Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 544/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 544/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI împotriva sentinței civile nr.395 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acesteia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 14.04.2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu V și Ministerul Educației, Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor salariale cuvenite pentru câte două ore săptămânal, pentru perioada 01 octombrie 2001 - 31.08.2003.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a lucrat ca învățător cu gradul didactic I și a avut o vechime în învățământ de peste 25 ani, iar la data de 31.08.2003 s-a pensionat pentru limită de vârstă.
Au fost invocate prevederile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, precum și Acordul încheiat la data de 28.11.2005 și semnat de Ministerul Educației, Cercetării și T, prin care au fost recunoscute drepturile salariale cuvenite și neachitate personalului didactic începând cu data de 1 octombrie 2001.
Obligația de plată a fost stabilită chiar prin act normativ - nr.OUG17/2006- referitor la drepturile salariale restante cuvenite personalului didactic începând cu 1 octombrie 2001.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor Publice V, după consultarea consiliului județean și a primarului localității în care se află unitatea de învățământ preuniversitar, aceleași prevederi fiind menționate și în Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 la art.7 alin.5.
Inspectoratul școlar județean nu are calitatea de ordonator de credite.
Pârâtul a mai invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune, pornind de la faptul că Acordul la care s-a referit reclamanta nu privește drepturile salariale solicitate în cauză și nu constituie o recunoaștere din partea debitorului, în sensul dispozițiilor art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003.
Acțiunea a fost introdusă chiar și pentru ultima dintre prestațiile succesive care formează obiectul său cu depășirea termenului de trei ani prevăzut de art. 166 alin. 1 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, Inspectoratul Școlar Județean Vaa rătat că pretențiile nu sunt întemeiate. Reclamanta nu și-a exercitat dreptul de a i se reduce norma didactică cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, astfel că unitatea de învățământ și cu atât mai puțin inspectoratul nu aveau obligația corelativă.
Mai mult, norma legală invocată - art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic - se referă numai la reducerea normei didactice pentru cadrele didactice cu vechime și grad didactic corespunzător, nu și la plata orelor prestate cu depășirea acestei norme.
Pe de altă parte, salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel că el nu poate face obiectul vreunei negocieri.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat prin întâmpinare următoarele apărări:
A invocat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantei, nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Potrivit art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În al doilea rând, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a arătat că prevederile art.166 alin.2 din Legea nr.53/2003 nu sunt incidente în cauză, deoarece Acordul din data de 28.11.2005 încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ nu se referă la drepturile bănești solicitate prin acțiune.
Atât acordul menționat, cât și nr.OUG 17/1996, respectiv Ordinul nr. 3351/2006 privind aprobarea metodologiei de calcul al salariilor personalului didactic din învățământul de stat, în vederea determinării diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001- 2004 nu vizează litigiile având ca obiect norma didactică, ci sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
În art.17 din anexa 1 la Metodologia de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic menționat în anexele 1.1, 1.2 și 2 la nr.OG11/2007 s-a prevăzut că personalul de predare și de instruire practică din învățământul preuniversitar cu o vechime efectivă în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului. Acest personal didactic poate fi salarizat în sistem plata cu ora cu tariful orar stabilit în funcție de norma didactică redusă, în afara programului normal de lucru aferent funcției de bază, pentru orele didactice ce depășesc această normă.
În fine, a arătat pârâtul,reclamanta nu a respectat procedura prealabilă reglementată de dispozițiile art.27 din nr.HG281/1993, în sensul că în perioada de doi ani anterioară cererii de chemare în judecată nu a depus contestație cu privire la modul de stabilire a salariului, ceea ce a determinat decăderea din dreptul de a mai solicita plata contravalorii muncii prestate în plus.
Prin sentința civilă nr.395/06.05.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu V să plătească acesteia drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, pentru perioada 01 octombrie 2001 - 15 iunie 2003.
Examinând în prealabil, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepțiile procesuale invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.4 din nr.HG2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, inspectoratele școlare județene, respectiv al Municipiului B, prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr.3 și 4 și le transmit Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
Cum prin lege au fost prevăzute competențe exprese ale inspectoratelor școlare județene în ceea ce privește raportarea execuției bugetare, Inspectoratul Școlar Județean V are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005, Guvernul României și organizațiile sindicale din învățământ au convenit plata debitelor datorate personalului didactic reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, acordul fiind semnat inclusiv de Ministrul Educației și Cercetării.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că, potrivit aceluiași Acord, prin nr.OUG17/2006 s-au recunoscut debitele față de personalul didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor. S-a ajuns la concluzia că recunoașterea menționată a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv 28 februarie 2006, când s-a publicat în Monitorul Oficial nr.OUG17/2006, a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a avut funcția didactică de învățător la Școala cu clasele I-VIII " " Râmnicu V, unde a funcționat până la data de 31.08.2003, având o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, potrivit înscrisurilor depuse la dosar.
Potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă un număr de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit.a din lege și se stabilește astfel: un post de educatoare/institutoare pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; un post de învățător/institutor pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Textul de lege reglementează drepturile personalului didactic fără să se facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum sunt ele enumerate prin dispozițiile art.5 din Statutul personalului didactic.
