu a fost rezonabilă și obiectivă. Reclamanții și controlorii financiari se aflau, la data adoptării nr.OG 83/2000, sub incidența aceleiași legi de salarizare - respectiv Legea nr. 50/1996, întrucât ambele categorii profesionale - precum și celelalte enumerate mai sus - necesită studii de specialitate, experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și un risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
reclamanților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Instanța a apreciată că au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la "dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Mai mult decât atât, s- mai reținut că, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată în dosarul nr. 5/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că, judecătorii și nu numai, au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, acțiunea reclamanților, astfel cum fost modificată, a fost admisă, corespunzător activității desfășurate de către aceștia în perioada dedusă judecății.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților s-a dispus a se face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În temeiul prevederilor art. 1 și ale art. 3 din Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare acordării sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în carnetul de muncă al reclamanților.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin N și Ministerul Justiției, recursuri declarate și motivate în termen și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N critică soluția primei instanțe, invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina sa obligații de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
De asemenea s-a mai susținut că în mod greșit s-a soluționat cauza, atâta timp cât formulaseră cerere de strămutare.
Recursul Ministerului Justiției critică hotărârea primei instanțe sub mai multe aspecte.
Susține recurenta că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând un drept abrogat și prin urmare neprevăzut de lege. De asemenea a invocat și greșita actualizare a drepturilor solicitate în funcție de rata inflației la data plății respective și acordarea acestora și pe viitor.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției acțiunii în ceea ce privește perioada 01.10.2000 - 04.10.2004.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art. 304/1, 312 cod pr.civilă se constată următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor se va aprecia că acesta este nefondat.
Astfel, art. 1 din OUG22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin.1 punctul 2 din HG208/2005 în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
In mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Referitor la faptul că s-a formulat cerere de strămutare în cauză, nesoluționată până la data pronunțării hotărârii, se va considera că nu poate fi reținut în sprijinul recursului formulat, întrucât nu s-a făcut dovada că s-ar fi solicitat și s-ar fi admis suspendarea judecății în cauză.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada care excede termenului de prescripție de 3 ani se rețin următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii", iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în "termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
De asemenea sunt incidente și dispozițiile art. 8 din Decretul 167/1958 potrivit cărora " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de el".
In speță, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudiciu și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a OG83/2000 care înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea controlorilor financiari.
In raport de data introducerii acțiunii și în considerarea prevederilor legale sus-menționate urmează a se admite excepția prescripției dreptului la acțiune și a se constata prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 04.10.2004.
In ceea ce privește motivele de recurs ale Ministerului Justiției care vizează fondul cauzei se constată că la data de 10 martie 2008 Inalta C de Casație și Justiție - secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1998 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 384/2001.
Conform dispozițiilor art. 329 alin.3 cod pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Si faptul acordării de către prima instanță a acestor drepturi salariale în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 cod civil este corect. Acesta întrucât scăderea puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, căci spre deosebite de dobânda legală ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată că este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Pentru considerentele sus-arătate și în baza dispozițiilor legale menționate va fi respins ca nefondat recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se va admite recursul Ministerului Justiției, se va modifica în parte sentința civilă, va fi admisă în parte acțiunea pentru perioada 04.10.2004, la zi și pentru viitor, se va constata prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 04.10.2004, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de pârâtul MINISTERUL ECONOMEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, cu sediul în N,- bis, jud. N împotriva sentinței civile nr. 186/C din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva aceleiași sentințe civile și, pe cale de consecință:
Modifică în parte sentința civilă nr. 186/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Admite în parte acțiunea pentru perioada 04.10.2004la zi și pentru viitor.
Constată prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 04.10.2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romașcanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 19.06.
.ct/3 ex.
19/19.06.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Sorina Ciobanu, Sorina Romașcanu
