Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5503/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5503
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan
- - judecător
- - judecător
Grefier
*************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 677/10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimatul reclamant, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.677 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s- admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții la plata către reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 15.07.2008 și până în prezent, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective.
A obligat pârâții la plata acestui spor și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului.
A obligat pârâtul Tribunalul Mehedinți să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
A obligat pârâtul Statul Român să aloce fondurile necesare plății sumelor respective și s-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind emiterea ordinului de salarizare.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul are calitate de judecător la Judecătoria Baia d e A, începând cu data de 15.07.2008 unde își desfășoară activitatea și în prezent, a formulat prezenta acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% întemeiată pe dispozițiile articolului 47 din Legea numărul 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În articolul 47 din Legea nr.50/1996 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din G 83/2000.
Abrogarea nu poate produce însă efecte juridice întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică, conform disp.art.73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă Constituția României, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art. 329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata către reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 15.07.2008 și până în prezent, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a obligat pârâții la plata acestui spor și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului.
Referitor la petitul privind înscrierea acestui drept în carnetul de muncă al reclamantului instanța l-a considerat întemeiat urmând a-l admite.
A dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului de către Tribunalul Mehedinți.
În ceea ce privește însă cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a admis acțiunea și față de acesta întrucât, deși între Ministerului Finanțelor Publice și reclamant nu au fost stabilite raporturi juridice de muncă, acesta este obligat în temeiul legii să aloce fondurile necesare plății sumelor respective. Astfel că sunt neîntemeiate susținerile acestui pârât.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind emiterea ordinului de salarizare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, arătând în esență că nu există nici un fel de raporturi juridice între reclamant - ca salariat al Tribunalului Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice.
Că sentința civilă criticată este lipsită de temei legal, față de dispozițiile art.1 din OG 22/2002 care dispune: creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
S-a mai arătat în motivarea recursului că prin OUG nr.37/2008, art.25 s-a prevăzut că ordonatorii principali de credite, în speță Ministerul Justiției, sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și a ale instituțiilor din subordine, subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Este adevărat că nu există un raport juridic de muncă între recurent și intimatul reclamant, însă recurentul are obligația legală de a aloca fondurile necesare plății sumelor respective.
În mod corect instanța de fond a obligat pârâtul să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate, avându-se în vedere dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Se au în vedere și dispozițiile art. 3 din OG 22/2002 potrivit cărora operațiunile privind plățile dispuse de ordonatorii de credite se pot efectua numai în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Articolul 19 din legea nr.500/2002 privind finanțele publice prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție și pentru a se putea asigura pârâtului, în calitatea sa de ordonator principal de credite, fondurile necesare pentru plata acestor drepturi.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art.312 pr. civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 677/10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Marian Lungu Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.AS/2 ex./03.11.2009
Președinte:Marian Lungu Doina VișanJudecători:Marian Lungu Doina Vișan, Ioana Bodri