În cauză, nu se pune problema aplicării dispozițiilor art.27 din nr.HG281/1993, nefiind vorba despre contestarea stabilirii salariilor, a acordării gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi salariale. Reclamanta a solicitat doar aplicarea, în ceea ce o privește, a unor dispoziții legale, în temeiul cărora a pretins că era îndreptățită să primească anumite drepturi salariale.
În condițiile în care dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul și nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore lucrate peste norma didactică redusă, de care însă beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă cu efectele unei discriminări directe în ceea ce privește egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Reclamanta îndeplinește cele două condiții privitoare la vechime și la gradul didactic pentru toată perioada dedusă judecății, cu luarea în considerare a datei la care a fost înscrisă la pensie.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Greșit instanța de fond nu a reținut lipsa calității procesuale pasive. Calitatea de angajator al reclamantei o are directorul unității de învățământ cu personalitate juridică potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Ministerul Educației, Cercetării și T nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat. Conform art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin urmare, Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate plăti diferențe salariale pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia greșit s-a reținut incidența în cauză a Acordului încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ.
Acordul reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
În aplicarea nr.OUG17/2006, Ministerul Educației, Cercetării și Tae mis Ordinul nr.3351/2006 prin care a stabilit metodologia de calcul a salariilor personalului didactic din învățământul de stat, respectiv sporurile care intră în salariile de bază și formează baza de calcul pentru alte drepturi salariale.
De asemenea, se arată, prin nr.1350/2007 s-a stabilit salarizarea în sistem plata cu ora pentru personalul didactic de predare și de instruire practică având o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic Împotriva modalității de calcul precizate în ordin reclamanta nu a formulat contestație așa cum prevede art.27 din nr.HG281/1993. Nici nu a solicitat plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus. De aceea este decăzută din dreptul în discuție.
Recursul Ministerului Educației, Cercetării și T este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Nu se poate invoca faptul că față de dispozițiile nr.OUG32/2001 și ale Legii nr.84/1995 Ministerul Educației, Cercetării și T nu are atribuții în achitarea drepturilor salariale ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar de stat.
Astfel, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În procedura de defalcare din veniturile bugetului de stat a sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat sunt implicați direcția generală a finanțelor publice județene, consiliul județean, primarul unității administrativ-teritoriale și inspectoratul școlar.
A se vedea în acest sens prevederile art.14 alin.(4) și (5) și art.13 lit.b) din Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr.486/2006.
Nu este mai puțin important faptul că planul-cadru de învățământ și programele școlare se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației, Cercetării și T, cu consultarea factorilor interesați, iar norma didactică cuprinde tocmai ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării respectivului cadru didactic.
Prin urmare, recurentul are atribuții atât în stabilirea conținutului normei didactice, cât și în plata drepturilor de personal din fondurile defalcate de la bugetul de stat prin asistența de specialitate a inspectoratului școlar, organ descentralizat de specialitate subordonat acestui minister, conform art.142 din Legea nr.84/1995, republicată.
Acordul menționat în considerentele sentinței a fost semnat la data de 28.11.2005 de reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării și T pentru reparația prejudiciilor salariale produse personalului didactic din învățământul de stat în perioada octombrie 2001- 2004, în aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997 la calculul drepturilor salariale.
Cum nr.OUG17/2006 emisă în baza acestui acord nu distinge după tipul drepturilor salariale atunci când stabilește plata diferențelor, iar prezenta acțiune are ca obiect plata diferențelor rezultând din aplicarea dispozițiilor Legii nr.128/1997, în mod corect a considerat tribunalul că a operat întreruperea termenului de prescripție de trei ani prin recunoașterea debitului, conform art.16 alin.(1) din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Legat de ultima critică trebuie reținut că instanța de fond a explicat în ce constă, potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997, norma didactică pentru funcția de învățător exercitată de reclamantă.
Norma didactică a învățătorilor este postul.
Față de specificul activității de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, postul acestor cadre didactice nu se stabilește pe ore, ca în cazul profesorilor, ci pe clasă din învățământul primar sau pe clase simultane.
Pornind de la această modalitate de stabilire a normei didactice, instanța a concluzionat în mod corect că singura formă de realizare a dreptului consacrat de art.45 din lege pentru cadrele didactice reclamante, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic, este plata activității desfășurate în cadrul clasei de elevi conform planurilor de învățământ, pentru mai multe discipline, în plus peste norma didactică redusă, prin aplicarea art.51 pct.8 din lege.
De aceea, condiția de a cere în prealabil reducerea efectivă a normei didactice nu poate opera decât în cazul profesorilor, a căror normă didactică este stabilită pe ore și numai pentru o anumită disciplină.
Nu se pune problema contestării modalității de calcul a acestor drepturi salariale. În acțiune nu s-a făcut referire la un alt cuantum decât cel prevăzut de lege sau la o altă modalitate de calcul. Reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor legale care consacră dreptul la reducerea normei didactice și la salariul corespunzător muncii prestate peste această normă.
De altfel, recurentul a emis un ordin prin care a lămurit modalitatea de acordare a acestor drepturi bănești încă din anul 2007, însă dovada plății lor nu a fost făcută până în prezent.
Pentru aceste considerente, reținând că nu se regăsesc cu privire la soluția criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod procedură civilă invocate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.395 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " Râmnicu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./19.09.2008/Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
