Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 542/R-CM
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.1018/CM din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-pârâtă, Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" pentru reclamanții: -, ., G și intimata-pârâtă Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea Sindicatului Invățământ Preuniversitar "Muntenia".
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, la data de 6.06.2008, Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar "Muntenia", în numele membrilor de sindicat G, -, . și, în contradictoriu cu pârâții Școala și Comuna, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare; să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, conform prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși prin nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului, s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004, coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15% față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
Prin nr.OUG18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG11/2007, membrii de sindicat nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ prevăzute de disp.art.50 alin.1.
Prin sentința civilă nr.1018/M din 13 octombrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 6.06.2005 și până la data de 13.10.2008, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna, județul A să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de peste 30 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (1.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 1.09.1997-1.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997, act administrativ neatacat de cei interesați în condițiile Legii nr.29/1990 (în vigoare la acea dată).
Începând cu data de 1.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevederilor art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 1.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 1.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de nr.OG11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Ca atare, instanța a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997 ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 inclus în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit alin.5 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul acestora.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Comuna, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă, însă ele pot fi încadrate numai în dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- sentința pronunțată de instanța de fond este nulă, deoarece a fost dată cu lipsă de procedură în ceea ce o privește pe recurenta-pârâtă care nu a fost citată la nici un termen de judecată și mențiunea din încheierea de ședință că recurenta ar fi depus o întâmpinare este eronată, deoarece întâmpinarea a fost formulată în cadrul altui dosar;
- prima instanță trebuia să constate că recurenta-pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii de față, ci numai inspectoratul școlar.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o sentință nelegală în ceea ce o privește pe recurenta-pârâtă, deoarece la data când s-a pronunțat, respectiv pe 13 octombrie 2008, prin amânarea pronunțării din data de 9 octombrie 2008, era lipsă de procedură cu recurenta-pârâtă, contrar mențiunii arătate în practicaua sentinței recurate, instanța citând din eroare Comuna în loc de Comuna.
Mai mult decât atât, instanța s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a constatat prin încheierea din data de 21 august 2008 că recurenta-pârâtă a formulat o întâmpinare, deoarece întâmpinarea aflată la fila 111 din dosarul instanței de fond viza un alt dosar și anume -.
Potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părților vreo vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
În speța de față, vătămarea recurentei-pârâte este prezumată și dovedită, deoarece prin faptul că dosarul s-a soluționat cu lipsă de procedură, această parte nu a putut să depună cereri, să-și formuleze apărări, respectându-se principiul contradictorialității, principiu de bază în procedura civilă.
Pe de altă parte, prin lipsa de procedură a fost încălcat și art.6 din, potrivit cu care instanțele au obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor părților, situație în care se verifică compatibilitatea Convenției cu respectarea acestor drepturi pentru buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice.
Activitatea de judecată a instanței presupune aplicarea cu prioritate a principiilor de bază ale procesului civil, între care se află și acela al asigurării dreptului la un proces echitabil.
Cea de-a doua critică nu va fi examinată de către instanța de recurs, deoarece va fi avută în vedere de către prima instanță cu ocazia reluării judecății.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 pct.5 Cod procedură civilă, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat recurenta-pârâtă COMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1018/CM din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimații fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, în numele și pentru membrii săi de sindicat, ÎNALTU, și și pârâta ȘCOALA - COMUNA.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./23.03.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
